„Ești tu prea sensibil.“ Cum trăiești cu hipersensibilitatea și cum să o transformi într-o superputere

Ți se spune des „ești prea sensibil“, „nu mai gândi atât de mult“, „nu o mai lua personal“? Simți imediat emoțiile celor din jur, le citești expresiile faciale și te încarci cu energiile lor? Iei greu decizii și obosești foarte repede? E posibil să fii o persoană foarte sensibilă sau hipersensibilă. Nu este o afecțiune, ci o trăsătură de personalitate determinată biologic și care, da, îți poate îngreuna viața. Totuși, dacă înveți să gestionezi stresul, dacă și tu, dar și cei din jurul tău, înțelegeți și integrați corect felul tău de a fi în viața personală sau în societate, această hipersensibilitate ar putea să devină superputerea ta. 

Hipersensibilitatea poate fi resimțită drept o corvoadă, un blestem, poate fi copleșitoare atât pentru cei cu această trăsătură de personalitate, cât și pentru cei din jurul lor. Nu e ușor nici să fii un om foarte sensibil, nici să trăiești pe lângă unul. 

Faptul că trăiești la superlativ tot ce ți se întâmplă, că deseori nu suporți zgomotele de fundal sau te panichez atunci când un obiect vestimentar este foarte strâmt poate fi greu de înțeles. Și mai greu de văzut printre atâtea slăbiciuni un revers al medaliei, un fel de superputere pe care o poți avea.

Acest tip de personalitate cu care poți să te naști, dar pe care o și poți dobândi în urma unei traume, este ca o oglindă cu două fețe: are multe neajunsuri, dar și numeroase beneficii. 

Ce înseamnă „o persoană foarte sensibilă“?

Ideea de persoană foarte sensibilă – în engleză highly sensitive person (HSP)–, a fost conceptualizată pentru prima oară de către psihologii Elaine Aron și Arthur Aron, undeva la mijlocul anilor 1990. Ulterior, în 1996, Elaine Aron a publicat și o carte, „The Highly Sensitive Person“, care a popularizat această tipologie umană. Familia Aron a creat chiar și un test de personalitate pentru a-i ajuta pe oameni să se identifice sau nu drept persoane foarte sensibile, cunoscut sub denumirea Aron’s Highly Sensitive Persons Scale (HSPS).

Elizabeth Scott, autoare și formatoare în domeniul sănătății, menționează în publicația Very Well Mind, într-un articol revizuit de către medicul psihiatru Steven Gans, că o persoană cu sensibilitate ridicată este un individ neurodivergent (n.r. – termen folosit pentru a descrie comportamente atipice, o persoană al cărei creier funcționează diferit de tipicul acceptat de societate), despre care se crede că are „o sensibilitate crescută sau mai profundă a sistemului nervos central la stimuli fizici, emoționali sau sociali”.

Un fel de sensibilitate la nivelul procesării senzoriale – sensory processing sensitivity (SPS) – care de-a lungul timpului i-a pus pe cei care o au într-o lumină nu neapărat favorabilă. 

Așadar, o persoană hipersensibilă are o serie de specificități biologice ale sistemului nervos, așa cum încearcă să demonstreze oamenii de știință.

EXTRA INFO

„Hipersensibil“ sau „foarte sensibil“? Există diferențe?

Termenul de „hipersensibilitate“ este folosit adesea ca sinonim pentru „sensibilitate crescută“. Totuși, unele surse susțin că cele două noțiuni, deși pot avea trăsături asemănătoare, sunt, totuși, fundamental diferite: în timp ce persoanele foarte sensibile au o reactivitate crescută la anumiți stimuli, dar reacționează corect social, persoanele hipersensibile au și o reacție exagerată la stimuli. De exemplu, într-un accident rutier ușor, o persoană hipersensibilă ar putea ieși din mașină strigând la șoferul vinovat, reacționând într-o manieră disproporționată cu amploarea evenimentului. În aceeași situație, o persoană foarte sensibilă ar fi mai preocupată ca nimeni să nu sufere, chiar dacă nu are nicio vină în producerea accidentului.

