Cancerul căruia medicii nu mai vor să-i spună cancer, pentru că este tratat excesiv și agresiv
Diagnosticul de cancer, fie el și cu risc scăzut de agresivitate, este extrem de dificil de acceptat de pacient și de familia sa FOTO: Imagine generată de Shutterstock AI
Propunerea de a renunța la denumirea de cancer pentru variantele cu grad de risc scăzut ale cancerului de prostată atrage tot mai mulți susținători în comunitatea medicală. Medicii consideră că redenumirea unor tipuri de cancer, în special cele de prostată cu grad scăzut de agresivitate, ar trebui luată serios în considerare, pentru a evita panica în rândul pacienților și administrarea unor tratamente excesiv de agresive, cu potențiale efecte secundare severe.
Cancerul de prostată cu evoluție lentă și grad scăzut de agresivitate este în centrul discuției, unii medici pledând pentru eliminarea termenilor „cancer“ sau „carcinom“ din descrierea acestora. Specialiștii susțin că etichetarea acestor forme mai blânde de cancer poate genera anxietate în rândul pacienților și familiilor acestora, determinându-i să accepte tratamente mai invazive decât ar fi necesar. În schimb, se propune adoptarea unei abordări care să implice monitorizarea atentă a evoluției bolii în locul tratamentelor imediate.
Regele Charles, operat la prostată
Cancerul de prostată ocupă locul întâi în topul celor mai frecvente forme de cancer în rândul bărbaților din România, urmat de cancerul pulmonar, potrivit Profilului de țară privind sănătatea – România 2023. Cu toate acestea, peste un sfert dintre bărbații diagnosticați prezintă forme cu grad de risc scăzut. În contextul acestor statistici, se observă o tendință crescută în rândul medicilor de a încuraja redenumirea acestor tipuri de cancer, pentru a descrie mai precis caracterul lor mai puțin amenințător.
Un astfel de caz este cel al secretarului Apărării al SUA, Lloyd Austin (foto sus), care a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru cancer de prostată și a fost externat din spital în luna ianuarie 2024. Inițial, Austin a menținut discreția asupra tratamentului său, subliniind astfel și mai mult nivelul de confidențialitate și cel de sensibilitate asociate acestui diagnostic.
În același context, Regele Charles al Marii Britanii (foto jos) a trecut recent printr-o intervenție corectivă pentru prostată mărită, o afecțiune care poate provoca simptome similare cu cele ale cancerului de prostată. Aceste exemple evidențiază complexitatea și importanța discuțiilor actuale privind denumirea și tratamentul cancerului de prostată cu risc minim.
Și alte cancere cu un grad scăzut de agresivitate au fost redenumite
Cancerul de prostată cu grad de risc scăzut nu este singurul tip de neoplasm pe care medicii au vrut să-l redenumească. Alte boli oncologice, precum cele tiroidiene, cervicale și de vezică urinară, au fost supuse, de asemenea, unor procese de reclasificare, pentru a evita anxietatea excesivă a pacienților față de acest diagnostic. Ca exemplu concret, cancerul tiroidian papilar a suferit o schimbare de denumire. În prezent, este definit de medici ca leziune sau se pune diagnosticul de celule anormale, contribuind astfel la scăderea nivelului de anxietate resimțit de pacienți.
Dr. Laura Esserman, profesor de chirurgie și radiologie la Universitatea California, San Francisco, a subliniat într-un interviu pentru Wall Street Journal impactul psihologic al unui diagnostic de cancer, afirmând că acesta generează un nivel crescut de anxietate și chiar de frică. Dr. Esserman propune chiar redenumirea unor tipuri de cancer mamar cu risc mai scăzut, accentuând necesitatea unei abordări mai echilibrate în comunicarea diagnosticelor.
Îmbunătățirea metodelor de screening și creșterea frecvenței investigațiilor medicale contribuie la detectarea mai precoce a cancerului, inclusiv a formelor cu grad scăzut de agresivitate. În contextul monitorizării atente, unii medici argumentează că aceste forme mai blânde de cancer pot regresa și chiar să nu prezinte un pericol semnificativ pentru sănătate.
60% dintre pacienții cu cancer de prostată incipient aleg supravegherea activă
Cancerul de prostată este clasificat în grade de la 1 la 5, gradul 5 indicând cel mai mare risc. Tratamentul variază de la supraveghere activă, care implică teste regulate, la opțiuni mai invazive precum radioterapia sau chirurgia, aceasta din urmă sub formă de prostatectomie.
Cel mai agresiv tratament este prostatectomia – o intervenție chirurgicală care presupune îndepărtarea parțială sau totală a prostatei – și poate lăsa pacienții cu disfuncții urinare și sexuale. Radioterapia se poate solda cu tulburări ale aparatului urinar, erectile și chiar intestinale.
Medicii obișnuiesc să propună supravegherea activă pentru cancerele de prostată cu grad scăzut, în timp ce pacienții cu grade moderate și ridicate sunt îndrumați către intervenții chirurgicale sau radioterapie.
Conform studiilor, aproximativ 60% dintre bărbații diagnosticați cu cancer de prostată de gradul 1 optează pentru supravegherea activă, conform declarațiilor dr. Scott Eggener, profesor de chirurgie și urolog oncolog la Universitatea din Chicago, citat de aceeași publicație americană. Restul aleg să fie tratați prin intervenții chirurgicale sau radioterapie. De altfel, dr. Eggener este la rândul lui autorul unor studii care demonstrează că nu tot ce pare a fi cancer de prostată trebuie numit astfel.
Cu sau fără tratament, aceeași rată de supraviețuire
Un studiu publicat în „New England Journal of Medicine“ a analizat datele a 1.643 de bărbați diagnosticați cu cancer de prostată în Marea Britanie. Cei care au optat pentru monitorizare au avut, după 15 ani, rate de supraviețuire similare celor care au ales tratamente mai invazive, cum ar fi intervenția chirurgicală sau radioterapia. Studiul a mai constatat că impactul negativ al radioterapiei și chirurgiei asupra funcției urinare și erectile persistă mult mai mult decât se credea anterior, până la 12 ani.
Cercetările recente prezentate la Congresul Asociației Europene de Urologie (EAU) arată că bărbații cu vârste de peste 60 de ani și cu diagnostic de cancer de prostată cu risc scăzut pot petrece zece ani fără tratament activ, având un risc foarte mic de a muri din cauza bolii. Supravegherea activă, care implică monitorizarea atentă a bolii fără tratament imediat, a fost comparată cu alte opțiuni precum radioterapia și chirurgia. Studiile au relevat că, după vârsta de 60 de ani, supravegherea activă este benefică, oferind pacienților zece ani sau mai mult fără tratament, cu o probabilitate redusă de deces din cauza cancerului. De asemenea, s-a constatat că impactul negativ asupra funcției sexuale este minim în cazul supravegherii active comparativ cu alte tratamente.
Nu toți medicii sunt de acord cu schimbarea clasificării
Cu toate acestea, nu toți medicii susțin renunțarea la denumirea de cancer pentru formele cu grad scăzut de agresivitate. Dr. Samson Fine, medic urolog la Memorial Sloan Kettering Cancer Center din New York, a subliniat pentru WSJ că biopsiile, care sunt adesea folosite pentru diagnostic, pot fi inexacte și nu reflectă întotdeauna gradul real de agresivitate al cancerului.
Conform medicului urolog, între 20% și 35% dintre cazurile de cancer de prostată de gradul 1, la bărbații care ulterior optează pentru intervenții chirurgicale, se dovedesc a fi de fapt cancere de grad mai înalt.
În concluzie, dezbaterea privind denumirea și tratamentul cancerului de prostată cu grad scăzut de agresivitate este una intensă, reflectând o schimbare semnificativă în abordarea medicală a diagnosticului și managementului acestor cazuri. Este un proces complex, care implică nu doar aspecte medicale, ci și aspecte psihologice și sociale importante pentru pacienți.
Citește și:
