Nici sticla nu ne protejează de microplastice: un nou studiu surprinde pe toată lumea. De unde provin particulele nocive
Avem impresia că sticla este alternativa sănătoasă la recipientele din plastic care ne expun la microplastice sau nanoplastice. Însă un nou studiu a demonstrat că inclusiv unele recipiente din sticlă pot fi contaminate cu microparticule de plastic. Iată care sunt riscurile și de unde provine pericolul.
În ultimii ani, studiu după studiu arată că microplasticele apar în sol, în alimente și chiar în creierul nostru. Deși cercetările privind impactul microplasticelor asupra sănătății umane sunt încă în desfășurare, există indicii că acestea afectează negativ intestinul, ficatul și, posibil, chiar ADN-ul.
În acest context, sticla părea alternativa cea mai potrivită pentru a evita microplasticele. În 2024, un studiu prezentat în cadrul Scientific Sessions 2024, organizat de Asociația Americană de Diabet, indica beneficiile semnificative ale evitării sticlelor din plastic.
Pe lângă problema microplasticelor, sticla oferă un avantaj clar, susțineau cercetătorii: nu conține BPA și, implicit, nu contribuie la riscurile legate de rezistența la insulină și diabetul de tip 2. Alternativa oferită de sticlă – lipsită de contaminanți chimici – părea a fi, în acel moment, o opțiune mai sănătoasă.
Expunerea zilnică la BPA (Bisfenol A) – un compus frecvent întâlnit în sticlele și recipientele de plastic – poate reduce sensibilitatea la insulină chiar și la doze considerate sigure de Administrația pentru Protecția Mediului din SUA. Soluția recomandată: utilizarea alternativelor precum sticla sau inoxul.
Un studiu francez care zdruncină percepțiile. „Ne așteptam la rezultatul opus!“
În 2025, însă, un grup de cercetători de la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentară din Franța (ANSES) a analizat peste 100 de băuturi comerciale – de la apă și vin la cola, limonadă, bere și ceai rece – pentru a detecta prezența microplasticelor și impactul diferitelor tipuri de ambalaje inclusiv plastic, sticlă, carton, containere IBC (Intermediate Bulk Container) destinate depozitării lichidelor.
Studiul, publicat în Journal of Food Composition and Analysis, a fost motivat de creșterea îngrijorărilor legate de omniprezența microplasticelor și nanoplasticelor în alimentație. (video în engleză jos)
Rezultatele sunt, pe scurt, surprinzătoare: băuturile ambalate în sticlă conțineau, în medie, de 5 până la 50 de ori mai multe microparticule de plastic decât cele ambalate în PET sau în doze metalice. În unele cazuri, s-au identificat până la 100 de particule per litru – valori mult peste ceea ce se regăsește în sticlele din plastic sau aluminiu.
„Ne așteptam la rezultatul opus!“, a declarat Iseline Chaib, doctorandă care a realizat cercetarea, pentru AFP. „Apoi am observat că, în cazul sticlei, particulele extrase din probe aveau aceeași formă, culoare și compoziție polimerică – deci, același tip de plastic – ca vopseaua de pe exteriorul capacelor care sigilează sticlele.“
S-a observat că băuturile în doze metalice sau cutii de carton (Tetra Pak) au niveluri mai scăzute de microplastice – uneori chiar sub 10 particule per litru. Plasticul clasic (PET) rămâne în continuare problematic, dar pare să elibereze mai puține microparticule decât sticla cu capac vopsit.
Interesant este că vinul și apa în sticlă au prezentat niveluri relativ scăzute, oricum mai scăzute decât celelalte lichide. Autorii studiului nu au încă o explicație clară, dar sugerează că procesarea, compoziția chimică sau tipul capacelor ar putea influența gradul de contaminare.
Surpriza: de unde provin microplasticele
Cea mai mare concentrație de microplastice nu a fost găsită în băuturi acidulate sau cu coloranți, ci în cele care păreau „curate“: ceai rece, limonadă.
Când sticlele sunt închise ermetic, o parte din vopseaua de pe interiorul capacului (sau chiar de pe marginea exterioară) se deteriorează în contact cu lichidul sau în timpul manipulării. Aceasta eliberează microplastice – particule minuscule de polimeri, invizibile cu ochiul liber, dar ușor detectabile cu instrumente moderne de laborator.
„Ne așteptam ca lichidele din recipiente de plastic să fie cele mai contaminate“, a declarat cercetătoarea Iseline Chaib, coautoare a studiului. „Dar rezultatul ne-a surprins profund. Sticla nu este, automat, o alegere mai sigură.“
Cât de periculoase sunt microplasticele?
Microplasticele au dimensiuni de sub 5 milimetri, iar cele mai mici – nanoplasticele – pot pătrunde chiar în fluxul sanguin. Studiile recente au corelat deja prezența microplasticele din organism cu unele probleme de sănătate, precum:
- inflamații intestinale,
- dezechilibre hormonale,
- acumulare în ficat, splină sau chiar creier,
- risc de cancer,
- modificări epigenetice.
Mai mult, există dovezi că cei mai mulți pești, precum și crustaceele pe care le consumăm frecvent conțin o cantitate foarte mare de microplastice.
Microplasticele au potențialul de a afecta numeroase aspecte ale sănătății umane, inclusiv prin impact negativ asupra sistemului digestiv și respirator, asupra sistemului endocrin și reproductiv, precum și asupra sistemului imunitar. Unele cercetări au evidențiat chiar că microplasticele pot provoca infertilitate și pierderi de sarcină.
Chiar dacă nu există un prag oficial considerat „toxic“, experții spun că efectele pe termen lung ale expunerii zilnice, cumulate, sunt încă subevaluate.
Sticla, plasticul și dilema alegerilor imperfecte
Această descoperire vine într-un moment în care tot mai mulți dintre noi devin conștienți de relevanța unor alegeri cât de cât echilibrate pentru a reduce impactul mediului extern asupra sănătății. Se pare, totuși, că nicio alegere nu este perfectă. În goana după soluții sustenabile, uităm uneori să verificăm detaliile – cum ar fi compoziția capacului sau vopseaua de pe el.
Ceea ce pare sănătos la prima vedere (o băutură artizanală în sticlă, cu etichetă ecologică) se poate dovedi o sursă tăcută de contaminanți.
Tocmai de aceea, autorii studiului fac apel la:
- standarde clare privind materialele folosite în procesul de ambalare,
- testarea sistematică a capacelor și a vopselelor în contact cu alimentele,
- informarea corectă a publicului asupra riscurilor.
Este nevoie de studii longitudinale, pentru a înțelege dacă și cum aceste particule ne afectează pe termen lung. Până atunci, fiecare alegere pe care o facem trebuie cântărită cu ochi critic – și cu empatie față de propriul corp.
Ce putem face ca să ne protejăm?
În lipsa unor reglementări clare, consumatorii pot lua câteva măsuri simple:
- Evitați deschiderea repetată a aceleiași sticle – frecarea capacului crește eliberarea de particule.
- Nu beți direct din sticlă: turnați lichidul într-un pahar curat.
- Spălați capacul exterior al sticlei înainte de a o deschide.
- Optați pentru sticle reutilizabile, din oțel inoxidabil sau sticlă cu capac netratat.
- Când cumpărați apă sau sucuri, alegeți variantele în doze metalice (fără BPA) sau în recipiente sigilate cu capace netede.
„O etapă de curățare înainte de capsulare poate reduce semnificativ contaminarea băuturilor. Totuși, curățarea nu elimină toate microplasticele din capac“, spun reprezentanții studiului.
Poate că adevărata sustenabilitate începe cu întrebări simple: Ce bem? Din ce bem? Și cât ne pasă de lucrurile pe care nu le vedem cu ochiul liber. Pentru că, uneori, pericolele cele mai mari sunt tocmai cele invizibile.
