Ghid pentru mușcătura de căpușe. Ce avem de făcut, pas cu pas

    Căpușele pot transmite boli foarte grave la oameni, dar riscul de a ne infecta după mușcătura de căpușe nu sunt atât de mari. Cu o extragere corectă și cu un tratament preventiv administrat la timp, nu este cazul să ne panicăm. Medicul infecționist Adrian Marinescu ne explică ce trebuie să facem dacă găsim o căpușă pe corp.

    Căpușele pot transmite boli deosebit de grave, precum boala Lyme, encefalita sau febra hemoragică. Dintre toate, boala Lyme este cea mai frecventă afecțiune provocată de căpușe. Se întâmplă însă destul de rar să ne îmbolnăvim după mușcătura de căpușe, iar dacă avem totuși acest ghinion, sunt toate șansele să facem o formă ușoară de boală, ne asigură dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din București. 

    „Căpușele produc îmbolnăviri în foarte puține cazuri. Ele sunt infectate și transmit boala Lyme în aproximativ 20% din cazuri. Dintre cei 20% care, într-adevăr, fac boala Lyme, între 2% și 3% fac complicații. Într-adevăr, acele cazuri pot fi grave”, spune specialistul.

    Nu este cazul să intrăm în panică dacă găsim o căpușă pe corp, dar trebuie să urmăm câțiva pași importanți pentru a preveni îmbolnăvirea. Este important când și cum extragem căpușa din piele, dar și dacă facem corect profilaxia pentru mușcătura de căpușe, a explicat pentru Smart Living dr. Adrian Marinescu. 

    Cum arată o căpușă și cum se hrănește

    Sunt peste 850 de specii de căpușe în lume. În România, au fost identificate aproximativ 30 de specii și numai câteva dintre ele transmit boli oamenilor. Specia cel mai frecvent întâlnită în țara noastră este Ixodes ricinus. Iată câteva informații utile despre cum arată, unde trăiesc și cum se hrănesc:

    • Căpușele nu sunt insecte. Ele fac parte din clasa arahnidelor, fiind înrudite cu păianjenii și scorpionii;
    • Le putem lua din parcuri, păduri și alte zone cu vegetație. Le putem lua și indirect, de la animalul de companie de pe care căpușele migrează pe pielea oamenilor;
    • În funcție de specie, culoarea căpușelor variază de la diferite nuanțe de maro, roșu închis și până la negru;
    • Dimensiunea căpușelor variază și ea mult, de la 0,5 milimetri la 15 milimetri, în funcție de specie și de stadiul de viață (larvă, nimfă sau adult). Ele cresc în dimensiune pe măsură ce se hrănesc cu sânge și capătă o formă rotundă;
    • Specia Ixodes ricinus, cea mai răspândită la noi – în toate regiunile țării – are culoarea roșu-brun. După ce s-a hrănit cu sânge, ajunge la o dimensiune de până la 11 mm, iar femela capătă culoarea gri deschis. Numele de ricinus vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin când este plină cu sânge;
    • Căpușele nu zboară și nu sar, dar pot fi purtate de vânt, astfel că pot ajunge și în balcoanele de la primele etaje ale blocurilor aflate în proximitatea unor parcuri sau păduri;
    • Se atașează îndeosebi pe zonele cu piele fină și umedă: axilară, inghinală, în spatele genunchilor, în buric, în urechi sau în spatele lor, dar și pe scalp;
    • Pentru a se hrăni cu sânge, căpușele își introduc sub pielea gazdei un segment al gurii cu formă tubulară, numit hiposom. De o parte și de alta, hiposomul are doi clești (denumite chelicere) care funcționează ca niște cârlige pentru a-i permite o fixare fermă în piele. Tot pentru o mai bună atașare pe corpul gazdei în timpul hrănirii, majoritatea speciilor de căpușe secretă în salivă o substanță ca un ciment;
    Căpușele se fixează ferm în piele cu ajutorul a doi clești și a substanțelor vâscoase din salivă Foto: Shutterstock
    • Pe lângă potențialii agenți patogeni, saliva căpușei mai conține substanțe care ajută hrănirea: anticoagulante și vasodilatatoare care stimulează circulația sângelui, precum și antiinflamatoare ce reduc durerea – acesta este motivul pentru care mușcătura de căpușe nu doare și prezența ei pe piele nu este simțită;
    • Pot rămâne până la 10 zile pe corpul-gazdă, după care se desprind și cad.

