Cunoașterea de sine te ajută să devii cea mai bună versiune a ta. Cum o practici în viața de zi cu zi?

Adesea părți din noi ne rămân inaccesibile fiind ignorate sau, mai adesea, ascunse întrucât nu corespund imaginii pe care o avem despre noi înșine și celei pe care, de altfel, vrem să o arătăm lumii. Cunoașterea modului în care funcționăm, barierelor care ne stau în cale, mecanismelor biologice și psihologice care ne ghidează este sursa autenticității noastre, dar și a potențialului real pe care îl putem atinge. Iată de ce este importantă cunoașterea de sine.

Cunoașterea de sine de-a lungul vremii

 „Cunoaște-te pe tine însuți!” este un îndemn care s-a propagat de-a lungul vremii și a căpătat diferite înțelesuri, reflectând mentalitățile timpurilor. În Grecia antică, dictonul era înscris pe fațada templului din Delphi, dedicat zeului Apollo, iar sensul său era de a recunoaște limitările umane în fața zeilor.

Pentru Socrate, cunoașterea de sine era centrată asupra cunoașterii și dezvoltării sufletului rațional, acea parte a noastră care este ghidată de virtuți și care poate controla pasiunile, emoțiile și instinctele. Inspirată de gânditorii antici, revoluția iluministă cu al său îndemn „Îndrăznește să gândești” (în latină, Sapere aude), a îndreptat cunoașterea de sine asupra identificării aspectelor universale ale funcționării umane, prin folosirea rațiunii și a investigațiilor științifice și a pledat pentru cunoașterea și recunoașterea drepturilor personale.

Cu vreo 130 de ani în urmă, Freud a introdus o noua perspectivă a cunoașterii de sine, punând accent asupra funcționării psihicului uman și în special asupra cunoașterii pulsiunilor acumulate în inconștient care pot genera conflicte interne și dificultăți de adaptare.

Începând cu 1950, psihologii umaniști au orientat cunoașterea de sine către a înțelege unicitatea fiecărei ființe umane, cu scopul de a-i dezvolta potențialul creativ și responsabilitatea pentru propriile alegeri pentru a crea premisele unei vieți cu sens. Progresul științific și tehnic din ultimele decenii, au înclinat cunoașterea de sine către înțelegerea unor mecanisme biologice și psihologice universale și a adus sub lumina reflectorului complexitatea și dinamica naturii umane. 

Așadar, cunoașterea de sine a progresat de-a lungul timpului în asociere cu nivelul de cunoaștere a lumii, dar aceasta pare să fi fost ghidată în mod constant de cultivarea unei vieți bune, pline de sens.  

Cunoașterea de sine în contextual actual

Ce ar implica să te cunoști pe tine însăți/ însuți în vremurile noastre? Și care ar fi beneficiile?

Cunoașterea de sine ar presupune două dimensiuni sau fațete. Pe de-o parte, e necesară o educație minimală pentru înțelegerea mecanismelor biologice și psihologice universal umane, așa cum sunt relevate de știință la momentul actual. Pe de alta, este important să-ți identifici modurile tale particulare de funcționare și să înțelegi cum ai ajuns să fii persoana care ești astăzi, dar și către ce fel de viață vrei să te îndrepți și ce fel de om vrei să fii. 

În ceea ce privește educația legată de funcționarea umană, articolele pe care le găsești pe acest site pot fi o sursă de informare bună pentru tine. Dar dacă ar fi să aleg două realități biologice și psihologice ce țin de condiția umană a căror cunoaștere consider că ar avea un impact semnificativ asupra stării noastre de bine ar fi neuroplasticitatea și neurogeneza, pe de-o parte, și atașamentul, pe de alta.  

Neuroplasticitatea

Neuroplasticitatea se referă la capacitatea creierului de a-și modifica configurația circuitelor neuronale pe tot parcursul vieții și, implicit, la posibilitatea ajustării proceselor psihologice care emerg din funcționarea lor, cu scopul adaptării la schimbările din mediu. Neurogeneza se referă la capacitatea creierului adult de a da naștere la noi neuroni.

Ambele fenomene ne permit să învățăm și să ne schimbăm pe tot parcursul vieții, nu doar în copilărie. Numai că, spre deosebire de creierul unui copil care învață și se modifică în mod pasiv ca urmare a expunerii la informații noi sau condiții de mediu în schimbare, creierul matur se poate modifica numai dacă adultul își dorește și face schimbări, în mod deliberat. 

Cunoașterea acestor realități biologice este importantă pentru că de ea depind acțiunile noastre la maturitate. Acest lucru este cu atât mai important cu cât convingerile care încă prevalează în societate susțin că, după o anumită vârstă, ar trebui să ne resemnăm cu ideea că nu mai suntem capabili să învățăm sau să ne schimbăm. 

Dacă vei da crezare concepției populare că oamenii nu se schimbă, nu vei avea motivația de a încerca să te schimbi și ca urmare nici nu vei depune efort în acest sens. Și nu te vei schimba. Pe de altă parte, dacă știi că oricând e posibil să te schimbi dacă îți propui în mod intenționat, atunci vei avea motivația necesară pentru inițierea schimbării. O clarificare importantă legată de această schimbare ar fi următoarea: nu oricine poate deveni orice. Însă, fiecare dintre noi ne putem schimba într-o măsură semnificativă pentru a resimți o îmbunătățire substanțială a stării noastre de bine. 

Consecințele cunoașterii de sine

Câteva implicațiile practice ale cunoașterii fenomenelor de neuroplasticitate și neurogeneză la maturitate ar fi legate de posibilitatea învățării unei limbi străine și după pensionare, deprinderea unor abilități noi ce ar permite o reconversie profesională la mijlocul vieții, modificare unor comportamente ce pot afecta relația cu ceilalți, scăparea de obiceiuri nesănătoase sau adoptarea unora sănătoase la orice vârstă. 

Legat de posibilitatea schimbării obiceiurilor la orice vârstă, o inspirație pentru mine este americanul Mike Fremont, care s-a apucat de alergat spre finalul vârstei de 30 de ani, a ajuns la maximul performanței sale în jur de 80 de ani, iar acum, la 100 de ani încă aleargă zeci de kilometri și declară că, în prezent, trăiește cea mai frumoasă perioadă din viața sa.

Poate că nu alergatul este ceea ce ți-ai dori să introduci în viața ta, poate aspirațiile tale legate de schimbare țin de pasiuni personale pentru care nu ai reușit să-ți faci timp, poate ai vrea să faci schimbări legate de stilul de viață sau poate ai vrea să ai relații mai bune cu ceilalți din viața ta.

Orice ți-ai putea imagina că ar aduce o îmbunătățire în gradul de mulțumire cu viața ta poate fi explorat și schimbat la orice vârstă. Însă nu ușor, ci cu efort și perseverență, mai ales atunci când rezultatele nu apar imediat. Dar la un moment dat vor apărea. Este nevoie de timp și constanță în a acționa diferit pentru ca circuitele neuronale din creier, care reprezintă baza biologică a acțiunilor viitoare, să se modifice, iar tu să ajungi să faci mult mai ușor acele acțiuni pe viitor.

Pe lângă cunoașterea realității biologice ce ține de schimbare și adoptarea convingerii, susținută științific, că schimbarea este posibilă la orice vârstă dacă există intenție, un plan de acțiune și perseverență, cunoașterea de  sine implică și a doua fațetă, legată de clarificarea tiparelor, țelurilor, viziunii, scopului, valorilor și obiectivelor personale. 

Schimbarea va produce împlinire numai dacă va fi ghidată de ce este în interiorul tău, de ceea ce contează pentru tine.  De aceea ar fi bine ca prin procesul de cunoașterea de sine să decantezi aspectele genuine, care contează pentru tine, care sunt în acord cu preferințele și valorile tale, de cele care, mai degrabă, s-au așezat în tine ca urmare a preferințelor celor din jur. 

Atașamentul

O a doua realitate biologică și psihologică cu impact major în starea de bine este atașamentul. Acesta se referă la legătura afectivă pe care orice nou-născut o dezvoltă, în virtutea condiționării biologice, cu adulții care îl îngrijesc.

Această legătură îi asigură copilului supraviețuirea. Și din această legătură, în funcție de calitatea ei, copilul își formează niște reprezentări mentale despre sine (dacă este suficient de important pentru ceilalți) și despre ceilalți (în ce măsură se poate baza pe ceilalți atunci când are un disconfort). Și aceste reprezentări mentale sau modele de lucru interne, cum sunt denumite în literatura de psihologie, sunt activate în relațiile importante pe care le avem la maturitate. Și odată activate, ele produc efecte asupra dinamicii acestor relații și implicit asupra satisfacției pe are o resimțim în ele.

Din fericire, chiar dacă atașamentul format în copilărie nu este unul securizant, adică un stil de atașament ce presupune atât o imagine de sine pozitivă, cât și o imagine pozitivă despre ceilalți, el se poate schimba la maturitate. Însă, din nou, pentru a-l putea schimba, e nevoie să înțelegi ce este el, ce sunt stilurile de atașament și să-ți conștientizezi propriul stil de atașament. Pentru asta, poți citi materiale pe această temă, pentru a te familiariza cu conceptul și implicațiile sale la maturitate.

Modalități prin care ne putem cunoaște

În concluzie, de ce este important să te cunoști pe tine însăți/ însuți și cum anume poți face asta?

Dacă ai o înțelegere a propriei persoane, vei ști mai clar ce resurse și limitări ai, vei înțelege cum au luat naștere ele (din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu) și vei ști ce ai de făcut pentru a-ți crea o viață împlinită și cu sens, în acord cu obiectivele și valorile personale.

Fără a te cunoaște, viața ta nu va fi ghidată din interiorul tău, în funcție de ce e important pentru tine, ci va fi condusă de repere exterioare, de norma socială, de ce vor ceilalți de la tine. Iar consecința va fi că tu nu vei avea un sentiment al controlului asupra propriei vieți și al progresului personal și nu vei putea să ai o viață împlinită.  

Pentru a te cunoaște mai bine e nevoie să-ți păstrezi curiozitatea și deschiderea, să citești, să te documentezi din surse valide, dar poate fi util și să participi la activități de dezvoltare personală sau să intri într-un proces personal de consiliere și/ sau psihoterapie pentru a înțelege propriile tipare și poate, dacă este cazul, pentru a primi susținerea necesară schimbării care ți-ar putea îmbunătăți starea de bine.