„M-am trezit într-o tuse puternică, în rafale, până am rămas fără aer.“ Explozie de cazuri de tuse convulsivă la copii, dar și la adulți, boala cu o rată de transmitere de până la 90%
Tusea convulsivă se manifestă prin episoade sufocante de tuse și pe parcursul nopții, uneori urmate de stare de vomă FOTO: Shutterstock
Anul acesta, România a înregistrat o creștere alarmantă a cazurilor de tuse convulsivă, o boală foarte infecțioasă care părea, pentru o vreme, să fie aproape eradicată. Numai în primele patru luni ale anului 2024, țara noastră a raportat 112 cazuri de tuse convulsivă, o cifră semnificativ mai mare comparativ cu cele 16 înregistrate în anul 2023 și cu media de 93 de cazuri pe an în perioada pre-pandemică (2015-2019), potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP). Deși INSP nu a publicat noi raportări privind situația tusei convulsive la noi în țară, medicii se confruntă cu un număr important de cazuri în cabinete.
Această revenire subliniază importanța majoră a vaccinării, în special în rândul sugarilor și al copiilor mici, dar și nevoia conștientizării pericolelor pe care le prezintă această boală.
„Deși ne confruntăm cu un număr important de cazuri, nu putem vorbi de o epidemie în momentul de față.“
Dr. Ștefan Lazăr, medic specializat în medicină internă și boli infecțioase, în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale „Dr. Victor Babeș”
Ce este și cum se aude tusea convulsivă
„Tușeam deja de trei săptămâni, am fost la medic, mi-a spus că e o răceală obișnuită, până când m-am trezit într-o tuse puternică, în rafale. Am rămas fără aer și m-am speriat foarte tare. A doua zi am mers din nou la medic, am făcut și radiografie pulmonară. Diagnosticul a fost de traheo-bronșită și tuse pertusoidă. Nu am mai tușit niciodată așa“, ne-a povestit Maria, de 50 de ani, din Bacău.
Tusea convulsivă, cunoscută și sub denumirea de „pertussis”, este o infecție bacteriană acută cauzată de Bordetella pertussis. Această boală se caracterizează prin episoade severe de tuse care pot dura săptămâni sau chiar luni, fiind adesea descrisă prin accese paroxistice de tuse, urmate de inspirație zgomotoasă, cunoscută sub numele de „whooping”. Deși tusea convulsivă a fost considerată o maladie a copilăriei, poate afecta persoane de toate vârstele și poate duce la complicații grave, în special în rândul sugarilor și al persoanelor cu sistem imunitar compromis.
„Tusea convulsivă este o boală foarte contagioasă provocată de bacteria Bordetella pertussis. Perioada de stare a bolii poate depăși 4 săptămâni, în ciuda tratamentelor instituite, pentru că bacteria produce o toxină care duce la un soi de auto-întreținere a tusei, care este foarte specifică, așa-numita tuse măgărească.”
Dr. Ștefan Lazăr, medic specializat în medicină internă și boli infecțioase, în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale Dr. Victor Babeș
Medicul subliniază că boala este periculoasă prin complicațiile pe care le poate produce, mai ales la copii mici sau sugari, putând duce chiar la deces. Pacientul prezintă o tuse specifică, în chinte, care îl epuizează. În cazul sugarilor, manifestările sunt uneori redutabile prin cianoză (învinețirea feței) și chiar apnee (oprirea respirației).
Modul de transmitere și perioada de incubație
Transmiterea tusei convulsive se face prin contactul direct și apropiat cu persoane infectate. Conform Institutului Național de Sănătate Publică, boala este extrem de contagioasă, având o rată de transmitere de până la 90% în rândul contactelor apropiate.
Persoanele infectate pot răspândi bacteria chiar și înainte de apariția simptomelor evidente ale bolii. Astfel, indivizii infectați pot transmite boala altora în perioada în care nu știu încă de prezența infecției. În plus, contactele apropiate și prelungite, cum ar fi cele dintre membri ai aceleași familii sau colegii de școală, sunt cele mai expuse riscului de infecție.
Perioada de incubație a Bordetella pertussis, adică intervalul de timp dintre expunerea la bacterie și apariția primelor simptome, variază semnificativ între 5 și 21 de zile. Media de timp pentru apariția simptomelor este de aproximativ 7-10 zile. Această variabilitate este influențată de factori precum starea de sănătate a individului, vârsta și starea sistemului imunitar.
Această variabilitate în perioada de incubație poate avea un impact semnificativ asupra promptitudinii diagnosticului și a măsurilor de control. De exemplu, dacă o persoană expusă la Bordetella pertussis dezvoltă simptome după o perioadă mai lungă, poate exista un interval mai mare în care să transmită boala altor persoane înainte de a fi diagnosticată și tratată. În plus, acest aspect influențează planificarea măsurilor de prevenire și control al infecției, cum ar fi vaccinarea și tratamentul profilactic.
Persoanele cu pertussis pot răspândi infecția în primele trei săptămâni de tuse. Însă nu mai sunt contagioase după administrarea tratamentului cu antibiotic, potrivit specialiștilor.
Boala a reapărut după o absență de mai mulți ani. Cine e la risc să dezvolte tuse convulsivă
Tusea convulsivă afectează diverse grupuri de persoane în mod diferit, iar riscul de infectare și severitatea bolii pot varia în funcție de mai mulți factori.
„Întrucât nivelul de vaccinare la sugari a scăzut foarte mult în ultimii ani, boala a reapărut după o absență de mai mulți ani. Sunt expuși bolii atât copiii nevaccinați, cât și sugarii mici la care încă nu există indicația de vaccinare sau copiii vaccinați incomplet. De asemenea, se pot îmbolnăvi și adulții care și-au pierdut «memoria» vaccinală și care în general fac forme mai ușoare de boală.”
Dr. Ștefan Lazăr, medic specializat în medicină internă și boli infecțioase, în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale Dr. Victor Babeș
În plus, persoanele cu sistem imunitar compromis, fie din cauza unor afecțiuni cronice, fie din cauza tratamentelor care suprimă imunitatea, au un risc mai mare să se confrunte cu tusea convulsivă și pot experimenta forme mai severe ale bolii.
Contactul strâns cu persoane infectate crește riscul de infecție. Persoanele care trăiesc în aceeași casă sau au contact frecvent cu pacienți infectați sunt expuse riscurilor mai mari. De asemenea, locurile aglomerate, precum școlile și creșele, pot deveni focare de infecție, mai ales în sezonul rece, când infecțiile respiratorii sunt mai frecvente.
De asemenea, persoanele cu un istoric de infecții respiratorii recurente sau alte afecțiuni pulmonare pot avea un risc crescut de a dezvolta tuse convulsivă sau de a suferi complicații mai severe.
Semnele bolii și stabilirea diagnosticului
Simptomele tusei convulsive se manifestă în trei etape distincte, potrivit INSP:
- Stadiul cataral: această fază inițială se aseamănă cu o răceală obișnuită și durează aproximativ 1-2 săptămâni. Simptomele includ rinoree (curgerea nasului), tuse ușoară și febră ușoară (nu în toate cazurile).
- Stadiul paroxistic: acesta este caracterizat prin accese severe de tuse, adesea însoțite de inspirație zgomotoasă. Tusea este paroxistică și poate duce la vomă post-tuse. Acest stadiu poate dura 1-6 săptămâni sau mai mult.
- Stadiul de convalescență: simptomele încep să se atenueze, dar tusea poate persista, fiind mai puțin severă. Acest stadiu poate dura câteva săptămâni.
Diagnosticul tusei convulsive se bazează pe criterii clinice și de laborator. Criteriile clinice includ tuse persistentă de cel puțin două săptămâni, cu simptome caracteristice cum ar fi accese paroxistice de tuse, inspirație zgomotoasă (whooping) și voma post-tuse. Diagnosticul poate fi confirmat prin teste de laborator care includ:
- Cultura bacteriană: izolarea Bordetella pertussis din probele de exsudat nasofaringian.
- PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț): detectarea acidului nucleic al bacteriei în probele biologice.
- Serologia: testarea anticorpilor specifici anti-toxina Bordetella pertussis prin ELISA.
Metode de tratament
Tratamentul tusei convulsive include utilizarea antibioticelor, care sunt cel mai eficiente dacă sunt administrate în stadiile incipiente ale bolii. Antibioticele recomandate includ claritromicina, azitromicina și eritromicina. Tratamentul antibiotic ajută la reducerea severității simptomelor și la scăderea transmisibilității, dar nu întotdeauna este posibil să fie administrat în timp util.
„În privința copiilor bolnavi, orice episod de tuse care depășește 7 zile trebuie investigat medical. Mai ales dacă această tuse capătă niște caractere specifice: episoade de tuse chinuitoare, spastică, uneori însoțite de vărsătura, cu inspiruri zgomotoase.”
Dr. Ștefan Lazăr, medic specializat în medicină internă și boli infecțioase, în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale Dr. Victor Babeș
De aceea, deși formele mai ușoare de boală ar putea fi urmărite la domiciliu, este foarte important ca boala să fie diagnosticată de un specialist. În cazul copiilor mici, internarea este obligatorie întrucât complicațiile pot fi mai frecvente și în aceeași măsură și riscul de deces, potrivit medicului infecționist.
Pe lângă tratamentul antibiotic, este importantă izolarea pacientului pentru a preveni răspândirea infecției. Persoanele infectate trebuie să fie izolate de altele, mai ales de persoanele cu risc crescut, cum ar fi sugarii, femeile gravide și persoanele cu boli cronice.
Vaccinarea, cea mai bună metodă de prevenție
Prevenția tusei convulsive se bazează pe vaccinare. În România, vaccinul DTPa (difterie, tetanos, pertussis acellular) este inclus în schema de vaccinare standard pentru copii, oferind protecție împotriva tusei convulsive.
„Măsura cea mai importantă rămâne vaccinarea corectă a sugarilor și copiilor mici. De asemenea este recomandată și vaccinarea adulților.“
Dr. Ștefan Lazăr, medic specializat în medicină internă și boli infecțioase, în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale Dr. Victor Babeș
Conform legislației, tusea convulsivă este raportabilă în termen de 5 zile de la depistarea cazului suspect sau confirmat, iar datele sunt trimise la Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) prin sistemul TESSy. Acest sistem de raportare contribuie la monitorizarea și controlul bolii la nivel european.
