Oamenii toxici din anturaj grăbesc îmbătrânirea biologică cu 9 luni. Studiu: cel mai des, sursa de stres vine din familie
3 din 10 oameni au în cercul social cel puțin o persoană care le creează constant probleme. O astfel de prezență toxică este asociată cu o vârstă biologică mai mare și cu un ritm de îmbătrânire mai rapid, potrivit unei cercetări realizate pe mai mult de 2.000 de participanți.
Studiul, finanțat de National Institute on Aging din SUA și publicat în februarie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a demonstrat că relațiile tensionate din viața de zi cu zi pot avea efecte neașteptate asupra organismului. Echipa condusă de sociologul Byungkyu Lee de la Universitatea New York, SUA, a analizat structura rețelelor sociale ale participanților și a comparat-o cu markerii biologici ai îmbătrânirii.
Cercetătorii au folosit termenul „hassler” pentru a descrie persoanele care provoacă stres constant, oameni care critică, creează conflicte sau complică viața celor din jur. Analiza arată că fiecare astfel de relație duce la accelerarea îmbătrânirii și la creșterea vârstei biologice cu aproximativ nouă luni. În termeni comparativi, efectul asociat reprezintă aproximativ 13-17% din cel observat în cazul fumatului asupra acelorași markeri biologici.
Cum te afectează oamenii toxici la nivel celular
Persoanele cu relații apropiate și stabile prezintă un risc mai mic de declin cognitiv, o mortalitate mai redusă și semne de îmbătrânire celulară mai lente. Byungkyu Lee, autorul principal al studiului, spune însă că nu toate interacțiunile sociale au efect protector.
Brea Perry, profesor de sociologie la Universitatea Indiana din Bloomington și director asociat al Institutului Irsay pentru Cercetare Sociomedicală, din SUA, explică faptul că unele relații sunt ambivalente, cu efecte atât pozitive, cât și negative, iar altele generează aproape exclusiv stres. În astfel de situații, interacțiunea cu anumite persoane devine o sursă constantă de tensiune în viața de zi cu zi.
Pentru a analiza legătura dintre aceste relații și îmbătrânirea biologică, adică ritmul în care organismul se deteriorează la nivel celular, independent de vârsta din buletin, cercetătorii au folosit date dintr-un sondaj de sănătate realizat în statul Indiana, SUA. Participanții au descris relațiile sociale din ultimele șase luni și au indicat cât de des anumite persoane le-au creat probleme, i-au stresat sau le-au complicat viața.
În paralel, cercetătorii au analizat probe de salivă folosind așa-numitele ceasuri epigenetice, instrumente bazate pe metilarea ADN-ului care estimează ritmul de îmbătrânire al organismului. Analiza a inclus două modele moleculare utilizate frecvent în cercetare, DunedinPACE și GrimAge2.
Rezultatele au scos la iveală o relație clară între numărul acestor persoane și ritmul de îmbătrânire biologică. Pentru fiecare individ problematic din rețeaua socială, ritmul îmbătrânirii crește în medie cu 1,5%. În termeni practici, organismul acumulează aproximativ 1,015 ani biologici într-un singur an calendaristic. Efectele au fost mai pronunțate la participanții care au raportat două sau mai multe persoane de acest tip în cercul lor social.
Studiul nu demonstrează însă o relație directă de cauză-efect. „Nu știm dacă acești oameni chiar determină îmbătrânirea. Ceea ce observăm aici este un tip de asociere între prezența lor și ritmul de îmbătrânire”, a precizat Byungkyu Lee.
- Citește și: Când e sănătos să rupi o prietenie: 3 situații în care relația te consumă, în loc să te ajute
Depresie, inflamație și IMC crescut
Efectele relațiilor tensionate nu se opresc la nivelul markerilor epigenetici. O analiză citată de Psychology Today arată că persoanele care au mai mulți oameni problematici în jurul lor raportează mai frecvent simptome de depresie și anxietate, o stare generală de sănătate mai precară, un indice de masă corporală mai ridicat, un raport talie-șolduri mai nefavorabil și niveluri mai mari ale markerilor de inflamație.
Cercetătorii consideră că stresul interpersonal persistent poate influența organismul prin mai multe mecanisme biologice. Unul dintre ele este activarea repetată a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA), sistemul hormonal care reglează răspunsul la stres și care, în astfel de situații, duce la eliberarea repetată de cortizol.
