96% dintre oameni cred că sunt buni ascultători, dar le fuge mintea un sfert din timp: STUDIU
Cercetările arată că mintea umană fuge din conversații un sfert din timp, că suntem experți în a ne preface că suntem atenți și că aproape nimeni nu-și dă seama. Există însă modalități care ne ajută să fim cu adevărat prezenți când cineva ne vorbește.
Într-un sondaj citat de Psychology Today, 96% dintre oameni au declarat că sunt întotdeauna sau de cele mai multe ori buni ascultători. Însă cercetătorii au descoperit că, de fapt, reținem cel mult jumătate din ce ni se spune imediat după încheierea conversației. Câteva ore mai târziu, rămânem cu 10%-20% din informații. Nu e vina memoriei pe termen lung. Pur și simplu, nu am fost atenți de la bun început.
„De cele mai multe ori, când îi întrebi pe oameni: «Cât de bine crezi că asculți?», vor spune: «Foarte bine». Dar când îi întrebi despre ceilalți, tind să spună: «Oamenii nu știu să asculte»”, a observat Graham Bodie, profesor de media și comunicare la Universitatea din Mississippi, SUA, într-un interviu acordat publicației Vox.
Practic, fiecare se consideră excepția de la regulă. Un sondaj din martie 2025, care a inclus peste 1.100 de adulți americani, a confirmat această tendință: „a fi un bun ascultător” a fost calitatea conversațională cea mai apreciată, aleasă în 75% din comparațiile directe cu alte 11 trăsături, de la umor la capacitatea de convingere. Cu alte cuvinte, toți vrem să fim buni ascultători. Doar că nu prea suntem.
Un sfert din orice conversație, mintea e în altă parte
În cadrul unui studiu publicat în 2024 în Journal of Experimental Psychology: General, cercetătoarele Hanne Collins, Julia Minson, Ariella Kristal și Alison Wood Brooks, de la Harvard Business School și Harvard Kennedy School, au desfășurat cinci experimente pe un total de 1.225 de participanți și au ajuns la concluzia că în aproximativ 24% din timpul unei conversații, atenția celui care ascultă se duce în altă parte. Cu alte cuvinte, aproape un sfert din discuție trece fără ca interlocutorul să fie cu adevărat prezent.
În mod surprinzător, acest lucru trece, de cele mai multe ori, neobservat. În 31% din situații, percepțiile celor doi participanți la dialog nu coincid. În 19% din cazuri, cel care vorbește crede că este ascultat, deși interlocutorul este cu gândul în altă parte. În alte 12%, situația este inversă: vorbitorul are impresia că nu este ascultat, deși celălalt este atent.
„Există o presiune socială uriașă să arătăm că ascultăm: zâmbim și dăm din cap, chiar și atunci când mintea noastră e în altă parte”, a explicat Collins într-un articol publicat de Harvard Business School Working Knowledge.
Cum se prefac oamenii că ascultă
Ca să verifice cât de bine pot oamenii să simuleze atenția, cercetătorii au plasat un ecran în spatele vorbitorului, pe care rulau reclame, și le-au cerut ascultătorilor fie să ignore ecranul, fie să urmărească reclamele, fie să se uite la reclame dar să dea impresia că ascultă. Ascultătorilor din ultimele două grupuri li s-a oferit chiar un stimulent financiar dacă rețineau cât mai multe reclame.
Rezultatul a scos la iveală că vorbitorii nu au sesizat nicio diferență între cele trei situații. I-au evaluat pe toți ascultătorii cu aproximativ 5 pe o scară de la 1 la 7 în ceea ce privește atenția.
Într-un alt experiment, cercetătorii au distorsionat sunetul conversațiilor pe Zoom în proporții de 0%, 25%, 50% și 75%. Chiar și când ascultătorii practic nu mai puteau auzi ce li se spune, vorbitorii tot i-au evaluat ca fiind atenți, cu o scădere minimă doar în cazul extrem.
„Pare că oamenii pot să se comporte ca și cum ar asculta foarte bine, chiar și atunci când nu-și pot auzi partenerul,” a observat Collins.
