De ce fug bărbații când se îndrăgostesc? Explicațiile psihologilor
Unii bărbați, paradoxal, aleg să se retragă exact atunci când se îndrăgostesc. Simt, se apropie de parteneră, apoi fug. Reacția lor aparent nenaturală poate fi o combinație complexă de factori, de la frica de vulnerabilitate și dificultăți în gestionarea emoțiilor la influențe externe. Pentru a înțelege aceste mecanisme, am discutat cu Lidia Rusu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, care ne-a oferit răspunsuri la întrebarea: de ce fug bărbații când se îndrăgostesc?
Dacă „dai bir cu fugiții“ imediat ce te îndrăgostești, primul pas important este să înțelegi de ce o faci. Apoi poate chiar vei scăpa de regretul că nu ai reușit să te bucuri cu adevărat de o poveste de dragoste. Dacă ești cea părăsită, a înțelege o astfel de decizie a partenerului te ajută să ai o perspectivă obiectivă asupra comportamentului lui și să reacționezi în concordanță cu realitatea și nu doar din suferință și vulnerabilitate.
„Da, am fugit o dată când m-am îndrăgostit. Îmi tot ziceau prietenii că nu e de mine. Simțeam o presiune mare și am început să îmi pun tot felul de întrebări până am văzut numai părțile rele“, mi-a mărturisit O., despre presiunea socială la care a fost supus într-un moment care, de altfel, ar fi putut fi unul dintre cele mai frumoase din viața lui.
A., pe de altă parte, a ales să fugă pentru că s-a temut că își va pierde libertatea: „Mă gândeam că va trebui să am alte priorități, că nu voi mai fi liber.“ Doar L. ne-a mărturisit senin: „Nu fug când mă îndrăgostesc, de ce aș fugi dacă mă simt bine cu persoana respectivă? Asta înseamnă să te îndrăgostești, nu?! Să te simți bine cu celălalt.“
Însă, cei mai mulți bărbați – dintre cei pe care i-am întrebat despre motivele pentru care au ales mai bine să rămână din nou singuri sau să aibă relații pasagere fără implicații emoționale puternice – au invocat două temeri recurente: teama de angajament și teama de a fi vulnerabili.
De ce fug bărbații când se îndrăgostesc
„Acest mecanism se poate dezvolta atât la bărbați, cât și la femei, însă e mai des întâlnit la bărbați, mai ales pentru că ei sunt mai puțin încurajați și cultural să exprime vulnerabilitate“, explică psihologul Lidia Rusu. Mulți bărbați, de-a lungul evoluției umane, au fost condiționați să creadă că sunt mai puternici dacă nu simt emoție.
De altfel, spune și Alain de Botton, scriitor și filosof, în cartea „O educație emoțională“: „Iubirea noastră se manifestă într-un decor cultural ce creează un simț puternic pentru ce este «normal» în iubire: ne direcționează subtil spre locul în care ar trebui să ne plasăm accentele emoționale, ne învață ce să prețuim, cum să abordăm conflictele, lucrurile la care să ne entuziasmăm, ce să tolerăm și motivele pentru care ne putem revolta în mod legitim“. Pentru că iubirea, pentru fiecare dintre noi, are o istorie personală, dar și o istorie culturală.
Fuga de sentimentul de îndrăgostire și de o relație atunci este, de fapt, un mecanism de protecție care se activează în urma unor experiențe negative din copilărie sau/și din relațiile de cuplu anterioare, mai spune psihologa. „Să luăm, de exemplu, un copil care a avut părinți foarte axați pe performanță, cu reguli stricte care trebuiau urmate atât la școală, cât și acasă. Acel copil va învăța că trebuie să fie într-un fel anume, chiar dacă el nu își dorește, doar ca să evite o reacție negativă de la părinte.“
Experiențele negative se referă, în general, la situații în care emoțiile și nevoile indivizilor au fost ignorate sau invalidate, li s-au impus lucruri fără să se țină cont și de părerea lor, au fost criticați sau au primit alte reacții negative atunci când au făcut diverse lucruri. Atunci bărbații ajung să creadă că pentru ceilalți emoțiile și nevoile lor nu contează și că se pot baza în viață doar pe ei, explică psihologul Lidia Rusu.
Se îndrăgostesc de persoana nepotrivită
Sunt și situații în care, deși sunt îndrăgostiți, bărbații realizează că persoana în care ar investi emoții și timp este una dificilă în relații. În general, fie că suntem femei sau bărbați, avem o viziune destul de limpede asupra defectelor și eșecurilor celuilalt. Și atunci, oricât de intens simțim, putem alege să fugim.
Doar că, mai spune Alain de Botton, „nu putem redirecționa în mod magic sursele atracției“ și, de aceea mai ales, contează mai mult cum interpretăm defectele și greșelile celuilalt și cum le răspundem.
Deși pare mai firesc să părăsești o persoană complicată pentru una ceva mai puțin complicată, de fapt este foarte dificil de pus în practică sau, atunci când o faci, poți suferi cumplit. Plus că nu există nicio certitudine că vei fi mai fericit cu altă persoană, „una mai bună“.