Femeile, mai vulnerabile la relații toxice
Cercetătorii au constatat că anumite grupuri sunt mai predispuse să atragă oameni toxici în viața lor. Femeile au raportat mai des astfel de relații decât bărbații, un rezultat care „nu este complet surprinzător”, după cum a comentat Debra Umberson, profesor de sociologie și director al Centrului pentru Îmbătrânire și Științe ale Populației de la Universitatea din Texas, SUA, care nu a fost implicată în studiu.
Sociologul Brea Perry spune că femeile sunt, de regulă, mai afectate de dinamica relațiilor, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Ele tind să fie mai implicate emoțional și mai receptive la problemele celor din jur, iar tensiunile din relațiile apropiate se pot transforma mai ușor în surse de stres personal.
Persoanele cu o stare de sănătate precară au fost și ele mai expuse, la fel ca acelea cu experiențe traumatizante în copilărie și fumătorii. Potrivit profesoarei de sociologie, persoanele cu probleme de sănătate pot ajunge mai des în relații dezechilibrate, unde dependența de ajutor sau îngrijire creează tensiuni. În același timp, oamenii care au trăit traume în copilărie tind să fie mai vulnerabili la stres cronic și la conflicte în relațiile sociale.
Relațiile cu părinții și copiii, în topul celor mai toxice
Orice relație trece prin perioade de tensiune, însă unele legături sunt mai dificil de gestionat decât altele. În analiza cercetătorilor, multe dintre persoanele considerate problematice făceau parte din familie. Brea Perry spune că tocmai aceste relații sunt cele mai greu de schimbat sau de evitat, deoarece nu pot fi pur și simplu întrerupte.
„Am descoperit că mulți dintre acești oameni problematici sunt membri ai familiei. Sunt relații din care nu poți ieși ușor și pe care nici nu le poți schimba prea mult”, a subliniat profesoara de sociologie.
În interiorul familiei, părinții și copiii au fost menționați mai frecvent ca surse de stres decât partenerii de cuplu. De altfel, relațiile tensionate din familie au fost cel mai frecvent asociate cu o îmbătrânire biologică accelerată.
În schimb, în cazul soților și al partenerilor de cuplu, cercetătorii nu au observat aceeași legătură cu îmbătrânirea biologică. Explicația ar putea fi că în relațiile de cuplu conflictele apar adesea alături de sprijin și apropiere emoțională, iar această combinație pare să atenueze efectul negativ.
În afara familiei, colegii de muncă, colegii de cameră și, într-o măsură mai mică, vecinii au fost mai frecvent identificați ca persoane problematice decât prietenii. Toate aceste relații presupun obligații și spații comune, așadar sunt mai greu de evitat. Chiar și aceste legături mai îndepărtate au fost asociate cu modificări detectabile ale markerilor biologici.
Soluții recomandate de specialiști
Byungkyu Lee spune că primul pas este o evaluare onestă a relațiilor din jur. Atunci când este posibil, evitarea persoanelor care creează constant tensiuni sau limitarea contactului cu ele poate reduce stresul pe care îl produc. În unele cazuri, ruperea relației este o opțiune, deși o astfel de decizie poate fi dificilă.
În practică, eliminarea completă a relațiilor toxice este un obiectiv nerealist. Unele legături sunt greu de rupt, cum ar fi cele cu membrii familiei. Alte conexiuni aduc și elemente pozitive pe lângă un grad de dificultate. „Aceasta e definiția relațiilor, au și tensiuni, nu? Adică, poți primi sprijin și dragoste de la ele, dar toate vin cu dificultăți”, a comentat Umberson.
Când contactul nu poate fi evitat, Brea Perry recomandă stabilirea unor limite clare. Reducerea timpului petrecut împreună, terapia de cuplu sau de familie și perioadele de recuperare după interacțiuni stresante pot diminua presiunea asupra organismului. Conștientizarea faptului că anumite relații au consecințe biologice negative poate schimba și modul în care oamenii își distribuie energia emoțională.
La fel de importantă este construirea unor „amortizoare sociale”, adică prezența unor persoane de încredere în jur care poate avea un efect calmant, chiar dacă studiul nu a măsurat direct acest aspect.