Cercetătorii subliniază că acest comportament nu e neapărat răuvoitor. „Bănuim că mulți oameni sunt prinși între intenții care se bat cap în cap atunci când vorbesc și ascultă. Mintea le fuge, dar, în același timp, vor să fie atenți și să-i facă pe ceilalți să se simtă ascultați”, a explicat Alison Wood Brooks.
Uneori, ne gândim la ce tocmai a spus celălalt și pierdem ce urmează. Alteori, ne pregătim răspunsul în loc să ascultăm până la capăt.
De ce mintea „fuge” din conversații
Rătăcirea gândurilor nu ține de voință, ci de modul în care funcționează creierul. Un studiu amplu, publicat în revista Science de cercetătorii Matthew Killingsworth și Daniel Gilbert de la Harvard, a monitorizat mii de oameni în activitățile lor zilnice și a scos la iveală că mintea rătăcește în aproape 47% din timpul de veghe.
În conversații, lucrurile se complică și mai mult. Apar întreruperi, notificări pe telefon, oboseală, gânduri mărunte care intră peste discuție. Povestea celuilalt trece în plan secund sau, la fel de des, atenția se mută pe ce urmează să spui tu, nu pe ce se spune.
„E un obicei atât de înrădăcinat în noi să răspundem tot timpul. Așa că, atunci când tu vorbești, eu ascult cu o jumătate de ureche, dar cu cealaltă jumătate îmi repet mental răspunsul”, a detaliat Sonja Lyubomirsky, psiholog și autoarea cărții How to Feel Loved, scrisă împreună cu psihologul social Harry Reis.
Ironia e că tocmai oamenii cei mai apropiați de noi sunt cei pe care-i ascultăm cel mai puțin. În astfel de momente, reacțiile vin din reflex, dai din cap, zâmbești, spui câte un „mhm”, fără să fii cu adevărat atent. Christian van Nieuwerburgh, profesor de coaching și psihologie pozitivă la Royal College of Surgeons din Irlanda și coautor al volumului Radical Listening: The Art of True Connection, atrage atenția asupra acestui tip de comportament: „Această ascultare pe jumătate este, de fapt, dăunătoare pentru relații, pentru că schimbă așteptările. Poate fi dureros când oamenii se așteaptă să fie ascultați și, dintr-odată, nu mai sunt.”
Cine se simte ascultat se deschide. Cine nu – se închide
Oamenii care se simt ascultați descriu relații mai stabile, mai multă siguranță emoțională și o disponibilitate mai mare pentru compromis. „Când a fost cineva cu adevărat interesat de tine ultima dată? Când a așteptat să termini ce ai de spus? E un lucru care contează mult”, spune Lyubomirsky.
Potrivit unui raport al Workforce Institute at UKG, 74% dintre angajați se consideră mai implicați și mai eficienți când simt că cineva îi ascultă. Pe de altă parte, 83% spun că nu sunt ascultați în mod echitabil la birou. Angajații care se simt ignorați sunt mai predispuși la epuizare profesională și la părăsirea companiei: 41% au plecat de la un loc de muncă tocmai pentru că nu se simțeau auziți.
„Există atâtea dovezi care arată că, atunci când angajații se simt ascultați la serviciu, vor înflori. Au o motivație internă mai mare, sunt mai creativi și simt că pot să-și exprime preocupările”, a atras atenția Hanne Collins, profesor de management și organizații la UCLA, SUA.
Cum să devii un bun ascultător
Cercetătorii au identificat mai multe strategii care ne pot ajuta să fim mai prezenți în conversații. Prima și cea mai importantă schimbare ține de mentalitate.
Lyubomirsky și Reis descriu în cartea lor o abordare pe care o numesc „ascultare pentru a învăța”. În loc să asculți ca să-ți pregătești replica, asculți ca să înțelegi perspectiva celuilalt. Lyubomirsky face o comparație simplă: „Când te uiți la un film, dacă nu ești cineast sau nu scrii o lucrare despre el, doar recepționezi, nu? Nu formulezi un răspuns, nu te gândești: Ce spun eu după?”.
