Neurotransmițătorul numit dopamină, căruia îi mai spunem și „hormonul plăcerii”, a devenit un fel de personaj negativ în poveștile despre adicție și răsfăț excesiv. Dar povestea reală e mai complexă de-atât, reiese dintr-un articol apărut în publicația americană The New York Times.
Pentru că dopamina e numită uneori neurotransmițător, uneori hormon și alteori ambele, să lămurim mai întâi o posibilă confuzie. Neurotransmițătorii și hormonii sunt substanțe chimice diferite din organism. Principala diferență între aceștia ține de locul în care se produc: în vreme ce neurotransmițătorii se produc în creier și acționează ca mediatori chimici prin intermediul cărora se face transmiterea, modularea și amplificarea impulsurilor nervoase în sinapse, hormonii sunt produși în glandele endocrine și sunt eliberați în fluxul sanguin, unde își găsesc ținta de acțiune la o anumită distanță față de locul în care se produc.
Dopamina este ambele, spune dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: „Dopamina este un neurotransmițător produs în creier, dar în cantități mici (n.r. – este produs) și în glandele suprarenale. Este un precursor al sintezei de adrenalină și noradrenalină, dar are și un rol ca atare. E un fel de anticipator al plăcerii. De exemplu, crește dacă vedem că cineva ne aduce mâncăruri sau băuturi care ne plac. Dopamina contribuie la menținerea tensiunii, contribuie la învățare, scade anxietatea. Dar dacă este în cantitate prea mare, apar impulsurile compulsive, cum ar fi cele de a mânca și de a cumpăra.“
Pe scurt, dopamina este un neurotransmițător și un hormon „responsabil“ pentru senzația de plăcere. Sexul, cumpărăturile, mâncarea care ne place – toate acestea declanșează producerea de dopamină. Totuși, un exces de dopamină poate duce la apariția impulsurilor compulsive, dar și la dezvoltarea dependențelor.
De aceea, un neurotransmițător care se produce atât de firesc în organism provoacă îngrijorare în ultima perioadă.
De unde până unde e rea dopamina? „Postul de dopamină“
Dopamina este motivul pentru care ne e poftă să mâncăm multe dulciuri și pentru care stăm prea mult pe Instagram, susțin mai multe cărți, articole și opinii publicate pe rețelele sociale în ultima vreme. Mai exact, dorința de a ne crește rapid dopamina, deci de a simți plăcere. Dacă continuăm să cedăm acestei dorințe, nu ne vom mai putea opri vreodată și nu vom mai putea simți plăcere din lucruri mici, auzim tot mai des.
„Am transformat lumea dintr-un loc al penuriei într-unul de abundență copleșitoare”, scrie dr. Anna Lembke, psihiatru și cercetător la Universitatea Stanford, în cea mai recentă carte a ei, „Dopamine Nation”. În consecință, suntem cu toții expuși riscului de „supraconsum compulsiv”.
„Oamenii de știință vorbesc despre dopamină ca despre un fel de monedă universală pentru măsurarea potențialului de dependență al oricărei experiențe. Cu cât este mai multă dopamină, ca recompensă, în creier, cu atât experiența este mai adictivă”, mai spune Lembke.
Deși cartea ei a fost lansată de-abia în 2021, unii oameni erau preocupați de excesul de dopamină pe care ni-l oferim dinainte de acest moment.
În 2019, psihiatrul Cameron Sepah a gândit o nouă metodă de autoîmbunătățire numită „post de dopamină”. Tehnica, devenită modă, se bazează pe abținerea de la orice ar putea crește nivelul de dopamină, motivând că distracțiile moderne influențează creierul, astfel încât distracțiile cu ritm mai lent nu mai sunt considerate plăcute, deci nu mai aduc satisfacție.
Videoclipuri publicate pe TikTok și etichetate #dopamină, pretinzând că îi învață pe urmăritori cum să manipuleze substanța chimică din creier, au peste 700 de milioane de vizualizări, iar un influencer oferă o „listă gratuită de lucruri care amorțesc dopamina”, astfel încât să poți să „îți recuperezi controlul asupra vieții tale!”, notează New York Times.