    Ce boli se transmit prin mușcătura de căpușe 

    Căpușele pot fi infectate cu diverși agenți patogeni pe care îi transmit gazdei în timpul procesului de hrănire. Bolile transmise de căpușe variază sunt diferite în funcție de speciile răspândite în diversele zone geografice de pe glob. În Europa, bolile pe care oamenii le pot lua de la căpușe sunt:

    Lyme, „boala cu o mie de fețe”

    Boala Lyme este cunoscută sub acest nume din cauza manifestărilor foarte nespecifice și foarte diferite de la o persoană la alta. Această boală afectează întregul organism, iar simptomele ei mimează foarte multe afecțiuni, așa încât este dificil de diagnosticat. 

    Bacteria care provoacă această boală se numește Borrelia burgdorferi, de unde și celălalt nume sub care mai este cunoscută boala Lyme: borelioză.

    Simptome

    În cele mai multe cazuri, boala Lyme are manifestări cutanate și simptome generale. Specifică acestei afecțiuni este o erupție pe piele denumită eritem migrator, care se formează nu neapărat pe locul unde a fost mușcătura de căpușe, ci oriunde pe corp. Putem observa o singură leziune sau mai multe. În primele zile, arată ca o pată roșie, rotundă, de mici dimensiuni, dar în câteva zile-săptămâni, își mărește diametrul și poate depăși 30 de centimetri. De cele mai multe ori, eritemul are o decolorare în zona centrală și contur roșu, ca un semn de tras la țintă. 

    • Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

      Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

    • Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

      Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

    • Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

      Cum arată eritemul migrator, erupția care semnalează boala Lyme Foto: Shutterstock

    La majoritatea celor infectați, eritemul migrator este însoțit și de alte simptome, asemănătoare celor de gripă: febră, astenie, dureri de cap, dureri musculare, de articulații și redoare de ceafă (rigiditate).

    Mai multe despre boala Lyme citiți în acest articol Smart Living

    Cele mai multe cazuri de borelioză pot fi tratate prin administrarea de antibiotice pe o perioadă de câteva săptămâni. Netratată, boala poate provoca infecții ale inimii, articulațiilor și sistemului nervos. 

    Encefalita de căpușe

    Este o infecție rară care afectează creierul și măduva spinării. Spre deosebire de boala Lyme, encefalita transmisă de căpușe este provocată de un virus (din familia flavivirusurilor). În România, aceeași specie de căpușe care transmit boala Lyme infectează oamenii cu virusul encefalitei: Ixodes ricinus.

    Encefalita transmisă de căpușe este o boală gravă împotriva căreia nu există un tratament. Este disponibil, însă, un vaccin împotriva ei. Sunt 3 subtipuri ale virusului encefalitei de căpușe, iar vaccinul este eficient doar împotriva celui european (numit virusul encefalitei de căpușă de vest). Rata de protecție după vaccinare este de peste 95%.

    Deși rar, boala poate fi fatală. Formele severe produc complicații neurologice pe termen lung – aproximativ una din trei persoane infectate cu virusul encefalitei transmisă de căpușe dezvoltă astfel de complicații.

    Simptome

    Spre deosebire de boala Lyme, encefalita transmisă de căpușe nu are un simptom caracteristic, așa cum este eritemul migrator. Perioada de incubație a bolii este de 7-14 zile, iar manifestările sunt vagi și pot fi puse pe seama unei gripe ușoare: febră, oboseală, dureri de cap, dureri musculare, greață și/sau vărsături. 

    După o perioadă medie de 8 zile de remisie, urmează cea de-a doua etapă a bolii, care apare la 20-30% dintre cei infectați cu virusul encefalitei, potrivit statisticilor Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA. De data aceasta, boala afectează sistemul nervos, iar simptomele sunt mai severe, precum cele de meningită: redoare de ceafă, amețeli, stări de confuzie, amorțeli și paralizie. Revin și febra, durerile de cap, durerile musculare, greața și vărsăturile. 

