Creierul, sub influența microplasticelor. „Cercetătorii nu mai găsesc indivizi «naturali» pentru studii.“ Ce consecințe există și 8 metode prin care te poți proteja
Microplasticele au devenit o preocupare majoră pentru sănătatea publică în ultimii ani. Studii recente arată că microparticulele de plastic ajung și în corpul uman, inclusiv în creier, unde pot avea efecte periculoase. Cum ajung acolo și care sunt cele mai importante surse și mecanisme de acumulare în contextul în care producția de plastic continuă la scară globală?
Microplasticele și nanoplasticele sunt peste tot și par aproape imposibil de evitat. Particule extrem de mici de plastic au fost descoperite în orice, de la apa potabilă până la carnea de pui, chiar în unele fructe și legume, precum merele și broccoli.
„Plasticul nu e doar în casele noastre, ci peste tot. Pământul produce peste 400 de milioane de tone pe an, adică greutatea totală a tuturor oamenilor de pe planetă. Fragmente de plastic se găsesc în adâncul Gropii Marianelor și pe vârfurile Muntelui Everest. Țesuturile umane conțin plastic: suntem oameni alcătuiți dintr-un material produs de oameni. Cercetătorii l-au identificat în creier, în ochi și în alte organe. Plângem lacrimi de plastic, producem lapte și spermă cu plastic. Fetușii conțin plastic. Plasticul este omniprezent, iar cercetătorii nu mai găsesc indivizi «naturali» pentru studii“, menționează jurnalista Annie Lowrey pentru The Atlantic.
De ce e plasticul bun la toate?
Polimerii sintetici sunt ușori și ieftini, modelabili și impermeabili, flexibili și rezistenți. Sticlele de apă din plastic ușurează transportul apei potabile; echipamentele chirurgicale de unică folosință previn infecțiile mai eficient decât materialele naturale tratate termic. Plasticul a redus dramatic costurile producției și transportului, susținând economia modernă de consum la fel de mult ca energia sau gazul. Scutecele sunt din plastic. Pliculețele de ceai, bureții, sclipiciul, vopseaua, filtrele de țigări, oja, guma de mestecat, pasta de dinți, saltelele, ațele dentare, șervețelele umede și tampoanele conțin de regulă plastic. Și cutiile din aluminiu pentru suc sunt căptușite cu o rășină epoxidică (plastic).
Unele substanțe care se elimină din plastic, PFAS, sunt numite și „chimicale veșnice“. Compuși sintetici utilizați pe scară largă în produse de zi cu zi: vase antiaderente, ambalaje alimentare, haine impermeabile, spume de stingere a incendiilor, toate acestea se numesc „veșnice“ pentru că se degradează extrem de greu și persistă în mediu și în corpul uman.
Efectele asupra sănătății
Studii din 2024 au asociat acești poluanți cu boli cardiovasculare, afecțiuni pulmonare și alte probleme de sănătate care ne-ar putea îngrijora. PFAS se pot lega de receptorii hormonali, acționând ca disruptori endocrini, de aceea sunt asociați cu menopauza precoce, infertilitate, avort spontan. De asemenea, distrug celule și deteriorează ADN-ul.
Microplasticele pot induce stres oxidativ și inflamație în țesutul cerebral, mecanisme asociate cu boli neurodegenerative precum demența Alzheimer sau Parkinson. Studiile pe animale și organoide umane sugerează că expunerea prelungită la microplastice poate accelera procesele degenerative și poate afecta dezvoltarea neuronală mai ales la copii.
Unul dintre cele mai recente studii relevante, publicat în 2025 și realizat de cercetătorii de la Universitatea din New Mexico (UNM) Health Sciences, a descoperit niveluri alarmant de ridicate de microplastice în creierul uman, cu o creștere de 50% în ultimii opt ani. Aceste particule minuscule sunt prezente în tot corpul, dar concentrațiile cele mai mari au fost găsite în creier. Studiul indică o corelație între acumularea de plastic și demență, deși nu a putut să demonstreze, încă, o relație directă de cauzalitate.
Oamenii de știință au găsit aglomerări de fragmente ascuțite de plastic cu o dimensiune de 200 de nanometri sau mai puțin, nu mult mai mari decât virusurile. Într-o primă fază, neurologul Elaine Bearer a atras atenția asupra acestui pericol, după ce a observat „lucruri maro ciudate și noduroase“ la microscop în timp ce studia probe de țesut cerebral de la pacienți decedați care suferiseră în timpul vieții de demență.
Ulterior au fost analizate, în cadrul studiului menționat, probe de țesut cerebral donate de Oficiul Medico-Legal din New Mexico, care, conform legii, trebuie să păstreze țesuturile prelevate în urma autopsiilor timp de șapte ani înainte de a le distruge. Țesuturile mai vechi datează, în medie, din anul 2016 și au fost comparate cu mostre din 2024. Toate probele au fost prelevate din cortexul frontal, regiunea creierului aflată deasupra și în spatele ochilor.
„Nu mi-aș fi imaginat niciodată că este atât de mult. Cu siguranță nu mă simt confortabil să am atât de mult plastic în creier și nu am nevoie să aștept încă 30 de ani ca să aflu ce se întâmplă dacă aceste concentrații vor crește de patru ori“, a spus Matthew Campen, unul dintre organizatorii studiului.
Cum ajung în organism?
- Ingerare (alimente, apă potabilă, ambalaje contaminate),
- Inhalare (vapori din tigăi cu Teflon supraîncălzite, praf din casă),
- Absorbție cutanată (contact frecvent cu materiale plastice sau cosmetice).
Microplasticele, mai ales cele de dimensiuni nano, pot traversa bariera hemato-encefalică – sistemul natural de protecție al creierului. Odată ajunse în circulația sanguină, particulele extrem de mici pot pătrunde în țesutul cerebral, unde se pot acumula în timp. O altă modalitate de pătrundere a microplasticelor în creier este prin intestin. Ele pot afecta microbiomul intestinal, ceea ce influențează indirect sănătatea cerebrală prin axa intestin-creier. Dezechilibrele microbiene pot duce la inflamație sistemică și la modificări ale neurotransmițătorilor, crescând riscul de tulburări cognitive și neuropsihiatrice.
Cum pot afecta microplasticele creierul
Pe baza dovezilor actuale, cercetătorii explorează mai multe moduri în care aceste particule pot influența sănătatea cerebrală. Deși majoritatea studiilor actuale sunt observaționale, nu experimentale, deci nu pot dovedi o relație de cauzalitate, ele evidențiază corelații posibile pe baza cărora mai mulți medici au transmis următoarele semnale de alarmă.
O posibilă corelație cu demența: Țesutul cerebral al persoanelor diagnosticate cu demență a conținut de până la 10 ori mai mult plastic decât în cazul altor persoane. Cu toate acestea, deși există o corelație clară, studiul nu poate demonstra dacă nivelurile mai ridicate de plastic din creier au cauzat simptomele demenței; ele s-ar putea acumula pur și simplu mai mult din cauza evoluției bolii în sine.
Efecte fizice, nu chimice: Cercetătorii sunt nesiguri cu privire la efectele specifice ale plasticului, care este considerat inert din punct de vedere biologic. Totuși, ei suspectează că problema reală ar putea fi reprezentată de caracteristicile fizice ale acestor particule, mai degrabă decât o anumită toxicitate chimică.
Matthew Campen, toxicolog și profesor la Colegiul de Farmacie al UNM, a emis câteva ipoteze cu privire la modul în care microplasticele și nanoplasticele ar putea afecta creierul:
- S-ar putea ca aceste materiale plastice să obstrueze fluxul sanguin în capilare.
- Există posibilitatea ca aceste nanomateriale să interfereze cu conexiunile dintre axoni în creier.
- Microplasticele ar putea fi un punct de plecare pentru agregarea proteinelor implicate în demență.
Microplasticele par să se acumuleze în celulele adipoase care compun teaca de mielină izolatoare a creierului, cea care înfășoară neuronii și ajută la reglarea transmiterii semnalelor. Această acumulare ar putea contribui la concentrațiile mai mari de plastic observate în creier.
Apoi, o mare parte din plasticul descoperit este de dimensiuni mult mai mici decât se credea anterior, la scară nanometrică. Grupurile de cioburi ascuțite de plastic de 200 de nanometri sau mai puțin, detectate cu ajutorul microscopiei electronice de transmisie, sunt suficient de mici pentru a traversa bariera hemato-encefalică, deși nu este clar cum sunt transportate efectiv particulele în creier.
Surse care duc la acumularea de microplastice în corp și mai ales în creier
Majoritatea microplasticelor din organism sunt ingerate prin alimentație, suspectează cercetătorii – în special prin carne, deoarece producția comercială de carne tinde să ducă la acumularea microplasticelor de-a lungul lanțului trofic.
„Felul în care irigăm câmpurile cu apă contaminată cu plastic ne face să presupunem că acolo se acumulează plasticul“, a spus Campen. „Hrănim apoi animalele cu aceste culturi. Luăm gunoiul de grajd și îl punem înapoi pe câmp, deci s-ar putea crea un fel de amplificare biologică în lanț.“ Tot el a adăugat că echipa sa a găsit concentrații ridicate de plastic în carnea cumpărată din supermarketuri.
Iată care sunt principalele surse de contaminare cu microplastice:
Consumul de alimente procesate și ambalate
Multe alimente sunt ambalate în plastic sau procesate cu utilaje care conțin componente plastice. Microplasticele pot ajunge în alimentele procesate, în special în cele grase sau acide, care favorizează eliberarea particulelor din ambalaj. Produsele marine (pește, fructe de mare) sunt o sursă majoră, deoarece animalele marine acumulează microplastice din ocean. Și guma de mestecat este o sursă de microplastice pe care le ingerăm atunci când o mestecăm.
Aerul pe care îl respirăm
Microplasticele nu se găsesc doar în apă sau în mâncare, ci și în aerul pe care îl respirăm zilnic. Particulele fine pot fi inhalate cu ușurință, mai ales în orașe sau în spații închise, unde textilele sintetice, praful și poluarea industrială cresc concentrația lor. Studiile arată că aceste particule pot pătrunde în sistemul respirator și, prin circulația sanguină, pot ajunge la creier.
„Plasticul ne invadează corpul, cu riscul de a perturba totul, de la sănătatea creierului la fertilitate. Încă nu știm cât de periculos este, dar mesajul e clar: dacă plasticul e peste tot, era doar o chestiune de timp până să fie descoperit și în oameni“, spune dr. Matthew Campen, toxicolog
Apa potabilă contaminată
Apa de la robinet și apa îmbuteliată pot conține microplastice provenite din conducte, filtre, sticle de plastic, precum și din procesele industriale. Consumul zilnic de apă contaminată duce la o expunere cronică, iar particulele foarte mici pot traversa bariera intestinală și ajunge în fluxul sanguin, de unde pot migra către creier.
Recipientele din plastic
Băuturile și recipientele lor de plastic ar putea fi o altă sursă semnificativă de microplastice. De exemplu, un studiu din 2023 arată că o singură cafea fierbinte dintr-un pahar de unică folosință (din plastic sau din carton plastifiat) poate conține mii de particule microscopice de plastic, concentrațiile variind în funcție de tipul de pahar și de temperatură.
Poluarea industrială și urbană
Zonele urbane și industriale sunt surse majore de microplastice, din cauza traficului intens, a uzurii anvelopelor, a prafului industrial și arderii deșeurilor. Particulele ajung în aer, apă și sol, crescând riscul de expunere pentru locuitori.
Studiile arată că nivelul de microplastice din creier a crescut cu peste 50% în ultimii 8 ani, în paralel cu creșterea poluării globale cu plastic.
Produsele cosmetice și de igienă personală
Măștile tip scrub, pastele de dinți, gelurile de duș și alte produse cosmetice pot conține microgranule de plastic. Acestea ajung în apă și, ulterior, în lanțul trofic, dar pot fi și inhalate sau absorbite accidental prin piele sau mucoase.
Ce soluții există?
Acumularea de microplastice în creier este un fenomen real, documentat științific, cu implicații încă insuficient înțelese pentru sănătatea umană. Sursele de expunere sunt multiple: aerul, apa, alimentația, produsele cosmetice, poluarea urbană și industrială. Efectele potențiale includ inflamație cerebrală, tulburări cognitive, risc crescut de boli neurodegenerative și afectarea dezvoltării la copii.
O modalitate de a combate efectele acumulării de microplastice din organism – potrivit experților citați de publicația The New York Times – este pur și simplu grija față de sănătatea ta generală: să dormi suficient, să faci mișcare regulat, să mănânci echilibrat, să reduci stresul și să mergi la controale preventive.
Apoi, chiar dacă nu le poți evita complet, poți încerca măcar să reduci expunerea la microplastice. Deși există numeroase surse de plastic, experții recomandă să te concentrezi în special pe expunerile din apă, alimentație și aer.
8 pași simpli pentru a evita microplasticele în viața de zi cu zi
1 Renunță la apa îmbuteliată, mai ales în recipiente din plastic
Studiile arată că apa din plastic conține de obicei mai multe microplastice decât cea de la robinet. Soluție: folosește o sticlă reutilizabilă din oțel inoxidabil sau sticlă (dar nu cu capac vopsit) – și consumă apă de la robinet filtrată.
2 Folosește un filtru certificat NSF pentru apă
Un filtru certificat NSF este un filtru de apă testat și aprobat de către NSF International – o organizație independentă, nonprofit, recunoscută la nivel mondial, care stabilește standarde de siguranță și sănătate publică pentru produse alimentare, apă și echipamente de mediu.
Un filtru certificat NSF a fost testat pentru:
- eficiența în eliminarea contaminanților specifici (precum clorul, metalele grele, bacteriile sau microplasticele),
- siguranța materialelor din care este fabricat (să nu elibereze substanțe nocive),
- durabilitatea și acuratețea specificațiilor producătorului.
Exemple de standarde: NSF/ANSI 42 – reduce gustul și mirosul neplăcut (de ex. clorul), NSF/ANSI 53 – reduce contaminanți cu efecte asupra sănătății (plumb, mercur etc.), NSF/ANSI 401 – reduce contaminanți emergenți (farmaceutice, pesticide, BPA), NSF 244 – pentru protecție antimicrobiană, NSF 401 + testare pentru microplastice – unele filtre noi includ și acest criteriu.
Unele filtre (care se montează sub chiuvetă) sunt testate pentru reducerea microplasticelor. Însă, pentru și mai multă siguranță, poți fierbe apa pe care vrei să o consumi, o lași la răcit, apoi o treci printr-un filtru special pentru îndepărtarea microplasticelor.
3 Evită încălzirea alimentelor în recipiente de plastic
Microplasticele migrează mult mai ușor atunci când sunt expuse la căldură. Înlocuiește recipientele cu unele din sticlă sau din ceramică.
4 Spală manual recipientele din plastic
Mașina de spălat vase, cu temperaturile ei ridicate, degradează plasticul și favorizează desprinderea particulelor. Spălarea manuală este mai delicată și mai puțin periculoasă.
5 Schimbă ustensilele și suprafețele din plastic
Tăvile din plastic folosite la gătit, tocătoarele și ustensilele pot contamina alimentele la fiecare utilizare. Optează pentru variante din lemn, metal sau bambus.
6 Spală carnea înainte de preparare
Plasticul poate ajunge pe carne și prin ambalaj. Un simplu jet de apă pe carne reduce cantitatea de particule de suprafață.
7 Fii atent la cutiile de mâncare la pachet și la capsulele de cafea
Evita recipientele din polistiren expandat sau pahare și capace din plastic, mai ales pentru lichidele fierbinți. Pentru cafea, alege termosuri reutilizabile sau căni termo din metal/sticlă.
8 Alege variantele vrac sau în plicuri din hârtie biodegradabilă
Ceaiurile în plicuri care conțin polipropilenă pot elibera miliarde de microparticule de plastic în băutură. Soluția: ceai vrac sau plicuri din materiale biodegradabile.
Aerisirea și curățarea frecventă a locuinței, precum și susținerea politicilor de mediu și reciclare sunt, iarăși, decizii care te pot ține cât mai departe de ceea ce pare aproape imposibil de evitat: microplasticele.
În același timp, deși nu putem evita complet expunerea, putem reduce riscurile prin măsuri informate și prin susținerea politicilor de reducere a plasticului la nivel global.
