Așteptările părinților de la copii: Îți iubești copilul, dar îl și placi?

Venirea pe lume a unui copil este un motiv de bucurie, de anticipare, de planuri și vise pentru noi și pentru copilul nostru. Ne imaginăm cum va fi, proiectăm ce vrem noi să fie – fată sau băiat, blond sau brunet, ce culoare să aibă ochii lui/ei, ce personalitate să  aibă, ce profesie să-și aleagă, etc. Uneori proiectările noastre se adeveresc într-o oarecare măsură și găsim bucurie în acest aspect, alteori însă, copilul iese complet diferit decât am așteptat noi. Acest lucru poate deveni o frustrare, o dorință neîmplinită, o așteptare nerealizată care este apoi proiectată pe copil/copii. Cum se reglează așteptările părinților de la copii ca să nu existe un comportament „alterat” față de aceștia, și să îi vedem pentru ceea ce sunt ei, nu pentru ceea ce nu sunt.

Cum înțelegem așteptările părinților de la copii 

Este natural ca într-o anumită măsură să ai așteptări de la copilul tău, să aibă anumite performanțe academice pentru care tu l-ai ajutat și susținut, să se îmbrace adecvat vârstei și în  acord cu educația pe care tu i-ai asigurat-o în acesată direcție, să își urmărească pasiunile către care l-ai îndrumat și pe care le-ai acceptat. Este normal să îți dorești să reușească!

Dar ce faci când nu are performanța așteptată, când se îmbracă conform normelor găștii din care face parte, nu îl interesează nimic din ce tu ai încercat să-i cultivi ca pasiuni, când îl vezi și îl simți complet diferit față de ceea ce ai așteptat tu pentru el și de la el? 

Este dificil, iar relația devine provocatoare atât pentru copil cât și pentru părinte. 

Până la o vârstă copilul va încerca prin eforturi să se ridice la nivelul așteptărilor tale. Nu le va chestiona, va încerca să „te facă fericit”.  

În calitate de părinte, este important să cauți constant echilibrul între stabilirea așteptărilor corecte (nici prea ridicate, nici inexistente), fără să îți supui copilul eșecului sau să-i cauzezi stres excesiv atunci când nu este în măsură să atingă așteptările tale.

Soluții ca să corectezi în mod realist aștepările de la copilul tău

• Cum crezi că ar fi pentru tine să renunți la toate așteptările de la copilul tău? Doar să-l accepți așa cum este, cu curiozitatea de a-l descoperi câte puțin în fiecare zi, să observi unde este „ca mama”, când este „ca tata” și când este ca el. Copilul tău este unic.
• Privește și recunoaște punctele lui forte și slăbiciunile lui, interesele și talentele propriului tău copil. Setează așteptările în funcție de unicitatea copilului tău, nu în funcție de trend, de alți părinți sau de prieteni. 
• Întrebă-l dacă îi place ce vrei să-i cumperi de îmbrăcat, chiar și când este foarte mic. Doar când îl încurajezi să îți spună onest, fără teamă, ce preferă, chiar îl ajuți să învețe să decidă ce vrea.
• Expune-l mai întâi la multe activități, pasiuni, grupuri și urmăreșeste-l de la distanță să vezi unde, cu cine, cu ce pare că interacționează cu interes și nu forțat.
• Cum ar fi ca înainte de orice notă, orice performanță să îl asiguri de iubirea ta, fără condiționări de tipul „dacă iei nota 10, îți cumpăr Xbox”, „dacă mergi la bunici, îți cumpăr telefon”, sau „câți bani mai trebuie să cheltui pentru tine, iar tu ai note proaste”,etc.
• Oare cum crezi că te va privi copilul dacă te cobori la mintea lui, la jocul lui și petreci timp cu el, așa cum vrea el? Așa, va căpăta încredere în tine și îi va fi ușor să „te asculte” mai târziu. Astfel, va înțelege că îl iubești și se va simți în siguranță.
• Nu stabili așteptări luându-te pe tine ca reper, dorințele tale neîmplinite sau punctele tale slabe. De exemplu, este posibil ca tu să fi fost slab la matematică în copilărie, așa că în mod subconștient te aștepți ca și copilul tău să fie slab. Copilul tău se va ridica la nivelul acestei așteptări.
• Setează așteptări clare pe termen lung și stabilește repere pe parcurs. Arată copilului tău ce se așteaptă pentru viitor. Dar a merge la facultate este o așteptare pe termen lung, deci asigură-te că împărțiți obiectivul pe termen lung, în obiective pe termen scurt. De exemplu, „menține note bune și încearcă să faci temele în mod regulat”. Sărbătorește cu copilul realizările pe termen scurt, permite-i copilului tău să se bucure de micile succese obținute.
• Asigură-te că îi spui că uneori este în regulă să și greșească, iar dacă o face nu înseamnă că el este ceva în neregulă cu el. În fiecare zi, indiferent cât de mic, copilul tău face progres, chiar dacă nu atinge obiectivul tău. 