    Febra recurentă de căpușe

    Este cauzată tot de bacterii din genul Borrelia, dar alte specii decât cea care produce boala Lyme. în Europa, sunt cunoscute cel puțin 6 specii de căpușe care transmit această boală, iar riscul endemic cel mai mare se află în partea mediteraneană a Peninsulei Iberice și în Asia Minor (Anatolia), potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

    Simptome

    Febra recurentă transmisă prin căpușă (prescurtată FRTC) are o perioadă de incubaţie cuprinsă între 3 şi 18 zile după muşcătura de căpușe și se manifestă prin febră înaltă apărută brusc  apare brusc (> 39-40°C), care durează durează 3-6 zile. Alte simptome includ astenie intensă, cefalee, dureri articulare și musculare, redoare de ceafă, dureri abdominale, greaţă, icter, creşteri ale pulsului şi tensiunii arteriale. Uneori, pot să apară erupții sau leziuni pe piele.

    După episodul febril inițial, urmează o perioadă fără febră, iar ulterior apar recăderi, la un interval cuprins între 4 și 14 zile. Numărul lor variază în funcție de răspunsul imun individial, dar sunt mai scurte și mai blânde, de regulă. 

    FRTC poate da complicații neurologice (paralizii faciale, meningită), oculare și artritice. Decesul nu este exclus, dar astfel de cazuri au fost raportate rar. Antibioticele sunt tratamentul recomandat – tetraciclina sau doxiciclina.

    Mai multe informații despre febra recurentă transmisă prin căpușă citiți aici

    Febra hemoragică de Crimeea-Congo

    Este încă una dintre bolile transmise de căpușe pentru care nu există niciun tratament și care determină boală severă la oameni. Febra hemoragică Crimeea-Congo este cauzată de virusul Nairovirus și poate fi întâlnită în țările balcanice și în țările riverane Mării Negre. În Europa, au fost raportate cazuri din Albania, Bulgaria, Kosovo, Turcia, Grecia şi Rusia. România nu a raportat cazuri de febră hemoragică Crimeea-Congo. 

    Numele bolii este legat de recunoaşterea clinică a bolii în Crimeea, în anul 1944, şi de prima izolare a virusului în Congo, în 1956.

    Simptome

    După o perioadă de incubație cuprinsă între 3 și 7 zile, febra hemoragică Crimeea-Congo se manifestă prin febră, dureri musculare, ameţeli, hemoragii, durere abdominală și vărsături. Frecvent, aceste simptome sunt urmate de hemoragii, locuri de sângerare fiind nasul, sistemul gastrointestinal, uterul, tractul urinar şi respirator. 

    Dintre toate bolile transmise de căpușe, febra hemoragică Crimeea-Congo are cea mai mare rată de mortalitate. 

    În Bulgaria, este folosit un vaccin derivat din creier inactivat de şoarece, dar nu este disponibil pe scară largă. Potrivit ECDC, eficienţa şi siguranţa lui trebuie reevaluate, la fel ca în cazul imunoglobulinei umane specifice folosită pentru profilaxia postexpunere.

    Mai multe despre febra hemoragică Crimeea-Congo citiți în acest document ECDC

    Ce avem de făcut când găsim o căpușă pe corp

    Pasul 1. Examinarea corpului

    De identificarea căpușei pe piele depinde într-o foarte mare măsură riscul de transmitere a bolilor. Cu cât o găsim mai repede, cu atât probabilitatea ca ea să ne infecteze se diminuează. 

    Pentru a transmite bacteria care provoacă boala Lyme, căpușa infectată ar trebui să rămână fixată în piele o perioadă de 24-72 de ore. De aceea, se consideră că o căpușă identificată și extrasă în primele 24 de ore de la atașarea pe piele este foarte puțin probabil să ne infecteze cu Borrelia burgdorferi. 

    Ori de câte ori venim dintr-un parc, dintr-o pădure sau chiar din curtea propriei case, trebuie să verificăm dacă avem căpușe pe piele. Le găsim, în general, pe zonele de piele neacoperite cu haine, inclusiv pe scalp. Dacă reușim să găsim și să extragem căpușa în 24 de ore, nu există aproape niciun risc”.

    Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din București

    Virusul care provoacă encefalita de căpușă se transmite oricând din momentul în care își începe hrănirea cu sânge, prin salivă. Pentru celelalte boli transmise de căpușă nu s-a stabilit exact cât timp trebuie să treacă de la momentul atașării pe piele și până la infectare. 

