La 80 de ani, creierul lor produce mai mulți neuroni decât la 30. Secretul „supervârstnicilor”, descifrat de cercetători și cum poți să devii și tu unul
Există oameni de peste 80 de ani care au memoria la fel de bună ca la 50. Li se spune „supervârstnici” și, până acum, nimeni nu înțelegea cu adevărat care e secretul lor FOTO: Shutterstock
Există oameni de peste 80 de ani care au memoria la fel de bună ca la 50. Li se spune „supervârstnici” și, până acum, nimeni nu înțelegea cu adevărat care e secretul lor.
Un studiu publicat pe 25 februarie 2026 în revista Nature a scos la iveală că supervârstnicii au de două ori mai mulți neuroni tineri, aflați încă în formare, decât adulții sănătoși de aceeași vârstă. Și de 2,5 ori mai mulți decât persoanele cu boala Alzheimer. De asemenea, în creierul lor există mai mulți neuroni în dezvoltare decât în cel al unor persoane de 30-40 de ani.
„Acest lucru demonstrează că și creierul care îmbătrânește are capacitatea de a se regenera”, a declarat dr. Tamar Gefen, autoare a studiului și profesor asociat de psihiatrie și științe comportamentale la Institutul Mesulam pentru Neurologie Cognitivă și Boala Alzheimer de la Northwestern University din Chicago, citată de CNN.
Producția de neuroni noi, studiată cu o tehnologie inovatoare
Până nu demult, se credea că un creier adult nu mai poate genera celule nervoase noi. Acest proces, pe care specialiștii îl numesc neurogeneză, a fost considerat imposibil la vârsta adultă timp de peste un secol, de când neurobiologul Santiago Ramón y Cajal susținea, la începutul anilor 1900, că după naștere creierul nu mai formează neuroni. „Asta ne învățau pe când eram la facultatea de medicină”, a spus Maura Boldrini Dupont, neurolog și psihiatru la Universitatea Columbia din New York, conform Nature.
Abia în ultimele decenii au apărut tot mai multe dovezi care au început să conteste această teorie.
Echipa, coordonată de Orly Lazarov, profesor de neuroștiințe la Universitatea din Illinois, Chicago, a folosit secvențierea multiomică unicelulară, o tehnologie mult mai precisă decât instrumentele anterioare. Cercetătorii au analizat profilele a circa 356.000 de nuclei izolați din hipocampul unor creiere donate, adică din zona responsabilă de memorie.
Probele proveneau de la cinci categorii de donatori decedați: adulți tineri sănătoși, persoane vârstnice fără probleme cognitive, supervârstnici, persoane cu demență incipientă și pacienți diagnosticați cu Alzheimer. Cercetătorii au căutat trei stadii ale neuronilor în formare: celulele stem (care ar putea deveni neuroni), neuroblastele (celule intermediare, pe cale de a deveni neuroni) și neuronii imaturi, aproape gata să funcționeze.
„Gândiți-vă la etapele producției de neuroni noi ca la niște bebeluși, copii mici și adolescenți. Toate sunt semne că hipocampul respectiv produce neuroni noi”, a explicat Orly Lazarov.
Supervârstnicii produc de două ori mai mulți neuroni decât vârstnicii sănătoși
Prima concluzie importantă a fost că producția de neuroni noi în hipocamp chiar are loc la adulții sănătoși, indiferent de vârstă. A doua, și mai importantă, că supervârstnicii produceau activ mai mulți neuroni decât celelalte grupuri, un fenomen pe care cercetătorii îl numesc „semnătura rezilienței”.
„Supervârstnicii aveau o neurogeneză dublă față de ceilalți adulți vârstnici sănătoși. Ceva în creierele lor le permite să-și păstreze o memorie superioară. Cred că neurogeneza din hipocamp este ingredientul secret, iar datele confirmă acest lucru”, a precizat coordonatoarea studiului.
La polul opus, probele de la persoanele cu declin cognitiv preclinic, adică prima etapă a deteriorării, înainte de apariția simptomelor vizibile, arătau o producție minimă de neuroni noi. La cei diagnosticați cu boala Alzheimer, creierul aproape că nu mai genera deloc neuroni.
„Aceasta este o dovadă biologică că supervârstnicii au creiere mai plastice”, a subliniat dr. Gefen. Prin plasticitate, specialiștii înțeleg capacitatea creierului de a se repara, de a forma noi conexiuni și de a-și menține funcțiile în ciuda vârstei sau a unor leziuni.
Trebuie menționat, totuși, că dimensiunile grupurilor studiate au fost mici, fiecare cu zece sau mai puțini indivizi, iar neuronii noi reprezentau doar circa 0,01% din totalul neuronilor hipocampului. Maura Boldrini Dupont a atras atenția că aceste cifre impun o interpretare precaută.
Ce se întâmplă, de fapt, în creierul unui supervârstnic
Echipa a identificat două tipuri de celule care par să fie motorul păstrării memoriei la supervârstnici: astrocitele și neuronii CA1.
Neuronii CA1 contribuie la consolidarea și recuperarea amintirilor și sunt printre primele celule atacate de proteina tau în boala Alzheimer. Astrocitele, pe de altă parte, depășesc numeric neuronii și au rolul de a regla fluxul sanguin către creier, dar și de a încuraja formarea sinapselor, adică a joncțiunilor prin care semnalele nervoase circulă de la un neuron la altul.
„La supervârstnici, astrocitele și neuronii CA1 susțin hipocampul în moduri pe care nu le înțelegeam înainte, amplificând semnalizarea sinaptică între neuroni. Neuronii imaturi, circuitele CA1 și astrocitele se coordonează într-un mediu foarte, foarte îmbogățit,” a explicat dr. Tamara Gefen.