Copilul tău e altfel decât te-ai așteptat – cum faci față provocărilor

Primul pas pentru tine este să te asiguri că nu există o problemă de fond cu copilul tău. Pe măsură ce urmărești dezvoltarea lui, vei vedea un comportament care se încadrează în mod normal, în ciclul mediu de dezvoltare pentru un copil de vârsta lui. 

Însă dacă observi un model de comportament care îți dă sentimentul că ceva nu este în regulă, precum comportamente extreme – foarte dependent de tine sau foarte retras, prea zgomotos sau prea tăcut; o întârziere în dezvoltarea vorbirii, divagarea sau întreruperea trăsăturilor conversației, dificultăți de înțelegere, cum ar fi expresiile faciale; dezvoltarea lentă sau întârzierea abilităților motorii; o sensibilitate la zgomote puternice, sau că este iritat de senzația unor lucruri pe piele (cum ar fi o etichetă), deranjat de vânt sau de strălucirea soarelui; o sub-sensibilitate poate fi și ea o problemă: un copil care se învârte necontrolat, căruia îi place să alerge gol sau să se rostogolească în noroi, sau obsesii, precum jocul cu aceeași jucărie din nou și din nou, fără variații – pentru oricare din astfel de situații este necesar să te adresezi unui medic psihiatru pentru investigații și ghidaj educațional.

Dacă copilul tău nu este în niciuna din categoriile menționate mai sus, dar el/ea nu vrea să cânte la niciun instrument, precum tatăl lui de exemplu, sau dacă ai un copil care cere să se joace în natură, cere să exploreze lumea animală și nu este atras de scris și citit, așa cum vrei tu, dacă are tendința de a desena pe pereți chiar și după ce ai „discutat” cu el, atunci e nevoie ca tu, părintele, să te apleci asupra copilului tău cu dorința de a descoperi cine este el, care îi sunt înclinațiile și abilitățile.

Ai nevoie să lași totul deoparte, tot ce ține de mesajele pe care părinții tăi ți le-au spus când erai copil. Tot ce ține de norme și reguli culturale, de rușine, de „ ce spun vecinii/lumea” și să faci un pas către copilul tău care vede în tine, la început, întreg universul. 

Ce te ajută în relația cu copilul

Mergi către el/ea și caută să îl înțelegi așa cum este, să asculți K-pop dacă asta ascultă, să urmărești K-drama dacă doar la astfel de seriale se uită, să vezi ce anime-uri îl interesează, să te oprești la standul cu Manga și să lecturezi câte ceva. Unele dintre ele s-ar putea să îți placă și ție, așa cum am descoperit că îmi plac și mie. 

Află de ce vrea un tatuaj sau roz în păr sau ce-i place la muzica Phonk, caută să îl asculți fără să spui nimic de rău despre prietenii și colegii ei/lui. Îi critici pe ei, îl critici pe el. Dacă observi că sunt aspecte „nepotrivite” la prietenii lui, apreciază-l pe copilul tău că el este altfel.  

Mergi către el cu dorința de a face activități împreună până la o anumită vârstă, însă dă-i și posibilitatea să meargă și cu prietenii, fără tine. Nu proiecta pe copilul tău, nici dorințele tale neîmplinite și nici fricile tale, ale prietenilor sau ale părinților tăi.

Doar fii acolo pentru el și acceptă-l așa diferit cum este față de tot ceea ce ai așteptat tu. Ai încredere în copilul tău, arată-i și spune-i asta.

Acceptă orice este diferit la el și încurajează-l să se descopere atunci când îl vezi, îl simți în derivă. Nu-l face să se simtă nedemn de tine, insuficient pentru tine sau incapabil să reușească și nu-l îndepărta de lângă tine pentru că nu e ca tine sau nu face doar ce spui tu.