    Pasul 2. Scoaterea căpușei

    Înainte de a prezenta cum se îndepărtează corect o căpușă, este important de menționat că nu există nicio soluție la care putem apela pentru ca o căpușa să se desprindă singură din piele. Nici fosforul din bețele de chibrit, nici vaselina, acetona, oja, alcoolul sau iodul puse pe căpușă nu o vor îndepărta de pe piele. Din contră, riscăm ca aceste soluții iritante să o „enerveze”, provocându-i hipersalivație sau regurgitare. Procedând astfel, un eventual agent patogen are toate șansele să ne infecteze.

    Obiectivul trebuie să fie îndepărtarea cât mai rapidă a căpușei, nu să așteptăm ca ea să se detașeze singură. 

    Nici soluțiile care, în teorie, „amorțesc” căpușa și fac extragerea mai ușoară, cu riscuri mai mici de infectare, nu sunt recomandate de medici. „Amorțirea căpușei prin diverse soluții nu este documentată științific. În indicațiile oficiale nu găsim această metodă”, spune dr. Marinescu. 

    Dacă avem o experiență anterioară cu căpușele sau ne considerăm siguri pe manevră, le putem extrage singuri din piele. Condiția este să avem fie o pensetă cu vârf subțire – mai subțire decât cea folosită pentru pensatul sprâncenelor, fie o pensetă specială pentru extragerea căpușelor, de tip cârlig. Iată cum se extrage căpușa, pas cu pas:

    • Prindeți căpușa cu penseta cât mai aproape de piele, ca în imaginea de mai jos, astfel încât să îi puteți extrage și capul. Dacă acesta rămâne în piele, riscul de infectare va fi mai mare, fiindcă saliva din gură va fi eliminată în organismul gazdei. Nu este o problemă dacă rămân doar cleștii, pentru că vor fi eliminați natural de organismul nostru, fără riscuri;
    Cu o pensetă cu vârf subțire, prindeți căpușa cât mai aproape de piele, pentru a extrage și capul Foto: Shutterstock
    • Dacă folosiți o pensetă cu vârf subțire, trageți căpușa în sus, drept, cu o mișcare fermă. Aveți grijă ca în timpul manevrei să nu apăsați corpul căpușei. Presiunea aplicată îi poate provoca regurgitare, astfel că va crește riscul de infectare. Dacă folosiți o pensetă specială pentru căpușe, de tip cârlig, puteți răsuci căpușa de 2-3 ori, rapid, după ce o prindeți de „umeri”. Cleștii căpușelor sunt prevăzuți cu zimți care le asigură o fixare bună în piele, iar prin mișcarea de răsucire, aceștia vor fi dislocați mai ușor. Mișcarea simplă de tragere este suficientă și cu aceste pensete, fiindcă reușesc să prindă capul căpușei, iar cleștii rămași în piele se vor elimina fără să creeze probleme;
    Cum se îndepărtează corect o căpușă folosind o pensetă cu vârf subțire
    • După extragerea căpușei, curățați zona cu apă caldă și săpun și aplicați betadină până la vindecarea completă a leziunii. Spălați-vă riguros și mâinile după această manevră;
    • Nu striviți căpușa cu degetele. O puteți distruge într-o soluție alcoolică sau o puteți arunca la gunoi fie într-o punguță sigilată, fie înfășurată în scotch.
    Cum se scoate o căpușă cu penseta specială, prin rotire

    Căpușa extrasă din piele poate fi păstrată într-un recipient și dusă la un laborator de analize pentru a verifica dacă este infectată cu bacteria care provoacă boala Lyme. Testul se numește Borrelia burgdorferi ADN din căpușă, este o analiză de tip PCR, se efectuează în mai multe clinici private din România și costă între 325 și 334 de lei. Testul nu este decontat de casele de asigurări și nu se poate efectua în spitalele publice. Căpușa care se testează nu trebuie să fie strivită sau păstrată în alcool, formol ori alți conservați. Despre utilitatea acestei analize, medicul Adrian Marinescu spune că, dacă urmăm pașii corecți după ce am fost mușcați de o căpușă, nu este necesar să mergem cu ea la un laborator. 

    Extragerea căpușei nu este o manevră complicată, dar dacă o considerăm astfel și nu ne simțim siguri, este de preferat să ne adresăm unui cabinet medical sau unui spital de boli infecțioase. „La Institutul «Matei Balș» primim pacienți în această situație. Avem și un circuit separat pentru astfel de probleme. Mușcătura de căpușe nu este considerată o patologie acută și nu este tratată la camera de gardă, dar avem secție de zi, pentru evaluarea și monitorizarea pacienților care nu au o problemă acută, iar căpușele pot fi rezolvate aici”, spune medicul infecționist Adrian Marinescu.

