Semnele care pot anunța demența cu 12 ani înainte să fie diagnosticată. Legătura dintre problemele de vedere și declinul cognitiv
Problemele de vedere asociate cu un risc crescut de a suferi de demență se referă, în mod special, la dificultatea de a distinge obiectele din imagini cu un grad scăzut de contrast FOTO: Shutterstock
Anumite probleme de vedere pot fi un indicator timpuriu al riscului de demență, având potențialul de a anticipa diagnosticul cu până la 12 ani, potrivit unui nou studiu. Dificultățile de vedere pot semnala declinul cognitiv asociat bolii Alzheimer, iar testele oftalmologice pot detecta aceste deficite înainte de apariția simptomelor mai evidente, precum pierderea memoriei.
Studiile sugerează că mișcările oculare ar putea avea un impact asupra memoriei, deschizând posibilitatea de a utiliza aceste informații pentru îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului persoanelor la risc de demență.
Un studiu recent a scos la iveală că pierderea sensibilității vizuale poate prezice demența cu 12 ani înainte ca boala să fie diagnosticată. Sensibilitatea vizuală, cunoscută și ca sensibilitate la contrast, se referă la capacitatea ochiului de a distinge obiecte care nu diferă mult de fundalul lor în ceea ce privește luminozitatea sau culoarea. Aceasta implică percepția diferențelor fine de intensitate între un obiect și mediul său imediat și este importantă pentru realizarea activităților zilnice, cum ar fi condusul pe timp de noapte sau recunoașterea fețelor în condiții de iluminare slabă.
- Citește și: De ce apare vederea dublă la unul sau la ambii ochi. Cauze în funcție de tipul de diplopie
Pierderea sensibilității vizuale, un posibil semn incipient de demență
Cercetarea a inclus 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, care au fost monitorizate pe parcursul mai multor ani. Până la încheierea studiului, 537 dintre acestea au fost diagnosticate cu demență, oferind cercetătorilor posibilitatea de a identifica factorii care ar fi putut prevesti această evoluție.
La debutul studiului, participanților li s-a cerut să participe la un test de sensibilitate vizuală. În cadrul testului, ei erau rugați să apese pe un buton imediat ce vedeau un triunghi formându-se într-un câmp de puncte în mișcare. Rezultatele au arătat că persoanele predispuse la demență reacționau mai lent în identificarea triunghiului pe ecran comparativ cu cele care nu manifestau semne ale bolii.
Testele pentru măsurarea sensibilității vizuale pot implica: observarea unor imagini sau forme cu grade diferite de contrast și evaluarea punctului la care contrastul este suficient de mare pentru a fi perceput de observator. Aceste teste ajută la evaluarea modului în care ochii pot funcționa în condiții variate de lumină și pot detecta probleme care nu sunt neapărat evidente în testele standard de acuitate vizuală.
Legătura dintre demență și problemele de vedere
Problemele de vedere pot fi un indicator timpuriu al declinului cognitiv, deoarece plăcile toxice de amiloid caracteristice bolii Alzheimer tind să afecteze prima dată zonele cerebrale responsabile cu procesarea vizuală, înainte de a se extinde către regiunile implicate în memorie pe măsură ce boala evoluează. Prin urmare, testele vizuale pot identifica deficite cognitive înainte de a fi detectate de testele de memorie.
Multe dintre funcțiile vizuale sunt compromise în cazul bolii Alzheimer, inclusiv capacitatea de a discerne contururile obiectelor (cunoscută ca sensibilitate la contrast) și de a diferenția anumite nuanțe de culoare (abilitatea de a percepe spectrul albastru-verde este afectată în fazele incipiente ale demenței). Aceste deficite pot influența negativ viața de zi cu zi a persoanelor afectate, fără ca acestea să fie imediat conștiente de acest lucru.
Un alt indiciu timpuriu al prezenței bolii Alzheimer este un deficit în „controlul inhibitoriu“ al mișcărilor oculare, în care detaliile irelevante par să atragă atenția în mod excesiv. Persoanele afectate de demența Alzheimer tind să aibă dificultăți în a ignora astfel de stimuli perturbatori, ceea ce poate duce la dificultăți în controlul mișcărilor ochilor.
Dacă demența interferează cu capacitatea de a ignora stimulii perturbatori, acest lucru ar putea să amplifice riscul de accidente rutiere – un aspect pe care cercetătorii de la Universitatea Loughborough îl investighează în prezent.
- Citește și: Primele semne ale demenței. Cât e de grav că nu-ți găsești cuvintele sau că uiți unde sunt cheile
Recunoașterea fețelor
Există câteva dovezi care indică faptul că pacienții cu demență pot avea dificultăți în procesarea chipurilor persoanelor noi. Mai precis, aceștia nu par să urmeze tiparul obișnuit de scanare a feței interlocutorului atunci când interacționează.
În mod normal, oamenii sănătoși își îndreaptă privirea de la ochi către nas și apoi către gură atunci când analizează o față (deși acest tipar de scanare poate fi imperceptibil pentru mulți dintre noi). Acest lucru ne ajută să înregistrăm trăsăturile faciale pentru a le recunoaște ulterior. Uneori, interlocutorii pot percepe faptul că persoana cu care vorbesc nu urmează acest tipar obișnuit.
Unele semne subtile pot atrage atenția medicilor care interacționează cu persoanele afectate de demență. Adesea, aceste persoane par să se simtă dezorientate, deoarece nu își mișcă ochii în mod deliberat pentru a examina în detaliu mediul înconjurător, incluzând fețele celor pe care tocmai i-au întâlnit.
Această dificultate inițială în recunoașterea persoanelor întâlnite recent poate duce, ulterior, la dificultăți în identificarea și rememorarea caracteristicilor acestora. Astfel, problema pare a fi legată de o eficiență redusă a mișcării ochilor pentru a procesa fețele noi, mai degrabă decât de o simplă deficiență de memorie.
E posibil ca mișcările oculare să îmbunătățească memoria
Cum sensibilitatea vizuală este asociată cu performanța memoriei (chiar și în cadrul testelor non-vizuale), cercetătorii se străduiesc să investigheze dacă stimularea mișcărilor oculare poate contribui la îmbunătățirea memoriei. Rezultatele studiilor anterioare în această privință sunt contradictorii, însă unele cercetări au indicat că mișcările oculare pot avea un impact pozitiv asupra memoriei. Acest lucru ar putea explica de ce persoanele care petrec mai mult timp în fața televizorului și citind au o memorie mai bună și un risc redus de demență în comparație cu cei care nu fac aceste lucruri.
În timp ce ne uităm la televizor sau citim, ochii se mișcă într-o parte și în alta pe pagină sau pe ecranul televizorului. Cu toate acestea, persoanele care citesc des tind să fie mai educate, iar acest lucru oferă un fel de „rezervă” creierului, care poate atenua efectele negative atunci când conexiunile cerebrale sunt afectate.
În alte studii, s-a constatat că mișcările oculare de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga efectuate rapid (două mișcări ale ochilor pe secundă) îmbunătățesc memoria autobiografică. Cu toate acestea, unele studii sugerează că acest efect benefic al mișcării oculare se aplică doar persoanelor dreptace.
Limitări
Însă, în pofida acestor descoperiri interesante, utilizarea mișcărilor oculare în tratarea problemelor de memorie la persoanele în vârstă nu a devenit încă o practică obișnuită. De asemenea, diagnosticul pe baza deficitelor mișcărilor oculare nu este încă răspândit, chiar dacă tehnologia în domeniu oferă multiple posibilități.
Unul dintre obstacolele majore ar putea fi accesul la tehnologiile de urmărire a ochilor, care sunt costisitoare și necesită o pregătire adecvată pentru utilizare și interpretare. Până când vor fi disponibile instrumente de urmărire a ochilor mai accesibile și mai ușor de folosit, utilizarea mișcărilor oculare ca metodă de diagnostic pentru stadiile incipiente ale bolii Alzheimer va rămâne limitată la cadrul laboratorului.