Totuși, în acest articol am folosit cei doi termeni ca sinonime, deoarece cartea lui Elaine Aron a fost tradusă în limba română cu titlul „Persoanele hipersensibile“.

Mai mult, acești doi termeni sunt destul de noi în întreaga lume, fiind folosiți cu precădere în domeniul psihologic, dar nu la scară largă. În România nu s-a realizat o diferență clară între cei doi termeni, spune dr. Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut. 

Hipersensibilitatea, o trăsătură senzorială

Ceea ce este clar, adaugă dr. Cristina Petrescu-Ghenea, și trebuie înțeles de la bun început, indiferent dacă folosim termenul „foarte sensibil” sau „hipersensibil”, e că nu trebuie să confundăm această trăsătură de personalitate nici pe departe cu ceea ce unii oameni etichetează sub forma „Aw, ce sensibil ești!” sau „Imediat te ataci!”.

„Aș trasa clar că este vorba despre o experiență senzorială. Pentru că vorbim despre persoane care sunt neurodivergente, pe care stimulii din mediu, cei auditivi, cei vizuali, și așa mai departe, îi afectează într-un mod mult mai pregnant față de cum ni se întâmplă majorității. Lucrez cu copii despre care putem spune că au trăsături deosebit de subtile de neurodivergență și care sunt hiperstimulați, de exemplu, de zgomotul de fundal foarte crescut, de murmurul de fundal al unei clase de curs în timpul pauzei.”

Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut

Creierul unei persoane foarte sensibile funcționează diferit

Conexiunile neuronale ale persoanelor foarte sensibile sunt diferite, iar modul de procesare a informațiilor și de luare a deciziilor este și el unul diferit și mult mai dificil. În general, să iei o decizie implică un factor de stres, dar pentru o persoană sensibilă, oboseala generată de procesul decizional este și mai pregnantă, iar gradul de stres ceva mai ridicat. 

Uneori, o astfel de persoană se simte obosită în fața nevoii de a lua o decizie și îi trebuie mai mult timp pentru a procesa informația.

O persoană hipersensibilă se poate simți copleșită cu ușurință, poate citi cu ușurință expresiile faciale ale oamenilor și poate simți și interioriza emoțiile celorlalți. Deseori are nevoie de liniște și momente de relaxare pentru a se reîncărca după o experiență intensă sau doar în urma unei întâlniri obositoare.

În cadrul mai multor cercetări, oamenii de știință au studiat modul în care oamenii foarte sensibili iau decizii și cum diferă procesul decizional în cazul lor raportat la restul populației. Participanții la studiu au fost rugați să rezolve probleme etice fie folosind metoda deliberării (gândindu-se foarte bine la situație), fie prin metoda de implementare (găsind o soluție practică a problemei).

Rezultatele au arătat că trăsătura cea mai puternică a oamenilor foarte sensibili a fost aceea de a gândi mult și bine la o situație înainte de a găsi de a emite o soluție. Metoda deliberativă a ajutat persoanele foarte sensibile să-și folosească empatia, luând în considerare sentimentele și perspectivele celorlalți în timp ce și-au pus la îndoială propria judecată. Totodată, metoda de implementare i-a bulversat, mai ales pentru că nu au fost capabili să ia decizii pe baza a ceea ce credeau că îi poate afecta pe ceilalți. 

Lori L. Cangilla, psiholog, autoarea cărții „Wander And Delve: A Journal for Bright, Creative, Highly Sensitive People Forging Their Way” și creatoarea platformei Singularly Sensitive prin intermediul căreia încearcă să ofere sprijin persoanelor foarte sensibile pentru o viață satisfăcătoare, dezbate în numeroase articole modul unic al acestor persoane de a se raporta la informațiile din jur.

„Oamenii foarte sensibili folosesc în mod natural profunzimea lor de procesare pentru a prelua cantități mari de informații din mediul înconjurător pe care le raportează apoi la experiențele lor interne.”

