Epuizarea post-sărbători a mamelor: „Cea mai mare «surpriză» a fost că n-am găsit nimic sub brad“
Sărbătorile reprezintă adesea o perioadă aglomerată pentru mame, care adaugă pe lista treburilor zilnice: curățenia generală, prepararea meniului festiv, alegerea cadourilor pentru întreaga familie, eventual si pregătirea bradului. Iar sarcinile zilnice par să nu fie niciodată în pauză. Nici munca, nici grija față de cei dragi, nici preocupările de zi cu zi. Iar cu ocazia sărbătorilor, nu o dată aud din partea mamelor că ele nu găsesc nimic sub brad. Cum am uitat de cadourile pentru mama?
Mama, omniprezentă, și totuși, invizibilă
Recent am vizionat filmul „Oh. What. Fun” (Ce distracție!) cu Michelle Pfeiffer și cred că ar fi util celor care uită de această prezență constantă din viețile lor. Ce frumos este când altcineva se asigură că nu ne lipsește nimic, ba mai mult, avem acea libertate de a ne plânge când nu ne place ce sau cum ne-a fost pregătit, fără să vedem munca și chiar sacrificiul din spatele tuturor acelor lucruri.
Mama este cea care, de cele mai multe ori, se ocupă de întreaga familie, ne pregătește masa și hainele, patul și curățenia în casă, ne ajută la teme și cu rutinele sănătoase ale zilei. Pentru un partener, responsabilitățile pe care și le asumă soția sunt cele care îi permit să aibă o familie, dar și o carieră. Timp pentru el, pentru prieteni, pentru dezvoltarea profesională. Pentru ce are ea timp?
În film, Michelle Pfeiffer ia o decizie radicală, necesară, se revoltă față de situația în care se află și față de neglijarea de care are parte.
Uneori, chiar și între cei dragi, suntem atât de prinși în propria poveste, încât nu îl vedem pe cel de lângă noi, copleșit, obosit, dornic să fie văzut, ajutat… și să conteze.
Adesea, lucrurile de care avem parte și care credem că ni se cuvin sunt obținute prin efortul cuiva. Iar acea persoană merită atenția și recunoștința noastră.
Mamelor, poate e timpul pentru o pauză
În cabinet, am observat că cel mai greu conving o mamă să își ofere pauze. Și înțeleg că frecvent, pauza apare ca o presiune că „mai e ceva de adăugat pe lista lucrurilor de făcut”, ceea ce e neplăcut și poate spori gândurile de eșec. Oboseala, stresul zilnic, sarcinile mult prea multe ne duc în epuizare, în oboseală psihică, în irascibilitate și tristețe. Loc din care este greu să ne imaginăm că am putea ieși prea ușor.
„Când să fac o pauză? Cine le face pe toate în locul meu? Și dacă îmi propun să fac ceva pentru mine, fac cu vinovăție, cu gândul tot la sarcinile care mă așteaptă… îmi e aproape imposibil să mă relaxez”, povestește o mamă.
Uneori sunt uimită de capacitatea acestor femei de a-și eficientiza timpul până la refuz. Dar și de deconectarea de propriile nevoi. Probabil, doar așa reușești să devii „tot ce au ceilalți nevoie”.
Rolul de îngrijitor se spune că atrage după sine un soi de „suspendare” a propriului sistem imunitar. O meta-analiză condusă de David L Roth, publicată în 2019, arată că datele sunt insuficiente privind atât alterarea funcționării sistemului imunitar, cât și gradul de inflamație din organism asociat cu rolul de îngrijitor. Da, este adevărat că este un rol care vine cu mult stres, însă și cu multe recompense. Mai mult, se pare că cei care îndeplinesc un astfel de rol au o viață mai lungă comparativ cu cei… scutiți de el, spune Roth.
Deconectarea de propriile nevoi este, însă, o realitate pe care o trăiesc mulți dintre noi, pe perioade mai scurte sau la modul generalizat, iar când suntem prinși într-un astfel de rol, poate fi întreținută distanța față de noi înșine. Schimbările pot începe cu pauze mici. O pauză pentru cafea, o pagină de carte citită zilnic, o pauză în care să vizionăm un episod din serialul preferat, un telefon către o prietenă, o ședință de masaj etc.
Cadouri pentru mama
Sărbătorile vin și pentru mame, iar așa cum toți ne bucurăm de atenții și cadouri, și ele merită cadouri din partea noastră, chiar și mai târziu. Iar acestea, pot fi frumos ambalate, dar pot fi, totodată, și cadouri simbolice, necesare, care amintesc acestor persoane importante din viața noastră cât de mult contează pentru noi.
Unul dintre cele mai importante cadouri poate veni sub forma unei întrebări: „Cu ce pot să ajut?”. Fie că vorbim despre curățenie și alte treburi casnice, despre cumpărături sau gătit, cu toții putem contribui la aceste munci, așa încât să nu revină în sarcina unei singure persoane. Împărțim același spațiu, este sănătos să împărțim și responsabilitățile. În plus, așa vom avea cu toții mai mult timp de petrecut împreună și făcând activități relaxante.
Desigur, deși mă folosesc acum de prilejul sărbătorilor, acestea sunt „cadouri” pe care să le facem zilnic, sunt cadouri pe care ni le facem și nouă înșine, întrucât responsabilizarea este parte din autonomia și maturizarea cu care, adesea, ne lăudăm și pe care le vrem recunoscute de ceilalți.
„Copiii mei mereu dau ochii peste cap când le cer să ajute la treburile casnice. Fiica cea mare, care are 16 ani, trântește ușa la cameră și se declară nemulțumită că nu o las în pace. Lucru care mă frustra foarte tare. Mai mult, dacă nu găteam în fiecare zi, nu mânca două zile la rând aceeași mâncare. Până am spus eu stop. Cu vinovăție și îngrijorare – pentru că o perioadă refuza să mănânce, dar cu răbdare și determinarea de a nu reveni la aceleași obiceiuri. Știu că adolescența este o perioadă dificilă, însă nu vreau să încurajez îndreptățirea și pretențiile nejustificate. Așa că, aproape un an mai târziu, a învățat să își prepare mâncărurile preferate, iar dacă mâncăm trei zile aceeași mâncare nu mai este o problemă. Timp câștigat pentru mine și mai puțin stres!”, povestește o mamă.
Rolul partenerului
În familiile cu copii, partea „grea” a muncilor revine celor doi părinți. Din păcate, adesea aud despre bărbați obosiți de serviciu și femei care nu au luxul de a se declara obosite de serviciu. Chiar și pentru femeile casnice, munca în casă este copleșitoare și poate mai solicitantă decât 8 ore petrecute într-un birou. Relațiile de cuplu sănătoase nu presupun o subordonare. Nu presupun roluri de „privilegiat” și „sacrificat”. Responsabilitățile sunt ale ambilor parteneri și amândoi, împreună, vor împărți treburile casnice, chiar dacă vor fi perioade în care unul preia mai mult. Vor fi și perioade în care celălalt va compensa. Dacă există și copii, cu atât mai recomandat este să existe această echitate, altfel, îi vom învăța diferențe de gen nesănătoase, permise de prea mult timp.
Așadar, sărbători și nu numai, cei doi parteneri sunt egal responsabili de pregătiri, așa cum sunt pentru viața de zi cu zi din casă și din afara ei. Iar cel mai frumos cadou pentru o parteneră, fie că e mamă sau nu încă, este un partener care îi spune: „Fă o pauză, mă ocup eu”.
„Cea mai mare dezamăgire de sărbători a fost să aud de la soțul meu că nu a avut timp să caute cadouri. Nici eu nu am avut timp, mi-am făcut timp. Așa încât copiii, el, și alți membri ai familiei să găsească sub brad câte o surpriză. Cea mai mare surpriză (neplăcută) a fost ca eu să nu găsesc nimic din partea lui. Nu este vorba despre banii cheltuiți, este vorba despre timpul cheltuit și atenția pe care o primesc,” povestește Anca, 41 de ani, mamă a trei copii.
Contez pentru mine
Uneori nevoile noastre nu sunt văzute. În parte, poate fi egoismul celor din jur, sau o empatie scăzută, dar în parte este și comportamentul nostru. Dacă pentru noi nu contează propriile nevoi, dacă facem totul fără să cerem la schimb, dacă nu punem limite (unele nenegociabile) atunci tratamentul va fi pe măsură.
Așadar, pentru a schimba situațiile în care mama nu găsește nimic sub brad, în care este obosită de sărbători, tristă și epuizată, în care momentele festive vin încărcate cu stres și sunt văzute ca o corvoadă… să contribuim, să ne responsabilizăm, să preluăm partea care ne revine din tot ce ține de bunul mers al unei case și a unei familii.
Pe de altă parte, mamelor, începeți să cereți, să spuneți mai des „nu”, să vă prioritizați sănătatea fizică și mentală, să vă faceți voi, în primul rând, cadouri. Care pot fi frumos ambalate și așezate sub brad („Pentru mine, din partea mea. Pentru că merit și mă iubesc”) sau sub forma unor limite sănătoase care să (vă) genereze timp, spațiu și liniște și pentru voi.