Cum e să iubești un perfecționist? „Se putea și mai bine“
Relațiile de cuplu sunt un dans continuu între nevoile, dorințele și stilurile de personalitate ale fiecărui partener. Dar cum e atunci când partenerul tău este un perfecționist sau o persoană obsedată de control? Aceste trăsături pot influența profund dinamica relației, uneori generând tensiuni, stres și sentimente de insuficiență.
Cum se manifestă perfecționismul și nevoia de control în relații
Perfecționiștii își stabilesc standarde foarte înalte pentru ei înșiși, dar și pentru partenerul de cuplu. Deși pot avea intenții bune, cum ar fi dorința de a avea o relație armonioasă sau un stil de viață ordonat, rigiditatea lor emoțională poate crea frustrări.
În paralel, persoanele obsedate de control simt o nevoie acută de a dicta cursul lucrurilor, fie dintr-o anxietate profundă, fie dintr-o dorință de siguranță. Această tendință poate duce la comportamente precum verificarea excesivă a partenerului, luarea deciziilor unilaterale sau dificultatea de a accepta imprevizibilul.
Perfecționismul prin prisma Schema Therapy
Schema Therapy explică perfecționismul ca o formă de coping dezvoltată în copilărie, adesea ca răspuns la cerințe excesive sau la o lipsă de validare emoțională. Persoanele care adoptă un stil de coping de tip „Supracompensare” devin perfecționiste pentru a evita critica sau sentimentul de eșec. Această nevoie de a demonstra că sunt „suficient de bune” le face să își impună standarde nerealiste și să aibă dificultăți în a se relaxa sau în a tolera greșelile.
Un alt stil de coping asociat perfecționiștilor este Evitarea. Ei amână sau evită sarcini importante de teamă că nu le vor face perfect. De asemenea, cei care adoptă stilul de coping Compliant pot ajunge să își critice partenerii în același mod în care au fost criticați în copilărie, fără a-și da seama că perpetuează un model relațional disfuncțional.
La evenimentul #ReFericirea 2025 discutăm pe larg și aplicat despre provocările pe care le întâmpinăm zi de zi în relația de cuplu. Cum putem face ca acasă să fim împliniți și liniștiți? Aflăm împreună de la psihologul Iulia Barca, sâmbătă, pe 12 aprilie, la ARCUB, în București, începând cu ora 10.30.
Locurile sunt limitate. Rezervă-ți acum biletul aici.
Controlul excesiv și impactul său asupra relației
Persoanele obsedate de control simt adesea o anxietate profundă în fața imprevizibilului. Acest comportament își are adesea rădăcinile în copilărie, unde au fost nevoiți să preia controlul pentru a supraviețui emoțional. Astfel, nevoia lor de a controla totul vine dintr-un mecanism de protecție, dar acest lucru poate sufoca relația.
„Mi-a fost foarte greu să accept că modul în care doream să controlez totul îndepărtează oamenii de mine. Eram chiar dispus să mă despart de partenera de cuplu dacă nu accepta această trăsătură a mea, pe care eu o consideram utilă întrucât „știam mai bine ce e de făcut”. Am fost la terapie doi ani până să încerc să schimb lucrurile și chiar și atunci schimbările au apărut treptat, încet, ajutându-mă și feedbackul prietenilor mei care îmi semnalau exagerările. Am înțeles totuși că în experiența mea de viață am înregistrat multe pierderi, am avut adesea sentimentul lipsei de control și al neputinței, iar prin comportamentul din prezent încercam să prevăd și evit astfel de situații. Cream însă altele, la fel de neplăcute. Pentru mine, controlul era modul prin care încercam să mă protejez de suferință. Și am acceptat asta cu greu”, povestește Bogdan, 28 de ani, din Iași.
Cum se manifestă controlul excesiv?
Iată câteva comportamente de control care ajung să fie sursa conflictelor în cuplu și pe care este bine să (ni) le monitorizăm.
Tendința de a lua decizii unilaterale fără a consulta partenerul. Acest obicei apare întrucât persoana care încearcă să dețină controlul este obișnuită să se bazeze doar pe propria persoană, iar în cuplu îi este foarte greu să aibă încredere în deciziile celuilalt și exagerează orice greșeală din partea acestuia/acesteia.
Dorința de a impune reguli stricte asupra modului în care trebuie să decurgă relația. Regulile pe care le stabilește sunt menite să o protejeze de suferință, prin urmare rolul acestora este, în viziunea perfecționistului, să asigure „buna funcționare a relației”. Desigur, după bunul său plac și propriul confort.
Dificultatea de a tolera opiniile sau alegerile partenerului. Această dificultate pornește dintr-un critic interior extrem de vocal și punitiv, pe care îl folosește atât în relație cu propria persoană, cât și cu cei „dragi” asupra cărora proiectează așteptări nerealiste precum lipsa greșelilor sau a erorilor. Acestea vor fi sancționate și vor constitui dovezi pentru a justifica preluarea (în totalitate a) controlului.
Verificarea excesivă a partenerului și a acțiunilor sale. Perfecționismul este însoțit adesea de neîncredere, dar și de anxietate. Teama ca partenerul să nu pățească ceva sau să nu facă vreo greșeală va duce la control excesiv al acțiunilor acestuia, infantilizarea partenerului și sufocarea prin acest comportament intruziv, care nu ține cont de limitele sănătoase.
Frustrare sau furie atunci când lucrurile nu decurg conform planului stabilit. Cum spuneam, perfecționiștii sunt persoane critice, nu tolerează greșelile, iar abaterile de la planurile făcute de ei le provoacă o anxietate pentru care vor fi pedepsiți ceilalți.
Cum afectează aceste trăsături relația?
Standardele nerealiste pe care le are o persoană perfecționistă vor fi proiectate și asupra relației. Cumva, relația se desfășoară în paralel, în mintea acestui partener, iar realitatea trebuie adaptată fanteziei.
Critică constantă: Perfecționiștii pot fi extrem de critici, inclusiv față de partenerii lor, ceea ce poate eroda stima de sine și intimitatea emoțională. Un partener care subliniază constant neajunsuri în ceea ce te privește determină o scădere a stimei de sine, neîncredere și subminarea propriilor raționamente.
Nevoia de validare: Cei care trăiesc cu un perfecționist pot simți că niciodată nu sunt „suficient de buni”, ceea ce poate duce la sentimente de nesiguranță. Să nu uităm că standardele unui perfecționist nu pot fi atinse, motiv pentru care lauda este „nenecesară”.
Lipsa spontaneității: Dorința de control poate sufoca spontaneitatea și bucuria din relație. Unui perfecționist îi trebuie planficare și control asupra fiecărui pas al planificării. Orice surpriză din sfera spontaneității îl va scoate din zona de confort, iar răspunsul poate fi contrar așteptărilor.
Conflicte frecvente: Diferențele în modul de a percepe lucrurile pot duce la certuri și tensiuni nesfârșite. Fiecare nevoie de a prelua controlul propriei vieți și a acționa din propriul rol de adult va reprezenta o amenințare pentru perfecționist și o posibilă sursă de anxietate, motiv pentru care orice decizie personală va duce la conflict, mai ales dacă el „știa o variantă mai bună”.
Ce poți face diferit pentru a-ți fi mai bine?
Nu lua totul personal. Perfecționiștii și cei obsedați de control nu își doresc neapărat să te rănească, ci acționează conform tiparelor lor de gândire. Reamintește-ți că exigențele lor sunt mai mult despre ei decât despre tine. Poți folosi un ton blând prin care să dezarmezi anxietatea perfecționistului.
Stabilește limite sănătoase. Este important să comunici clar ce este acceptabil și ce nu. De exemplu, dacă partenerul tău te critică frecvent, poți spune: „Apreciez dorința ta de a face lucrurile perfect, dar tonul critic mă face să mă simt descurajat. Aș vrea să găsim o modalitate de a vorbi despre lucrurile care ne preocupă fără să ne rănim.”
Fii un exemplu de flexibilitate. Dacă partenerul tău are nevoie să dețină controlul asupra fiecărui detaliu, poți modela un comportament mai relaxat. Îl poți invita să vadă frumusețea în imperfecțiune, să aprecieze momentele neplanificate și să accepte că greșelile fac parte din viață.
Creează spațiu pentru tine. Dacă simți că ești copleșit de nevoia partenerului de control, este esențial să îți acorzi timp pentru propriile activități și pentru a-ți menține identitatea separată de relație.
Comunică deschis și autentic. Relațiile sănătoase se bazează pe comunicare. Vorbește despre cum te simți și încurajează-l și pe partenerul tău să-și exprime emoțiile fără frica de a fi judecat.
Când este necesară intervenția unui specialist?
Dacă te simți blocat într-un tipar toxic sau simți că relația îți afectează sănătatea emoțională, terapia de cuplu și psihoterapia individuală pot fi soluții utile. Un terapeut poate ajuta la identificarea mecanismelor de coping și la îmbunătățirea dinamicii relației.
A fi într-o relație cu un perfecționist sau cu o persoană obsedată de control poate fi provocator, dar nu imposibil. Prin comunicare, stabilirea limitelor și încurajarea unui echilibru între nevoia de ordine și spontaneitate, relația poate deveni mai armonioasă. În final, cheia stă în conștientizare și în dorința fiecărui partener de a se adapta și de a crește împreună.