Mai mult decât atât, părinții sunt sfătuiți să-și împiedice copiii să ajungă la vârfuri de dopamină – adică să nu-i lase să joace jocuri video sau să mănânce junk food –, pentru ca nevoia nesățioasă de dopamină, acest neurotransmițător devenit deodată rău, să crească comportamentul negativ.
Totuși, oamenii de știință care studiază dopamina spun că aceste îngrijorări sunt disproporționate. Ele „nu se bazează neapărat pe știința a ceea ce știm despre dopamină”, spune Vijay Namboodiri, profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco.
Înainte de te gândi să faci tot ce se poate ca să reduci dopamina – și, implicit, să elimini perspectivele oricărei plăceri în viață – e important să înțelegi cele mai greșite interpretări legate de acest neurotransmițător și ce arată cercetările de fapt.
Dopamina nu e bună sau rea în sine
Ideea că dopamina dă sentimente de plăcere a apărut în urma unor experimente făcute pe rozătoare în anii ‘80. În aceste cercetări, s-a demonstrat că sistemul dopaminergic a fost activat atunci când animalele au primit recompense. Mai târziu, același lucru au arătat și experimentele făcute pe oameni.
Mâncarea, sexul, drogurile și interacțiunile sociale declanșează – toate – eliberarea de dopamină în creier, ceea ce sugerează că această substanță chimică e legată de orice senzație de bine pe care o trăiești.
Mai târziu, în anii ‘90, oamenii de știință și-au dat seama că dopamina este mai degrabă legată de anticiparea unei recompense decât de primirea ei. Prin urmare, spuneau cercetătorii, dopamina provoacă dorința de ceva și motivația de a obține acel ceva, nu bucuria de a obține acel ceva.
„Ceea ce credem că poate face dopamina e ceva similar dorinței. Îți învață creierul cum să-ți prezică nevoile și încearcă să-ți alinieze comportamentele cu acele nevoi”, a spus Talia N. Lerner, profesor de neuroștiințe la Universitatea Northwestern din statul Illinois.
O neurochimicală care controlează dorința poate suna periculos, dar să cauți recompense nu e neapărat o problemă. Totul depinde de context. Ființele vii, de la albine până la oameni, au dezvoltat sisteme de dopamină care le motivează să caute hrană și să facă sex, cu scopul de a supraviețui și a se înmulți.
„Este o parte importantă a motivului pentru care suntem astăzi aici. Nu am fi evoluat și nici nu am fi supraviețuit fără dopamină”, spune Kent C. Berridge, profesor de psihologie și neuroștiință la Universitatea din Michigan.
Dopamina este esențială și pentru procesul de învățare. În acest context, al învățării, elementul care provoacă declanșarea neuronilor dopaminergici este surpriza, indiferent dacă rezultatul este satisfăcător sau dezamăgitor. „Dopamina nu-ți spune când ceva este bun sau rău în sine, ci când este mai bun sau mai rău decât te așteptai să fie”, explică Talia N. Lerner de la Universitatea Northwestern.
Practic, creșterea nivelului de dopamină te ajută să-ți actualizezi așteptările și, posibil, să-ți modifici comportamentul pentru viitor.
O doză normală de dopamină n-o să-ți dezechilibreze creierul
Din cauza rolului pe care dopamina îl are în motivare și învățare, asociat cu plăcerea, îngrijorarea principală este că, prin expunerea repetată și îndelungată la activități extrem de stimulatoare – cum ar fi jocurile video sau consumul de internet – va fi deturnat sistemul neurotransmițătorilor, astfel încât acesta să nu mai funcționeze pentru recompense mai mici, obișnuite, de zi cu zi.
De exemplu, se crede că un adolescent pasionat de jocuri video nu va mai găsi nicio satisfacție (sau va avea satisfacții mult mai mici) dacă ar juca un boardgame ca Monopoly.
Îngrijorarea are numai parțial o bază științifică.
Consumul îndelungat de droguri care provoacă creșteri uriașe ale nivelurilor de dopamină, cum ar fi cocaina și amfetamina, poate determina creierul să închidă unii dintre receptorii asupra cărora acționează substanța. Această așa-numită toleranță înseamnă că, în timp, va fi nevoie de o mai mare cantitate de drog pentru a obține același nivel de high.
Pornind din acest punct și pentru că pornografia și consumul de jocuri video pot duce la un comportament adictiv, unii cercetători, printre care și dr. Anna Lembke, cea care a scris „Dopamine Nation”, au lansat ipoteza că acestea (jocurile video și pornografia) ar putea provoca în creier aceeași toleranță la consum și, că, deci, pentru a obține satisfacție, va trebui crescută doza.
Totuși, într-un interviu acordat publicației The New York Times, dr. Lembke a mărturisit că această teorie este dedusă din studiile făcute pe drogurile care stimulează sistemul nervos central și că, în prezent, nu există dovezi care să o susțină.
Prin urmare, unii specialiști în neuroștiință, printre care și Kent C. Berridge de la Universitatea din Michigan, au criticat ideea.
Principalul motiv al acestei critici se referă la faptul că doza de dopamină eliberată ca răspuns la jocurile video, pornografie, rețele sociale și junk food este considerabil mai mică decât cea eliberată ca răspuns la droguri.
În plus, faptul că, pentru unii oameni, a-și petrece timpul cu jocuri video generează un nivel mai mare de dopamină decât jucând boardgame-uri, asta nu înseamnă că nivelul mai mic de dopamină generat de jucatul de boardgame-uri se datorează unei schimbări inerente în sistemul dopaminergic, spune dr. Namboodiri. Același lucru este valabil și dacă vom compara dopamina eliberată când mâncăm bomboane versus când mâncăm fructe sau când ne uităm pe YouTube față de când citim o carte. Nu înseamnă că plăcerea e mai mică citind doar pentru că e mai mare când ne uităm pe internet.
Poate fi o idee bună să iei o pauză de la consumul de jocuri video sau social media, dacă vrei să aloci mai mult timp altor activități, dar nu pentru că ai avea nevoie să-ți resetezi sistemul dopaminergic, spune dr. Namboodiri de la Universitatea din California, ci pentru că există motive să credem că viețile noastre digitale ne-au scurtat intervalele de atenție de la 2,5 minute în 2004 la 75 de secunde în 2012 și au continuat să scadă.
Adicția înseamnă mai mult decât dopamină
Unele comportamente care aduc recompense pot cauza probleme în viața unui om. Deși jocurile de noroc, pornografia și jocurile video nu declanșează eliberarea unui nivel atât de mare de dopamină cum fac drogurile, ele pot duce la modele de comportament asemănătoare cu cele din tulburarea de consum de substanțe – și aici ne referim în special la continuarea activității respective (jocuri de noroc, pornografie, jocuri video) în ciuda consecințelor negative grave pe care acest comportament le aduce.
Dar, spun specialiștii, aceasta este excepția, nu regula.
Cei mai mulți oameni nu-și pierd locurile de muncă sau relațiile și nu-și riscă sănătatea din cauza acestor activități. Numai 2% până la 3% dintre persoanele care urmăresc pornografie afirmă că sunt dependente de acest comportament. De asemenea, 2% până la 3% dintre persoanele care joacă jocuri online se autoevaluează ca având probleme legate de acest lucru.
„Pentru unii oameni, da, aceasta este o problemă. Dar nu este o problemă pentru majoritatea oamenilor. Putem să funcționăm în lume și putem să ne bucurăm de această lume bogată în recompense”, spune Kent C. Berridge, de la Universitatea din Michigan.
Dacă dopamina este implicată în dependență, compulsiile de a consuma droguri sau de a se masturba sunt mai complicate decât un singur neurotransmițător. „A spune că este vorba doar despre dopamină este o simplificare excesivă”, a spus dr. Lembke, referindu-se la dezvoltarea adicțiilor.
De fapt, unele încercări experimentale datând din 2011 de a trata dependența de cocaină prin modificarea activității dopaminei din creier nu au funcționat.
La fel ca în majoritatea aspectelor legate de sănătate, moderația este cheia.
„Cu excepția cazului în care consumi un drog precum cocaina, care probabil că este complet nesănătos, nu există neapărat o cale sănătoasă sau nesănătoasă de a folosi dopamina. Este vorba doar despre a învăța. Și oricând poți învăța ceva bun, oricând poți învăța ceva rău”, spune dr. Lerner de la Universitatea Northwestern.
Sau, cum a spus Kent C. Berridge: „dopamina e prietenul nostru, nu e un dușman”.