Lori L. Cangilla, psiholog, specializată în gestionarea sensibilității crescute

Supraîncărcare senzorială, supra-stimulare a simțurilor

Așadar, faptul că reacționează intens nu numai la stimuli externi, ci și interni, îi face pe oamenii foarte sensibili să-și aducă în joc propriile emoții și perceții, ceea ce necesită mai mult timp și mai mult efort. Lori L. Cangilla precizează că partea pozitivă a acestui mod de a aborda experiențele poate consta în luarea unor decizii mai bune față de alții, oricum mult mai bune decât dacă ar fi împinși de la spate să ia decizii rapid și cu puține informații.

Zishan Khan, psihiatru la clinica de sănătate mintală Mindpath Health din Statele Unite, a cercetat și el modul în care iau decizii persoanele foarte sensibile.

„Deoarece oamenii de tip HSP procesează diverși stimuli în cel mai mic detaliu și la un grad mai mare decât alte persoane, orice decizie, indiferent dacă este una importantă sau din contră, una neînsemnată, devine în cele din urmă mai mare ca importanță din cauza impactului pe care astfel de alegeri îl au asupra stării generale de a fi a foarte sensibili.”

Zishan Khan, psihiatru, Mindpath Health

Apare astfel un fel de supraîncărcare senzorială, utilizarea unei cantități mari de energie, supra-stimularea simțurilor și, prin urmare, avalanșe de emoții care îi pot copleși. La nivel emoțional sau doar mintal, acest tip de reacție este extrem de intensă și poate include diverși stimuli de la zgomote puternice la lumini strălucitoare.

De asemenea, Tracy Cooper, cercetător la Universitatea Baker din Baldwin City – care se identifică la rândul său ca fiind o persoană extrem de sensibilă –, confirmă că creierul unor astfel de oameni are caracteristici unice.

Studii imagistice au arătat că „creierele persoanelor hipersensibile au niveluri mai ridicate de activitate în neuronii oglindă (n.r. – celulele de bază ale comportamentului uman care influențează empatia și socializarea) și, în plus, există mai multă conectivitate în diferite segmente ale creierului, ceea ce stimulează creativitatea”. 

Descoperă ce alimente simple hrănesc „creierul“ intestinal și îmbunătățesc starea de spirit și somnul: dieta „psihobiotică“

Cât de comună este hipersensibilitatea?

Sensibilitatea ridicată apare nu numai la oameni, ci la peste 100 de specii de animale care, de asemenea, prelucrează aprofundat informațiile din jur.

Un studiu realizat în 2014 arată că 20% dintre persoane au această caracteristică de personalitate sau, altfel spus, au o mai mare înclinație către supra-stimulare, reactivitate emoțională, empatie și sensibilitate la stimuli. Numărul bărbaților și cel al femeilor este similar, iar primele semne apar încă de la naștere. 

„Este ceva ce și noi observăm printre oamenii cu care lucrăm în ultima vreme din ce în ce mai mult. Nu știu dacă începe să existe mai nou și dacă sunt mai multe astfel de persoane în generațiile mai tinere sau dacă astfel de persoane existau și înainte într-o proporție similară, doar că nu se vorbea suficient despre asta pentru că societatea era mult mai închisă și oamenii nu voiau să fie catalogați ca devianți, anormali, nebuni.” 

Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut

Gradul de sensibilitate variază în funcție de individ și se măsoară în funcție de sensibilitatea sistemului nervos central. 

Deși aparent societatea umană tinde să se construiască în jurul celor mai puternici, celor care nu simt atât de intens și, implicit, nu sunt atât de vulnerabili sau afectați de ce se întâmplă cu ei și în jurul lor, oamenii foarte sensibili au și ei un fel de putere a lor. Mai ales cei care recunosc că sunt extrem de sensibili și găsesc metode prin intermediul cărora pot face față stresului cu care se confruntă.

„Suntem un pachet de servicii. Trăsătura noastră de oameni foarte sensibili înseamnă că vom fi, de asemenea, precauți, având nevoie de timp suplimentar cu noi înșine. Pentru că oamenii care nu au această trăsătură (majoritatea) nu înțeleg cum este, ne percep ca fiind timizi, slabi sau, cel mai mare păcat dintre toate, nesociabili. De teamă față de aceste etichete, încercăm să fim ca ceilalți. Dar asta ne face să devenim supraexcitați și stresați. Și asta duce la a fi etichetați nevrotici sau nebuni – mai întâi de alții, apoi de noi înșine.”

Elaine N. Aaron, psiholog, autoarea cărții The Highly Sensitive Person

Cauzele care duc la sensibilitate ridicată sau hipersensibilitate

O persoană se poate naște foarte sensibilă (și aici avem de-a face cu factorul genetic), sau poate deveni (în funcție de factori precum evoluția, mediul, experiențele copilăriei timpurii, traume puternice de-a lungul vieții).

Cum menționam deja, sensibilitate ridicată există nu numai în rândul oamenilor, ci la cel puțin alte 100 de specii, iar cercetările sugerează că sensibilitatea ridicată este o trăsătură evolutivă care crește probabilitatea de supraviețuire. Oamenii foarte sensibili au fost și sunt în căutarea „potențialilor prădători” sau a situațiilor periculoase, având o vigilență crescută în raport cu alți oameni.  

Un studiu realizat de mai mulți oameni de știință din SUA și China și publicat în 2011 indică, de asemenea, că lipsa afecțiunii parentale în perioada de creștere timpurie a copilului poate duce la dezvoltarea unei sensibilități ridicate pe care copilul o va manifesta până la vârsta adultă inclusiv. Același tipar se aplică și oricăror altor experiențe negative din copilărie. 

Dacă ai experimentat de-a lungul copilăriei traume, este foarte probabil să fii un adult foarte sensibil. 

Prețul pe care acești supraviețuitori l-au plătit dintotdeauna constă în experimentarea la un nivel mai ridicat al anxietății. A fi constant în gardă, chiar și atunci când nu există amenințări imediate provoacă stări de anxietate greu de gestionat.

Sensibilitatea ridicată poate fi ereditară

Când vorbim, însă, despre genetică, facem referire de fapt la sistemul dopaminergic, care joacă un rol esențial. Dezechilibrele dopaminei, cunoscută și drept hormonul fericirii, poate afecta personalitatea unui individ și îl poate predispune la a deveni foarte sensibil. 

Sensibilitatea ridicată a unei persoane poate fi, de asemenea, ereditară. Există o șansă mai mare să fii o persoană foarte sensibilă dacă în familia ta există deja manifestări ale sensibilității ridicate. 

„Am descoperit că aproximativ 50% dintre diferențele de sensibilitate între oameni se datorează factorilor genetici, cealaltă jumătate factorilor de mediu, inclusiv mediul prenatal.”

Dr. Michael Pluess, profesor în psihologia dezvoltării la Universitatea Queen Mary din Londra

Mai mult, genele unei persoane pot evolua ca răspuns la experiențele negative timpurii, făcându-le mai susceptibile pentru sensibilitate crescută.

Află dacă avem o problemă cu dopamina? De ce nu avem nevoie de „post de dopamină“

Cum știi dacă ești o persoană hipersensibilă?

În primul rând, trebuie să ai în vedere că nu există un diagnostic medical care să ateste că ești o persoană hipersensibilă, iar a fi foarte sensibil nu înseamnă că suferi de o boală mintală.

Sensibilitatea ridicată este o trăsătură de personalitate ce implică o reacție crescută atât la factorii pozitivi, cât și la cei negativi. 

Un prim pas spre a înțelege despre tine dacă ești sau nu în această zonă este să te gândești dacă auzi des îndemnuri sau etichete de genul „ești prea sensibil”, „nu te mai gândi atât de mult”, „nu o mai lua personal”, „nu mai poate să spună omu’ ceva că te superi” etc. 