Pe scurt, creierele supervârstnicilor nu aveau doar mai mulți neuroni tineri. Aveau și un sistem de susținere mai eficient, un ecosistem celular care hrănește acești neuroni.
Unele studii anterioare au evidențiat deja câteva particularități ale creierelor donate de supervârstnici:
cortexul cingulat, responsabil de atenție și motivație, era mai gros decât la persoanele de 50–60 de ani;
hipocampul conținea de trei ori mai puține ghemuri tau, unul dintre semnele distinctive ale bolii Alzheimer;
iar în cortexul entorinal, una dintre primele zone afectate de Alzheimer, cercetătorii găsiseră neuroni „foarte sănătoși,” mai mari chiar decât ai unor persoane de 30 de ani.
„Acești neuroni entorinali ar putea să nu fie doar mai mari, ci și integrați în acest ecosistem îmbogățit din hipocamp, care hrănește și celulele cerebrale imature. Sunt în mod evident conectate, iar acest studiu nou aduce o explicație a mecanismului prin care ar putea fi mai mari,” a adăugat dr. Gefen.
Ce înseamnă supervârstnic și de ce nu e vorba doar despre inteligență
Ca să fie considerat supervârstnic, un individ trebuie să aibă peste 80 de ani și să treacă printr-o evaluare cognitivă riguroasă care testează la limită capacitatea de a reține informații, a explicat Emily Rogalski, profesoară de neurologie la Universitatea din Chicago, pentru CNN. Rogalski nu a participat la studiu, dar a contribuit la dezvoltarea programului SuperAging Northwestern.
„Supervârstnicii trebuie să aibă o memorie episodică remarcabilă, adică o bună capacitate de a-și aminti evenimentele zilnice și experiențele personale trecute. E important de menționat că, atunci când îi comparăm cu persoanele de aceeași vârstă, au niveluri similare de IQ, deci diferențele pe care le vedem nu se datorează inteligenței”, a detaliat specialista în neurobiologie.
Trăsăturile comune ale supervârstnicilor includ:
au, de regulă, o atitudine pozitivă și se raportează relaxat la viață;
își mențin creierul activ zilnic, prin lectură sau prin învățarea unor lucruri noi;
mulți rămân activi fizic și continuă să lucreze chiar și după 80 de ani;
viața socială este prezentă, sunt apropiați de familie și prieteni, iar unii se implică în activități de voluntariat.
Tabloul obiceiurilor lor sănătoase e însă departe de a fi uniform. „Avem supervârstnici cu boli de inimă sau diabet, oameni care nu sunt activi fizic și care nu mănâncă mai bine decât alți oameni de vârsta lor, iar cu toate acestea, ceea ce am descoperit în creierele donate de supervârstnici este cel mai relevant”, a mai spus dr. Gefen.
Într-un interviu pentru SmartLiving.ro, dr. Florina Cristescu, medic primar de medicină internă, a subliniat că ceea ce diferențiază supervârstnicul de restul persoanelor este că acesta învață lucruri noi pe parcursul întregii vieți, învață ceva nou în fiecare zi. Astfel, creierul face noi conexiuni.
Obiceiuri care protejează creierul, cu sau fără gene de supervârstnic
Supervârstnicii pot avea un avantaj genetic, dar cercetările au demonstrat că declinul cognitiv poate fi prevenit și prin schimbări ale stilui de viață. Dr. Richard Isaacson, director de cercetare la Institutul pentru Boli Neurodegenerative din Florida, SUA, care nu a participat la studiu, a declarat pentru CNN că schimbările de stil de viață, inclusiv dieta, exercițiul fizic, reducerea stresului și optimizarea somnului, împreună cu gestionarea factorilor de risc vasculari cu anumite medicamente prescrise, pot crește și zonele creierului, inclusiv hipocampul, și pot reduce semnele distinctive ale bolii Alzheimer, cum ar fi proteinele tau și plăcile de amiloid.
Dr. Florina Cristescu confirmă că regenerarea neuronală poate fi stimulată: „Timp de mulți ani, neurogeneza și posibilitatea de a recupera celulele pierdute ale creierului au fost concepte considerate imposibile. Procesul de neuroregenerare este continuu pe perioada vieții, în anumite zone din creier, precum hipocampul, bulbul olfactiv, corpul striat. Acum știm că neuronii pot fi recuperați prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase”.
Pregătirea creierului pentru bătrânețe începe de la 40 de ani
Potrivit dr. Cristescu, pregătirea și prevenția problemelor cognitive ar trebui începută de la 40-50 de ani, când pot fi implementate multe măsuri de viață sănătoasă pe care să le continuăm odată cu înaintarea în vârstă.
Mișcarea regulată, de la plimbări zilnice la înot, dans sau yoga, oxigenează creierul și stimulează producția de endorfine. Cititul zilnic reduce stresul (cercetătorii au constatat că sunt suficiente 6 minute de lectură pentru a scădea nivelul de cortizol) și îmbunătățește somnul prin efectul de calmare. Învățarea unei limbi străine este una dintre cele mai stimulante activități intelectuale. Iar interacțiunile sociale rămân la fel de importante.
Somnul de calitate nu ar trebui nici el neglijat deoarece creierul reorganizează și formează noi conexiuni neurale, stochează amintirile și consolidează informațiile proaspăt accumulate în timp ce dormi. Recomandarea este de 7-9 ore pe noapte, completate eventual de o siestă scurtă de 20-30 de minute.