Practic, înseamnă să îl lași pe celălalt să conducă conversația. Asta înseamnă să tragi continuu de firul conversației cu întrebări care arată că ești acolo: „Ce am înțeles eu că spui e…”, „Spune-mi mai mult despre…”, „Cum au reacționat când le-ai zis…?”.
Fii curios, mai ales cu cei apropiați
Curiozitatea ține în viață orice conversație, dar exact în relațiile de durată se pierde prima. „Nu mai suntem curioși în legătură cu oamenii pe care îi cunoaștem cel mai bine, pentru că avem impresia că știm deja totul despre ei. Dar mereu există ceva nou de descoperit”, spune Lyubomirsky.
Sigur, nu poți fi la nesfârșit fascinat de tot ce spune partenerul sau copilul tău. Poate soțul s-a apucat recent de grădinărit și discuțiile despre răsaduri și îngrășământ nu sunt cele mai interesante. Dar există mereu o soluție, spune Lyubomirsky. Citește despre plantele din zona ta, ca să ai un punct de plecare pentru întrebări, sau întreabă-l pur și simplu ce așteaptă să cultive anul viitor. Efortul contează, chiar dacă tema nu te pasionază în mod natural.
Clay Drinko, autorul cărții Play Your Way Sane, propune exerciții care readuc curiozitatea prin joc. Unul dintre ele, „Teach Me, Sensei”, constă în a te purta cu fiecare interlocutor ca și cum ar fi un maestru înțelept de la care ai ceva de învățat. Altul, „Hard-Hitting Reporter”, presupune să îți imaginezi că ești jurnalist și să pui întrebări deschise, ca și cum ai vrea să ajungi la miezul poveștii. Ambele te forțează să te concentrezi asupra conversației.
Recunoaște când nu ești prezent, în loc să te prefaci
Cercetătorii au demonstrat că oamenii nu pot distinge între un ascultător atent și unul care se gândește la serialul de pe Netflix. Dar asta înseamnă că se pierd informații, se acumulează neînțelegeri, iar cel care vorbea va afla peste trei zile că mesajul său nu a ajuns niciodată la destinație.
Alternativa e să recunoști onest când nu ești acolo. „Îmi pare rău, m-au distras notificările. Ce spuneai?”, recomandă Bodie. La birou, poți încerca: „Îmi cer scuze, mă gândeam la ce ai spus mai devreme și nu am ascultat pe deplin. Ai putea repeta?”. Poate părea stânjenitor, dar Bodie insistă că trebuie să normalizăm aceste momente.
La fel de simplu, înainte ca o conversație să înceapă, poți recunoaște că nu e momentul potrivit. Să-i spui colegului „Lasă-mă să termin acest e-mail și vei avea toată atenția mea” e un act de respect, nu de lipsă de interes. Să-i spui unui prieten că ai vrea să reluați discuția când nu ești atât de epuizat te poate feri de un răspuns pe care l-ai regreta.
Condiții propice ascultării
Dincolo de mentalitate, contează și mediul. Bodie recomandă să ne întrebăm: „Felul în care e organizat biroul meu, felul în care e structurată ziua mea, felul în care oamenii așteaptă să fac mai multe lucruri în același timp, toate acestea stimulează distragerea?”
Răspunsul, de cele mai multe ori, e da. Soluțiile sunt simple: câteva ore fără telefon acasă, un loc liniștit când ieși cu prietenii, închiderea laptopului când cineva intră în birou. Ascultarea profundă e o experiență imersivă, spune Ximena Vengoechea, autoarea cărții Listen Like You Mean It: nu poți fi distras, nu te poți gândi la tine, tot focusul trebuie să fie asupra celuilalt.
Un bun mod de a arăta că ai ascultat cu adevărat sunt așa-numitele „semnale de ascultare pe termen lung”, descrise de cercetătorii de la Harvard: readuci în discuție ceva dintr-o conversație anterioară. De exemplu, un șef care își amintește că un angajat mergea la un concert în weekend și îl întreabă luni dimineață cum a fost transmite că a fost prezent cu adevărat în conversația anterioară.
