Descoperire surprinzătoare despre dopamină: nu este responsabilă doar cu plăcerea și recompensa
Există trei tipuri de neuroni care reacționează la dopamină în organism, iar unii dintre ei nu au nicio legătură cu plăcerea sau cu recompensa, ci doar cu mișcarea. Această descoperire recentă a cercetătorilor americani ar putea să explice apariția simptomelor în boala Parkinson, deschizând noi căi pentru identificarea unui tratament eficient pentru tremorul specific acestei maladii.
Dopamina este recunoscută ca unul dintre „hormonii fericirii“, fiind responsabilă, în bună parte cu sentimentul de recompensă și cu plăcerea. Sexul, cumpărăturile, mâncarea delicioasă, toate acestea declanșează producerea de dopamină.
Totuși, cercetătorii americani de la Universitatea Northwestern au descoperit în urma unui studiu recent că neuronii care răspund la dopamină sunt de trei tipuri, și nu toți o folosesc pentru plăcere.
De altfel, specialiștii au observat că pierderea unora dintre neuronii care răspund la dopamină – proces recunoscut ca fiind generator de simptome specifice bolii Parkinson – nu se asociază și cu pierderea sentimentului de plăcere și recompensă care urmează după o acțiune încununată cu succes sau după activități plăcute (sex, consumul unor alimente gustoase etc.).
Astfel au înțeles oamenii de știință că unul dintre cele trei tipuri de neuroni care răspund la dopamină nu sunt responsabili cu „fericirea“, ci doar cu mișcarea.
Dopamina și boala Parkinson
Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă complexă, care afectează în principal sistemul nervos central, determinând simptome motorii și non-motorii semnificative. Una dintre caracteristicile sale distinctive este deficitul de dopamină în anumite părți ale creierului, în special într-o regiune numită substantia nigra pars compacta (SNc). Acest deficit de dopamină este strâns asociat cu simptomele motorii specifice ale bolii, cum ar fi tremorul, rigiditatea musculară și bradikinezia (încetinirea ritmului mișcărilor).
Tratamentul convențional pentru boala Parkinson se concentrează deseori pe creșterea nivelului de dopamină în creier, întrucât aceasta poate ajuta la atenuarea simptomelor și la restabilirea funcției motorii.
Ce este dopamina
Dopamina este un neurotransmițător și un hormon care joacă un rol esențial în funcționarea sistemului nervos și în reglarea anumitor aspecte ale comportamentului și stării de bine. Această substanță este produsă în creier de anumite grupuri de neuroni și în cantități mici și în glandele suprarenale și are multiple funcții în organism.
Unul dintre rolurile majore ale dopaminei este asociat cu recompensa și plăcerea, fiind eliberată ca răspuns la experiențe sau stimuli plăcuți, cum ar fi mâncarea, activitățile recreative sau succesul în realizarea unor obiective.
Dopamina are însă și alte funcții importante, cum ar fi reglarea mișcării și coordonării musculare, dar e implicată și în luarea deciziilor și în gestionarea stării de spirit. Se știe deja că dezechilibrul nivelului de dopamină poate avea un un rol în apariția diferitelor afecțiuni psihologice și neurologice, cum ar fi boala Parkinson.
Cercetătorii încearcă însă să afle mai multe aspecte ale relației complexe dintre dopamină și boala Parkinson, concentrându-se asupra diverselor subtipuri de neuroni care răspund la dopamină și a funcțiilor lor specifice.
Cele trei subtipuri de neuroni care răspund la dopamină
Substantia nigra este zona afectată în cazul bolii Parkinson, iar pierderea neuronilor reactivi la dopamină, din această regiune a creierului, este asociată cu simptomele caracteristice ale acestei afecțiuni, cum ar fi rigiditate, lentoare în mișcări și tremor.
Cercetătorii au remarcat însă că dispariția neuronilor dopaminergici nu duce neapărat și la pierderea senzației de recompensă după o sarcină reușită sau plăcută. Așadar, până acum a fost neclar dacă neuronii reactivi la dopamină au, în general, mai multe funcții sau dacă fiecare subtip de neuroni e responsabil pentru o funcție distinctă.
„Am descoperit un subtip de neuroni care reacționează la dopamină care prezintă semnalizare motorie fără să prezinte niciun răspuns de recompensă și se află chiar în zona afectată de boala Parkinson. Acest lucru poate însemna că există un subtip de neuroni mai predispuși genetic să se degradeze odată cu îmbătrânirea“, a explicat Daniel Dombeck, neurobiolog și unui dintre coordonatorii studiului.
Unii neuroni reactivi la dopamină sunt mai predispuși să se deterioreze
Pentru a testa această teorie, echipa s-a concentrat pe trei gene cheie: Slc17a6, Calb1 și Anxa1 și a descoperit, pe șoareci de laborator, că aproximativ 30% dintre neuronii reactivi la dopamină se activauu ori de câte ori subiecții se mișcau, iar răspunsurile la comportamentele plăcute și neplăcute rămâneau în sarcina celorlalte celule nervoase.
„Acest subtip genetic prezintă o corelație cu accelerarea mișcării. De fiecare dată când șoarecele accelera, am observat activitate neuronală, însă, în contrast, nu am înregistrat activitate ca răspuns la un stimul asociat cu recompensa”, a subliniat Rajeshwar Awatramani, neurobiolog și unul dintre cercetătorii implicați în studiu.
Cercetătorii speculează că pierderea acestor neuroni responsabili pentru accelerarea mișcării ar putea crea un dezechilibru în creier ce poate sta la baza tremorului caracteristic bolii Parkinson. În condițiile în care rămân doar neuroni care controlează decelerarea, creierul ar putea opri forțat activitatea musculară.
Cercetătorii recunosc însă că e nevoie de mai multe studii pentru a descoperi cum funcționează exact fiecare subtip specific de celule nervoase reactive la dopamină și de ce unele sunt mai predispuse la deteriorare decât altele.
Legătura dintre nivelul scăzut de dopamină și simptomele neuropsihiatrice ale bolii Parkinson
Deficitul de dopamină în boala Parkinson este strâns legat nu doar de simptomele motorii evidente, ci și de o serie de simptome neuropsihiatrice care pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Două dintre cele mai studiate simptome neuropsihiatrice asociate cu boala Parkinson sunt depresia și tulburările cognitive. Studiile au arătat că aceste simptome pot fi influențate de deficitul de dopamină în diferite părți ale creierului.
Depresia este frecvent întâlnită la pacienții cu boala Parkinson și poate afecta starea de spirit, motivația și calitatea vieții, în general. S-a constatat că nivelurile scăzute de dopamină pot contribui la dezvoltarea depresiei la pacienții cu Parkinson.
Tulburările cognitive, inclusiv deficitul de memorie, atenție și funcție executivă, sunt de asemenea prezente în boala Parkinson. Se consideră că lipsa de dopamină în anumite părți ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal, poate contribui la aceste deficiențe cognitive.