Apoi, conform cercetătorilor, există câteva caracteristici comune oamenilor foarte sensibili, precum:

• Procesarea mai profundă a stimulilor din mediu;
• Sunt mai reactivi din punctul de vedere fiziologic la inhibiția comportamentală (pot fi copleșiți deseori de stimuli senzoriali, de la mulțimi zgomotoase la îmbrăcăminte inconfortabilă);
• Sunt mai reactivi emoțional la inhibiția comportamentală. Simt nevoia de timp liber mai ales în mijlocul unui program agitat – simt nevoia să se retragă într-un loc liniștit, poate chiar întunecat;
• Au o viață interioară bogată și complexă, cu gânduri profunde și sentimente puternice;
• O activitate mai puternică a sistemului nervos inconștient în situații stresante;
• Au un prag mai scăzut al toleranței durerii;
• Își doresc să verifice orice detaliu;
• Evită filmele sau emisiunile violente pentru că îi neliniștesc trăind intens astfel de experiențe;
• Au tendința de autoflagelare atunci când iau decizii greșite;
• Sunt foarte amabili, uneori exagerat de amabili;
• Au tendința de a se simți neînțeleși;
• Trăiesc vieți interioare intense;
• Sunt foarte sensibili la critici;
• Sunt mai creativi, lucrează bine în echipă, sunt foarte pasionali în tot ceea ce fac.

De asemenea, există persoane care au momente de hipersensibilitate tranzitorii, explică dr. Cristina Petrescu-Ghenea, „cum ar fi o persoană care suferă de migrene și atunci, în ziua când are o migrenă, persoana respectivă este mai sensibilă la anumiți stimuli luminoși, chiar și la mirosuri, depinde cum se manifestă migrena fiecărei persoane în parte”.

„Chiar și persoanele hipersensibile pot avea zile mai bune și zile mai rele, pot avea zile când sunt copleșite senzorial și le este greu să facă față. Evident dacă există și un sindrom pre-menstrual, de exemplu, sau alte lucruri care se întâmplă în viața persoanei respective acestea pot să agraveze situația.”

Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut

Cum îți poate afecta hipersensibilitatea viața

„De obicei, clienții mei HSP (n.r. – hipersensibili) vin cu o problemă specifică la care doresc să lucreze. Exemplele pot include gândirea intensă, anxioasă, incapacitatea de a stabili limite, anxietatea de performanță, sindromul impostorului și alte provocări legate de sensibilitate și talent.”

Lori L. Cangilla, psiholog

A trăi cu hipersensibilitate vine la pachet cu numeroase provocări, printre care s-ar putea număra și a te simți jignit de persoane care nici măcar nu intenționează să îți facă rău sau care încearcă să fie cât de amabile pot ele.

Este posibil, de asemenea, să reacționezi exagerat la factorii de stres cotidieni sau la orice tip de problemă relațională și este la fel de posibil să ai un răspuns emoțional la astfel de dificultăți. Pentru că, cu cât percepția este mai dureroasă, cu atât răspunsul „copilului vulnerabil” devine mai acut. 

Asta nu înseamnă neapărat că îți imaginezi lucruri rele sau emoții negative acolo unde ele nu există. Le percepi poate mai ușor. Sau ești afectat mai profund de experiențele negative.

Sensibilitatea ridicată îți aduce numeroase provocări, dar și numeroase avantaje, cum ar fi:

Eviți situațiile care te copleșesc

Tensiunea în general, conflictul, forme de violență, toate acestea te pot afecta la un nivel extrem de ridicat, ceea ce te poate determina să eviți orice situație care te poate face să te simți inconfortabil. 

Frumusețea sau experiențele pozitive te pot emoționa profund

Dacă te identifici drept o persoană foarte sensibilă, s-ar putea să fii profund mișcată de frumusețea pe care o vezi în jurul tău, până la a plânge în fața unei imagini încântătoare. 

Construiești relații strânse cu cei din jurul tău

Pentru că îți pasă realmente de prietenii tăi, ai capacitatea de a construi și păstra legături profunde cu aceștia. Le poți simți fericirea sau durerea. Empatia pe care o simți în mod natural este unul dintre instrumentele super-puterii de care am tot menționat. Dăruiești și, de multe ori, primești iubire la niveluri puternice. Cu condiția să înveți să faci diferența între sentimentele tale și ale celor din jurul tău care nu mereu pot fi identice. 

Descoperă care sunt tipurile de relații abuzive, manifestări și soluții ca să ieșim din ele.

Ești deseori recunoscător pentru viața ta

Un alt avantaj al oamenilor foarte sensibili este faptul că simt cu ușurință recunoștință. Nu au nevoie de prea multe realizări ca să se bucure de viață, spun psihologii, contrar nivelului de stres pe care îl pot experimenta în general. Ei pot aprecia un vin bun, o mâncare delicioasă, o melodie armonioasă la un nivel pe care majoritatea oamenilor nu îl pot accesa. 

Pentru oamenii foarte sensibili, experiențele negative pot fi foarte jos, dar experiențele pozitive au potențialul să fie și mai intense.

Așadar, există acest paradox al oamenilor foarte sensibili: pot simți mai des și mai intens neliniște existențială, dar pot fi în același timp extrem de recunoscători pentru ceea ce trăiesc, conștienți de caracterul trecător și de incertitudinile existenței. 

Greu de gestionat pentru o persoană hipersensibilă

De la faptul că devin mai stresați decât majoritatea oamenilor atunci când se confruntă cu situații dificile la stresul social constant, totul poate fi dificil de gestionat. Și asta în primul rând pentru că o persoană foarte sensibilă percepe ostilitate sau tensiune acolo unde ceilalți poate nici nu o remarcă.

De asemenea, agitația timpurilor noastre, care cu greu poate fi evitată, poate copleși o persoană foarte sensibilă, prinzând-o într-o capcană din care cu greu mai poate ieși.

Deși pe de o parte înțelege foarte bine nevoile și sentimentele celorlalți, chiar și atunci când aceștia nu iau cele mai bune decizii, el însuși poate fi devastat dacă dezamăgește. O persoană foarte sensibilă poate fi zdrobită cu ușurință de provocarea decepțiilor în viața celorlalți. 

Pentru că sunt extrem de atenți la detalii și conștienți de orice mică problemă care poate apărea în relațiile cu ceilalți, sunt predispuși la conflicte chiar și din motive aparent banale. Trăind de multe ori și frustrarea că ceilalți nu simt la fel de profund ca ei. 

Poate simți pierderea unei relații, decesul unei persoane dragi mai acut decât majoritatea, căzând în perioade lungi de ruminare.

O persoană foarte sensibilă uită greu greșelile pe care le face și se poate simți stânjenită la fel de mult timp. 

Citește și: Hipervigilența în relații ne epuizează psihic. Cum o corectăm pentru o viață în siguranță

Afecțiuni similare cu sensibilitatea ridicată

Din pricina manifestărilor, granița dintre sensibilitatea ridicată și alte trăsături de personalitate sau chiar alte afecțiuni ce țin de sănătatea mintală este foarte fină.

Introversiune

Introversiunea este termenul prin care C.G Jung a desemnat tendința individului care, „frustrat în încercările de a stabili relații cu cei din jur, își orientează energia vitală spre lumea sa interioară, devenind contemplativ, timid, retras.”, conform DEX. Atât oamenii foarte sensibili, cât și cei introvertiți pot fi copleșiți când se confruntă cu prea mulți stimuli externi, consideră familia de psihologi Aron.

Diferența între o persoană foarte sensibilă și un individ introvertit constă în faptul că cel din urmă este copleșit în mod specific de stimuli sociali (mulțimile, petrecerile cu mulți oameni etc.), în timp ce cei dintâi sunt sensibili la toate tipurile de stimuli senzoriali (lumini puternice, muzică tare etc.) detaliază cei doi psihologi în articolul Sensory-processing sensitivity and its relation to introversion and emotionality.

Tulburare de procesare senzorială (TPS)

Detectată de obicei încă din primii ani de viață, TPS este o tulburare ce implică o aversiune atipică față de lumini, zgomote, texturi, încălțăminte prea mică, haine prea strâmte. Și o persoană foarte sensibilă poate avea același input senzorial.

Diferența între cele două constă în faptul că tulburarea de procesare senzorială poate provoca dificultăți ale funcției motorii sau o sub-reactivitate la stimulii senzoriali: prima nu se manifestă și în cazul persoanelor foarte sensibile, iar a două apare ca răspuns opus, supra-reactiv, conform Identification of Sensory Processing and Integration Symptom Clusters: A Preliminary Study.