    „În această perioadă, la Institutul Matei Balș” sunt tratați zilnic circa 20 de pacienți care se prezintă cu căpușe, copii și adulți. Numărul lor este similar celui din anii anteriori pandemiei, nu este cu mult diferit anul acesta”. 

    Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din București

    Extragerea căpușelor este considerată o manevră chirurgicală, iar specialiștii infecționiști nu pot face această procedură. De aceea, în spital, veți fi îndrumați către un medic chirurg și apoi către un infecționist, pentru prescrierea tratamentului profilactic despre care vom discuta în continuare. Pentru că trebuie să consultați doi specialiști, timpul de așteptare în spitale poate fi destul de mare. 

    Pasul 3. Tratamentul preventiv după mușcătura de căpușe

    Chiar dacă ați extras căpușa în primele 24 de ore de la fixarea pe piele, veți avea nevoie de un tratament profilactic pentru a preveni infectarea cu bacteria care provoacă borelioza (Lyme). Pentru adulți, se recomandă o doză dublă de antibiotic, într-o singură administrare. Antibioticul prescris cu predilecție este doxiciclina, 200 mg în priză unică, respectiv două comprimate a câte 100 mg, potrivit Protocolului de profilaxie post mușcătură de căpușă emis de Ministerul Sănătății. 

    În cazul copiilor mai mici de 8 ani, doxiciclina este contraindicată din cauza potențialelor efecte adverse. Lor li se prescrie profilactic amoxiciclină sau claritromicină, în doze calculate în funcție de kilograme. Pentru copiii mai mari de 8 ani, este indicată doxiciclina în priză unică, la fel ca la adulți, dar într-o doză calculată pe kilogram/corp. 

    Împotriva encefalitei transmise de căpușe nu există niciun tratament profilactic. Cum boala este cauzată de un virus, antibioticul va fi ineficient în prevenirea acestei infecții. 

    Vaccinul antitetanos, deși încă recomandat de unii medici, nu este indicat pentru mușcătura de căpușe, conform protocolului de profilaxie. „Pentru o mușcătură de căpușă, vaccinul antitetanos nu intră în discuție. Nu este recomandat de niciun ghid de tratament din lume. El este indicat atunci când există o plagă deschisă și, mai ales, când aceasta a avut contact cu solul, unde există spori care ne infectează.”, explică dr. Marinescu. 

    Pasul 4. Monitorizarea simptomelor după mușcătura de căpușe

    Eritemul migrator specific bolii Lyme este markerul clinic cel mai fidel al acestei afecțiuni. El apare la 60-80% dintre persoanele infectate cu Borrelia burgdorferi, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică

    Eritemul migrator poate apărea și dacă am făcut tratamentul preventiv cu antibiotic, oricând într-un interval de 2-30 de zile de la mușcătura de căpușe, potrivit medicului Adrian Marinescu. El nu este dureros și nu provoacă mâncărimi. 

    Apariția eritemului este o confirmare că avem boala Lyme, dar nu înseamnă neapărat că vom face o formă severă. Putem face și o formă ușoară de boală.

    Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din București

    Dacă apare un eritem, trebuie să ne adresăm unui spital de boli infecțioase pentru investigații. Dacă se confirmă boala Lyme, se prescrie un tratament antibiotic de lungă durată, de obicei aceeași doxiciclină administrată inițial profilactic. Aproximativ 30% dintre cei afectați se vindecă după ce urmează acest tratament, dar ceilalți vor ajunge în faze avansate ale bolii, când afectarea este multisistemică. 

    După mușcătura de căpușe trebuie să urmărim și eventuale simptome de gripă care pot să apară: febră, oboseală, dureri de cap, dureri musculare, greață, vărsături. Și ele pot semnala infectarea cu bacteria care provoacă boala Lyme, dar și cu virusul encefalitei sau cu bacteria care duce la apariția febrei recurente. Redoarea de ceafă este un simptom distinctiv al encefalitei și al febrei recurente.