- Citește și: Așteptările negative de la partener ne pot compromite relația. Iată cum le putem controla
Motivul pentru care un bărbat te evită chiar dacă te place
Uneori bărbații, chiar dacă plac pe cineva, se retrag pur și simplu pentru că simt că nu pot satisface nevoile sau așteptările partenerei, sau când nu au o viziune asupra vieții lor și atunci le este foarte greu să decidă în ce relații merită să investească, cu care parteneră să formeze un cuplu. Însă în majoritatea cazurilor, fuga bărbaților care se îndrăgostesc se explică prin mecanisme emoționale care, de cele mai multe ori, își au originea în copilărie.
Dificultăți de reglare emoțională
Există o mare probabilitate ca „bărbații care fug“ să se lupte, de fapt, cu reglarea emoțiilor. Deși în aparență indiferenți și distanți, e posibil doar să le fie frică. Când se confruntă cu sentimente intense asociate cu dragostea, se pot simți copleșiți, iar abandonul poate fi un mecanism de adaptare. Nevoia de spațiu este adesea o modalitate prin care aceștia își recâștigă sentimentul de autonomie, mai ales dacă simt că relația evoluează prea repede.
A renunța poate părea un răspuns rezonabil în fața disconfortului de a lupta pentru a-ți regla emoțiile.
Frica de angajament și de vulnerabilitate
Cum menționam încă de la început, motivele principale pentru care bărbații aleg să se sustragă unei relații încă de la începutul ei rămân frica de angajament și frica de a se simți vulnerabili.
Când ești vulnerabil înseamnă că poți fi tu cel respins, poți fi tu cel înfrânt. Acest comportament este comun mai ales în rândul celor cu un stil de atașament evitant.
„Pe unii bărbați îi sperie ideea de a fi într-o relație pentru că anticipează că, în acest context, vor trăi din nou experiențe dureroase, ca în trecut, și atunci fug. Ei nu fug de dragoste, ci fug mai degrabă de ideea de relație, în care se așteaptă să nu fie acceptați cu emoțiile, nevoile, dorințele lor, ajungând să trăiască o viață în care vor fi constrânși să se supună dorințelor partenerei.“
Lidia Rusu, psiholog
Apoi, dacă totuși aleg să intre într-o relație și să rămână, e posibil ca ei tot să fugă, dar în alt mod: prin faptul că nu își comunică emoțiile și nevoile, se închid în ei și ridică un zid în timpul conflictelor, îngheață, se blochează sau devin defensivi, mai spune psihologa. În acest moment există toate premisele unui cerc vicios: partenera îi critică, ceea ce le întărește ideea că nu sunt înțeleși și acceptați.
Momentul nepotrivit
Alteori, este vorba doar despre timing. Oricât de mult i-ar plăcea o persoană, momentul în care ea a apărut în viața lui poate fi crucial. O relație potrivită la momentul nepotrivit este, într-un final, o relație nepotrivită: din cauza angajamentelor deja existente, din cauza spațiului sau a priorităților partenerilor.
Iar soluția pentru lipsa sincronizării este una dificilă, dar cam singura recomandată: poți schimba multe la tine, dar nu poți schimba momentul evenimentelor pe care le experimentezi (sau oricum se întâmplă foarte rar), așa că îți rămâne doar să aștepți un moment mai bun.
Cum se comportă un bărbat când e îndrăgostit
În volumul „Despre frumusețea uitată a vieții“, scriitorul și filosoful Andrei Pleșu vorbește despre euforia îndrăgostiților. Și bărbații, asemenea femeilor, își schimbă semnificativ comportamentul atunci când se îndrăgostesc datorită unei combinații de factori psihologici și biologici.
Când e îndrăgostit, un bărbat poate experimenta o stare de fericire, euforie: în corp se eliberează dopamină, neurotransmițătorul corelat cu sistemul de recompensă al creierului, iar valul chimic creează sentimente de bucurie și entuziasm.
La nivel de limbaj, euforia este sistematizată prin propoziții precum: „Nu-mi mai pot imagina viața de-acum înainte fără tine.“/ „Ceea ce simt e unic.“
„Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil.“
Andrei Pleșu, în „Despre frumusețea uitată a vieții“
„Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician“, conchide filosoful într-o notă caldă și umoristică. De altfel, cu toții, atunci când ne îndrăgostim, ieșim din cotidian, ne ridicăm deasupra lumii și avem senzația că suntem speciali.
Mai mult, cortexul prefrontal, responsabil de luarea rațională a deciziilor, poate deveni mai puțin activ, ducând la acțiuni spontane și emoționale. Acestea pot fi gesturi romantice, se pot concretiza în împărtășirea gândurilor și emoțiilor profunde, dar și în reacții posesive sau în alegeri de abandon mai ales în cazul bărbaților.
Ce s-a stricat în relații se repară tot în relații
Din fericire, mai spune psihologa Lidia Rusu, acest mecanism de fugă poate fi schimbat în cadrul unei relații în care evitanții sunt încurajați să se exprime, sunt înțeleși și acceptați. Ceea ce îi poate face să se simtă în siguranță să continue să se exprime și să înceapă să aibă încredere în sprijinul altora, nu doar în ei. Pentru că în fond toți avem nevoie de conexiune iar ceea ce „s-a stricat“ în urma unor relații poate fi reparat tot prin relații cu ceilalți.