Autism

Sensibilitatea ridicată nu este o formă de autism. În timp ce persoanele foarte sensibile sunt copleșite de informațiile senzoriale, persoanele cu autism pot prezenta fie hipersensibilitate, fie hiposensibilitate la informațiile senzoriale, conform unui articol de cercetare publicat în 2020.

Tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD)

Mai mulți oameni de știință din Marea Britanie au demonstrat că, deși putem confunda rapid persoanele foarte sensibile cu persoane cu tulburare hiperactivă cu deficit de atenție, indivizii care suferă de ADHD se confruntă și cu simptome cognitive pe care persoanele foarte sensibile nu le au, cum ar fi dificultăți de concentrare sau de atenție. 

Deși sensibilitatea ridicată poate fi adesea confundată cu alte afecțiuni mintale, este important să știm că totuși o sensibilitate ridicată poate apărea concomitent cu alte afecțiuni ce țin de sănătatea mintală.

De exemplu, o persoană poate avea ADHD și poate fi în același timp o persoană hipersensibilă sau poate avea tulburare de procesare senzorială și poate fi, de asemenea, o persoană foarte sensibilă.

Sindromul de ADHD la adulți afectează viața de cuplu și cea socială. Află cum se poate remedia.

Cum gestionezi stresul provocat de sensibilitatea ridicată?

Să gestionezi caracteristicile specifice acestei trăsături de personalitate înseamnă de cele mai multe ori să transformi punctele slabe în puncte forte, reușind să faci față stresului vieții de zi cu zi cu ajutorul unui psihoterapeut sau chiar de unul singur prin tehnici precum cele propuse de psihologul Lori L. Cangilla, specializat în abordarea sensibilității crescute:

Explorare – identificarea și înțelegerea experienței tale cu sensibilitatea procesării senzoriale.

Experimentarea – devoltarea de noi strategii pentru a trăi cu hipersensibilitate, inclusiv noi modele de gândire, comportamente și moduri de a relaționa cu tine și cu ceilalți.

Integrarea – încorporarea schimbării într-un mod durabil pe măsură ce începi să îți accepți viziunea foarte sensibilă asupra vieții.

Punctual, poți:

• pune bariere și limite în fața unor stimuli senzoriali care te copleșesc. Află ce declanșează stresul și evită factorii declanșatori;
• crea experiențe pozitive în viața ta de zi cu zi;
• spune NU cerințelor copleșitoare sau acceptă-le și creează un perimetru specific pentru a le rezolva;
• crea spații sigure, de confort: de exemplu, casa ta poate fi mediul tău de liniște și retragere.

Dar gestionarea hipersensibilității nu trebuie să se rezume doar la alegerile personale, ci trebuie să includă și alegeri colective, schimbări pe care societatea ar trebui să le facă pentru cei care au nevoie.

Să înțelegem, exemplifică medicul psihiatru, că „nu este o dovadă de lipsă de bun simț dacă un elev poartă earplugs sau căști atunci când se lucrează în clasă, se dau fișe cu exerciții și are nevoie de ajutor pentru a se concentra, pentru a nu auzi zgomotul de fundal, șușotelile colegilor, mișcările din clasă”.

O societate care să se adapteze nevoilor persoanelor hipersensibile

„Cheia aici ar fi în primul și-n primul rând ca societatea să facă adaptări”, continuă doctorul, „cum ar fi, alte exemple: să se anunțe înainte de spectacole sau să fie scris pe bilete sau în anunțurile spectacolelor dacă va fi fum, dacă vor fi stroboscoape, lumini intermitente care pot afecta persoanele hipersensibile, cu migrene, cu afecțiuni neurologice sau persoanele cu epilepsie care pot fi foto-sensibile. Inclusiv la unele programe TV care conțin astfel de stimuli ar trebui cumva anunțat și adaptat.”

Persoanele hipersensibile ar putea însemna o mare resursă dacă realizăm și înțelegem cât de diverși suntem, consideră dr. Cristina Petrescu-Ghenea, dacă înțelegem că nu este un lucru rău că suntem diferiți, din contră este un lucru bun și da, unii oameni au nevoie de anumite schimbări, acomodări, „așa cum pentru o persoană mai scundă mai pui o pernă pe scaun ca să ajungă la masă”.

„Este vorba despre cum conținem noi ca persoane care nu trăim cu aceste dificultăți situațiile în care sunt persoanele hipersensibile, cum le facem noi față și cum găsim noi în grupurile sau familiile noastre compromisuri pentru astfel de situații, cum acomodăm experiențele, fără să ne sacrificăm permanent pe noi, nu asta este cheia, în cele din urmă nici asta nu duce într-un loc bun.” 

Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut

Oamenii foarte sensibili înfloresc în mediul potrivit, spun experții

Profesorul Michael Pluess, doctor în psihologia dezvoltării, scrie despre importanța mediului în care fiecare persoană se dezvoltă, în funcție de predispozițiile biologice: copiii, spune el, pot fi precum orhideele care au nevoie de un mediu anume pentru a crește și înflori, ca păpădiile care se dezvoltă oriunde sau ca lalelele care sunt undeva la mijloc între cele două extreme. 

Buni observatori ai lumii înconjurătoare, atât copiii, cât și adulții foarte sensibili pot fi supra-stimulați și au nevoie, asemenea orhideelor, de un mediu specific, adecvat pentru a înflori. 

„Ideea nu este că un om este mai bun și altul este mai rău”, explică dr. Pluess, „ci că aceștia au personalități diferite, fiecare cu propriile puncte forte și puncte slabe unice.”

Dr. Michael Pluess, specialist în psihologia dezvoltării

El a adăugat: „Este important să îi comunicăm în mod consecvent copilului că sensibilitatea lui nu este o problemă, că este o putere, astfel încât să își dezvolte un simț sănătos a ceea ce poate face bine.”

Despre viziunea pe care încă o practicăm destul de mult – Ești corect sau ești greșit! Ești sănătos sau ești bolnav! – amintește și dr. Cristina Petrescu-Ghenea: „de fapt, realitatea lumii în care trăim este că totul se manifestă undeva pe nuanțe de gri, nu este nimic în neregulă cu tine că ești hipersensibil, este ok că suntem diverși, că fiecare vine cu plusurile și minusurile sale.”

Într-un studiu din 2015, dr. Pluess a descoperit că oamenii foarte sensibili au reacționat mai bine la terapia pentru depresie în comparație cu cei care erau mai puțin sensibili. În timp ce oamenii hipersensibili sunt mai rapid și mai intens traumatizați de experiențele dureroase și, implicit, mai greu de înțeles de către cei din jurul lor, tot ei sunt mai receptivi la experiențele pozitive, sunt creativi și empatici.

Și dr. Cristina Petrescu-Ghenea vorbește despre partea pozitivă a trăsăturii de a fi hipersensibil:

„Reversul medaliei hipersenzorialității este că, da, înseamnă că eu percep lumea diferit față de alte persoane, și această percepție nu vine doar cu suferință, ci poate să vină și cu niște plusuri. Una dintre prietenele mele cele mai bune este sunetist și are un auz destul de fin, putem spune că are o hipersenzorialitate pe partea de auz, dar asta o ajută foarte mult în meseria ei să facă sunetul să se audă cristal clear. În același timp, este un mare neajuns pentru ea fiindcă trebuie să aibă grijă unde locuiește, trebuie să aibă grijă unde stă întotdeauna când merge în vacanță ca să nu fie zgomot foarte mare, are întotdeauna dopuri de urechi la ea, nu poate să meargă la concerte sau chiar și atunci când merge nu poate să stea foarte, foarte aproape de scenă. Apoi, într-adevăr, observ că persoanele hipersensibile sunt foarte creative, în sensul clasic, artistic.”

Un mediu propice poate ajuta oamenii foarte sensibili să își gestioneze reacțiile și anxietățile, pentru a explora, crea, gândi în felul lor unic. 

Copiii și apoi adulții foarte sensibili, într-un mediu potrivit, pot deveni rezilienți, adaptabili și capabili să digere circumstanțe mai complexe decât o pot face mulți alți oameni. Pot avea o „superputere”.