    Pasul 5. Testarea anticorpilor

    Acest pas nu este obligatoriu, dar putem verifica existența anticorpilor pentru liniștea noastră, în condițiile în care în 20-40% din cazuri, boala Lyme nu este semnalată prin eritemul specific. „Testarea anticorpilor certifică existența bolii, dar, atenție! Analiza trebuie efectuată cel mai devreme după 2 săptămâni de la mușcătură. Dacă ne grăbim cu testarea, nu vom avea un rezultat concludent”, atenționează dr. Adrian Marinescu. Nivelul anticorpilor IgM atinge un vârf la 3-6 săptămâni de la debutul bolii, după care scade treptat, iar anticorpii de tip IgG devin detectabili după 4-6 săptămâni de la infectare.

    Pentru a confirma boala Lyme, protocolul medical recomandă o testare în doi pași. Testul inițial pentru măsurarea anticorpilor anti-Borrelia IgG și IgM se efectuează printr-o metodă imunoenzimatică (EIA) sau de imunofluorescență (IFA). Un rezultat pozitiv sau echivoc (nedeterminat) nu trebuie să ne panicheze, fiindcă nu confirmă cu certitudine boala Lyme. Există reacții încrucișate cu anticorpi față de bacterii similare Borrelia burgdorferi, iar persoanele care suferă de boli reumatoide, lupus sistemic eritematos sau mononucleoză infecțioasă pot avea rezultat fals pozitiv. De aceea, testul pozitiv trebuie confirmat cu un al doilea, numit Western Blot, care are o specificitate mai mare pentru IgM și IgG. Doar dacă ambele teste sunt pozitive se confirmă boala Lyme. 

    Cum prevenim mușcătura de căpușe

    Orice ieșire în natură atrage după sine un risc de a fi înțepați de căpușe, chiar și în orașe atunci când nu se efectuează periodic dezinsecții. Iată care sunt cele mai importante măsuri pe care le putem lua pentru a ne proteja de mușcătura de căpușe:

    Folosiți un repelent împotriva căpușelor

    Repelentul împotriva țânțarilor nu este neapărat eficient și împotriva căpușelor. De asemenea, un repelent pe care scrie că protejează de insecte, fără să precizeze împotriva căror tipuri de insecte, nu este neapărat sigur și împotriva căpușelor. Alegeți doar acele repelente pe care se precizează clar că oferă protecție și împotriva căpușelor.

    În farmacii și magazine există o varietate mare de produse anticăpușe, sub formă de spray, loțiuni sau creme. Mai multe despre substanțele repelente eficiente împotriva căpușelor, precum și despre utilizarea lor la copii găsiți în acest articol

    Purtați haine potrivite

    În timpul ieșirilor în natură, purtați bluze cu mânecă lungă, pantaloni lungi, ghete și șosetele trase peste pantaloni. Alegeți haine în culori deschise pentru că astfel veți detecta ușor căpușele. Dacă înnoptați în natură, folosiți plase anti-insecte în jurul patului.

    Dacă suteți pasionați de drumeții în natură, puteți aplica pe haine, încălțăminte și echipamente un insecticid pe bază de permetrină, în concentrație de 0,5%. Această substanță nu ține căpușele la distanță, ca repelentul, ci le omoară. Nu este recomandată aplicarea ei direct pe piele. Hainele tratate cu permetrină își păstrează proprietățile timp de câteva spălări. Există în comerț haine tratate cu acest insecticid. Ele au avantajul că oferă protecție până la 70 de spălări.

    Găsiți pe YouTube diverse tutoriale despre cum se tratează hainele cu această substanță anticăpușe. Iată câteva informații utile de la Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA:

    Insecticidul permetrină se aplică pe haine și pe echipamentele de drumeție prin pulverizare, folosind mănuși de protecție. Hainele se lasă la uscat înainte de a fi îmbrăcate

    Verificați-vă corpul și hainele

    După fiecare plimbare în natură, examinați-vă cât mai repede corpul pentru a depista o eventuală căpușă. Folosiți o oglindă pentru a inspecta zonele mai puțin vizibile. Dușul făcut la revenirea în casă este un bun prilej de a verifica pielea, dar și de a îndepărta eventuale căpușe care nu s-au fixat încă în piele. Poate dura câteva ore până când o căpușă găsește pe corpul gazdei un loc bun pentru hrănire. 

    Căpușele pot fi aduse în casă și pe haine, așa încât și ele trebuie verificate. Ca o măsură de siguranță, puneți hainele în uscătorul de rufe, la o temperatură ridicată, pentru 10 minute. Dacă trebuie spălate, folosiți o temperatură ridicată. Apa rece sau călduță nu va omorî căpușele. 

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook