Boala Lyme: semne că ești în pericol, în funcție de stadiu

    Boala Lyme este o afecțiune cauzată de mușcătura unei căpușe infectate. Căpușa trebuie să fie prezentă pe piele timp de cel puțin 36 de ore pentru a transmite infecția.

    Cele mai frecvente semnale de alarmă sunt erupțiile de formă circulară, durerile articulare, febra și durerile de cap.

    „Boala Lyme este o zoonoză acută (boală infecțioasă transmisă de animale), multisistemică, provocată de infecția cu spirocheta Borrelia Burgdorferi și de răspunsul sistemului imunitar al gazdei la această infecție. De obicei, boala este transmisă omului prin mușcătura de căpușă din genul Ixodes.“

    Dr. Bianca Borcoș, medic infecționist în cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș“

    Probabilitatea unei mușcături de căpușă și, prin urmare, probabilitatea de a contracta boala Lyme este mai mare la persoanele care petrec mult timp în aer liber (în zone împădurite, ierboase), într-o zonă endemică, din punct de vedere geografic, în special, din mai până în noiembrie.

    Boala Lyme poate da dureri musculare și articulare

    Persoanele cu boala Lyme pot reacționa în mod diferit, iar simptomele pot varia în ceea ce privește severitatea.

    Deși boala Lyme este, de obicei, împărțită în trei stadii – localizate precoce, diseminate timpuriu și diseminate târziu – simptomele se pot suprapune. Unele persoane se vor prezenta la medic, de asemenea, într-un stadiu ulterior al bolii, fără a avea simptome ale bolii anterioare.

    Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente simptome ale bolii Lyme:

    Așa arată erupția specifică bolii Lyme

    Simptomele bolii Lyme la copii

    Copiii prezintă, în general, aceleași simptome ale bolii Lyme ca și adulții.

    De obicei, experimentează:

    • oboseală,
    • dureri articulare și musculare,
    • febră,
    • alte simptome asemănătoare gripei.

    Unele simptome pot apărea la scurt timp după infecție sau la luni ori chiar ani distanță.

    Este posibil ca un copil să aibă boala Lyme și să nu prezinte erupții cutanate. În cadrul unui studiu american, din 201 copii, aproximativ 89% au avut o erupție cutanată.

    Boala Lyme, stadiul I

    „Manifestările clinice ale bolii sunt polimorfe, evoluția fiind caracterizată de perioade de exacerbări care alternează cu perioade de remisiune clinică (n.r. – în care simptomele se atenuează sau dispar) și acestea diferă în funcție de stadiul bolii.“

    Dr. bianca borcoș, medic infecționist

    Medicul infecționist detaliază care sunt cele trei stadii ale bolii și ce simptome au.

    Stadiul I de boală, care survine precoce după mușcătură, are durata de 2 până la 21 zile. Acest stadiu este caracterizat, de regulă, prin prezența eritemului migrator localizat și semne de infecție acută virală. Mai precis:

    • febră,
    • frisoane,
    • mialgii (dureri musculare),
    • adenopatii localizate (inflamarea ganglionilor limfatici),
    • cefalee.

    Boala Lyme, stadiul al II-lea

    În stadiul al II-lea de boală se generalizează infecția acută, ajunge în sânge și se împrăștie în organism. Acesta are durată mai lungă: de la câteva săptămâni la câteva luni.

    Se caracterizează prin extinderea leziunilor cutanate și coafectare sistemică, apărând astfel:

    • manifestări cardiace – tulburări de ritm;
    • neurologice – meningoencefalită acută (inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării), nevrite craniene (inflamații ale țesutului nervos), radiculopatii (simptomele care se dezvoltă atunci când există compresia unei rădăcini nervoase spinale), neuropatii periferice (tulburări ale sistemului nervos periferic care se manifestă prin slăbiciune musculară, amorțeală și durere la nivelul mâinilor și picioarelor);
    • musculoscheletale, de tip artrită.

    Boala Lyme, stadiul al III-lea

    Stadiul al III-lea al bolii apare după o perioadă de latență de luni sau ani de la debutul infecției și se caracterizează prin afectare multisistemică:

    • artrite (nou apărute sau agravate),
    • afectare sau agravare neurologică (neuropatie periferică, meningoencefalită cronică, encefalopatie cronică),
    • cardiacă (cardiomiopatie),
    • acrodermatită cronică atrofică (o infecţie persistentă a pielii care afectează de obicei extremităţile, cauzând inflamaţie şi, în cele din urmă, subțierea pielii afectate);
    • afectare hepatică,
    • probleme pulmonare,
    • consecințe la nivel ocular.

    Sunt necesare investigații complexe

    Diagnosticul bolii se face, potrivit medicului infecționist, pe baza mai multor date:

    • pe criterii epidemiologice – existența unei mușcături de căpușă, proveniența bolnavului din zone care favorizează contactul cu sursa de infecție;
    • date clinice – existența eritemului migrator cronic, pusee de artrită care afectează, de regulă, două articulații mari, prezența unor manifestări clinice evolutive de afectare a sistemului nervos central sau/și a miocardului.

    Pentru confirmare, sunt necesare o serie de analize de laborator. Cele mai folosite sunt testele serologice de tip ELISA, Western Blot, PCR, imunofluorescența. Acestea pun în evidență existența anticorpilor specifici de tip IgG, IgM, IgA. 

    „Se folosesc, de asemenea, teste paraclinice complementare: hemoleucograma, proteina C reactivă, EKG, ecocardiografie, CT cerebral, IRM, examen neurologic, oftalmologic, examinări citologice, bacteriologice si biochimice din lichidul cefalorahidian (pentru diagosticarea neuroboreliozei), examen dermatologic, reumatologic, scintigrafie osoasă, examinări care vizează funcția hepatică“, a adăugat dr. Borcoș.

    Se tratează cu antibiotice

    Tratamentul bolii Lyme se bazează pe antibioticoterapie, potrivit medicului Bianca Borcoș. Selecția antibioticului, a căii de administrare și a duratei tratamentului se face ținând cont de manifestările clinice ale pacientului, de stadiul bolii, precum și de prezența unor afecțiuni preexistente sau a unor alergii.

    Inițierea promptă a tratamentului crește șansele de vindecare.

    „În stadiul I de boală sunt indicate antibiotice orale: doxiciclina pentru adulți și copiii cu vârsta mai mare de 8 ani, respectiv amoxicilina sau cefuroximul pentru copii mici, femei însărcinate sau care alăptează. Durata tratamentului este de 14-21 de zile în acest stadiu.“

    Dr. Bianca Borcoș, medic infecționist

    Medicul mai precizează că, pentru stadiile avansate ale bolii, terapia constă în asocieri de antibiotice, de regulă, administrate intravenos pe durata de 14-28 de zile, în raport cu manifestările clinice pe care le prezintă pacientul.

    Complicații cu impact major

    Cele mai importante complicații pe care le poate da boala Lyme sunt cele:

    • neurologice – acestea variază de la oboseală, astenie, letargie la meningită, meningoencefalită, radiculonevrite (afectarea nervilor și rădăcinilor nervoase și imobilizare prin slăbirea musculaturii), mielită (afecțiune autoimună inflamatorie a măduvei spinării), neuropatie craniană sau periferică, encefalomielită (afecțiune autoimună inflamatorie a creierului și a măduvei spinării);
    • cardiace de tip miocardită (inflamația mușchiului inimii), tulburări de ritm, sincopă cardiacă (pierderea temporară şi bruscă a stării de conştienţă) sau aritmie ventriculară, cardiomiopatie (boală care afectează mușchiul inimii), insuficiență cardiacă congestivă;
    • oculare reprezentate de conjunctivită, irită (inflamarea irisului), dezlipire de retină, keratită (inflamația corneei), panoftalmie (infecție supurativă a ochiului);
    • hepatice;
    • miozită (inflamația mușchilor provocând slăbiciune, dureri și sensibilitate musculară);
    • osteomielită (inflamația și distrugerea oaselor).

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook