Cinci tipuri de medicamente care devin periculoase pe caniculă. Pot bloca mecanismele naturale de reglare a temperaturii
Organismul uman dispune de mai multe mecanisme pentru a-și regla temperatura: transpirația, fluxul de sânge către piele și echilibrul lichidelor. Totuși, anumite medicamente pot interfera cu aceste procese fiziologice, reducând capacitatea corpului de a face față caniculei.
Antihipertensivele și diureticele, dar și anumite medicamente psihotrope, pot bloca mecanismelede de termoreglare naturale. În aceste condiții, expunerea prelungită la căldură devine mai greu de tolerat, iar riscul de complicații crește.
Vârstnicii, persoanele cu boli cronice și cei care urmează tratamente multiple sunt cei mai expuși. Pentru ei, temperaturile ridicate pot grăbi apariția dezechilibrelor, uneori cu efecte serioase asupra sănătății.
Antidepresivele pot bloca sau intensifica transpirația
Există două clase de antidepresive care pot influența capacitatea organismului de a controla temperatura internă în condiții de căldură: inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și antidepresivele triciclice.
Antidepresivele triciclice blochează acetilcolina, un neurotransmițător implicat în activarea glandelor sudoripare. Când acest semnal este întrerupt, transpirația scade, iar capacitatea corpului de a elimina căldura prin piele devine limitată. Pe timp de caniculă, această reacție crește riscul de supraîncălzire, mai ales la vârstnici sau persoane cu afecțiuni cronice.
În același timp, aceste medicamente pot crește nivelul de noradrenalină, activând excesiv aceleași glande. Apar astfel episoade de transpirație abundentă, care pot alterna cu perioade de blocare a transpirației. Reglajul natural se pierde, iar corpul răspunde imprevizibil la temperaturile ridicate.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot afecta funcționarea hipotalamusului. Această zonă din creier transmite semnale către glandele sudoripare. Serotonina crescută prin tratament poate altera semnalul hipotalamic și produce fie transpirație redusă, fie excesivă.
Datele din studii clinice au scos la iveală că până la 14% dintre persoanele care urmează tratament antidepresiv raportează transpirația ca efect advers. În contextul temperaturilor ridicate, acest simptom se transformă într-un risc. Transpirația insuficientă favorizează supraîncălzirea, iar pierderile masive de lichide pot duce rapid la deshidratare dacă nu sunt compensate.
Pacienții care urmează tratamente psihiatrice, în special în combinație cu alte medicamente, ar trebui să monitorizeze atent reacțiile corpului în timpul zilelor foarte calde și să discute cu medicul despre eventuale ajustări sau măsuri de protecție termică.
- Citește și: Cele mai eficiente antidepresive naturale
Antipsihoticele afectează percepția căldurii
Medicamentele antipsihotice, prescrise în tratamentul psihozei provocate de schizofrenie sau tulburare bipolară, acționează prin blocarea dopaminei. Această intervenție modifică și nivelurile de serotonină și afectează funcționarea hipotalamusului, zona responsabilă pentru reglarea temperaturii corporale.
Când acest mecanism este afectat, corpul nu mai recunoaște corect semnalele termice. Persoanele aflate sub tratament pot să nu perceapă supraîncălzirea sau senzația de sete, chiar și în condiții extreme. Aceste disfuncții pot duce la scăderi periculoase ale tensiunii arteriale și ale funcției cardiace.
Organismul răspunde prin constricția vaselor de sânge, limitând pierderea de căldură și reducând transpirația. Acest proces îngreunează reglarea termică în perioadele de caniculă.
Multe antipsihotice au și efect anticolinergic. Blocarea acetilcolinei face transpirația și mai dificilă, accentuând riscul de supraîncălzire.
Medicamentele pentru inimă pot duce la deshidratare
Anumite medicamente folosite în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare pot afecta modul în care organismul gestionează căldura, crescând riscul de reacții adverse în timpul expunerii la temperaturi ridicate.
Beta-blocantele, prescrise pentru insuficiență cardiacă, hipertensiune sau tulburări de ritm, scad frecvența cardiacă și forța de contracție a inimii. Acest efect reduce capacitatea sistemului circulator de a transporta sângele către piele, o etapă esențială în procesul de răcire a corpului. Fără un flux suficient către periferie, căldura se elimină mai greu, iar riscul de supraîncălzire crește.
Diureticele, utilizate adesea în paralel cu beta-blocantele, stimulează eliminarea apei și a electroliților prin urină. Pe timp de caniculă, acest efect accelerează deshidratarea, mai ales dacă aportul de lichide nu este adecvat. Volumul scăzut de lichide circulante afectează transpirația, care devine ineficientă sau întârziată. În cazurile severe de deshidratare, organismul poate înceta să mai transmită semnale de alarmă, cum ar fi setea, ceea ce întârzie reacțiile de compensare ale organismului.
Această combinație între circulația redusă la nivelul pielii și pierderile de lichide favorizează instalarea rapidă a epuizării termice, mai ales la vârstnici sau la persoane cu boli cronice. O consecință frecventă este scăderea tensiunii arteriale, care poate duce la amețeli, instabilitate la mers sau episoade de leșin, în special în poziție verticală.
La acest risc se adaugă și acțiunea unor medicamente din clasa inhibitorilor sistemului renină-angiotensină, cum sunt ramiprilul și losartanul. Aceste substanțe modifică reglajele care controlează tensiunea arterială, retenția de lichide și senzația de sete. În perioadele de căldură, pot afecta mecanismele care reglează senzația de sete, reducând astfel dorința de a consuma lichide și crescând probabilitatea deshidratării silențioase, fără simptome evidente până când apar efectele sistemice: hipotensiune, oboseală accentuată, confuzie, dezechilibru termic.
În general, persoanele aflate sub tratament cu medicamente cardiovasculare ar trebui să fie atente la semnele precoce de deshidratare sau intoleranță la căldură și să discute cu medicul despre ajustarea dozelor, pauze de tratament (unde este posibil) sau măsuri suplimentare de protecție în perioadele caniculare.
Stimulentele cresc riscul de supraîncălzire
Stimulentele utilizate în tratamentul tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), cum sunt amfetaminele și derivații lor, influențează activitatea unor neurotransmițători implicați în reglarea termică, în special dopamina și noradrenalina. Efectul combinat al acestor modificări poate duce la creșterea temperaturii corporale și la accelerarea metabolismului.
În condiții de efort sau căldură ambientală ridicată, acest efect poate îngreuna răcirea corpului. De asemenea, stimulentele pot modifica transpirația, fie prin reducerea ei, fie prin întârzierea răspunsului glandelor sudoripare, compromițând capacitatea de termoreglare.
Riscurile includ deshidratarea, epuizarea termică și, în cazuri severe, instalarea unui episod de insolație. Un alt efect important este scăderea percepției oboselii. Persoanele aflate sub tratament se pot suprasolicita fizic fără să conștientizeze nivelul real de stres termic, iar pericolul se amplifică în condiții de caniculă.
Potrivit unor studii recente, persoanele cu ADHD care iau stimulente ar putea avea un risc ușor mai scăzut de complicații provocate de căldură comparativ cu cei netratați. Acest efect ar putea fi asociat cu o greutate corporală mai redusă sau cu o atenție sporită acordată hidratării, dar concluziile sunt preliminare. Sunt necesare studii mai ample pentru a evalua clar relația dintre stimulente și termoreglare pe termen lung.
Insulina se absoarbe mai rapid și poate duce la hipoglicemie
Temperaturile ridicate modifică modul în care organismul procesează insulina. Dilatarea vaselor de sânge accelerează absorbția substanței injectate, iar glicemia poate scădea rapid, mai ales în zilele toride sau după efort fizic.
Se poate ajunge astfel la hipoglicemie, cu simptome precum amețeli, tremurături, iritabilitate, confuzie, transpirație abundentă sau pierderea cunoștinței. Când aceste semne apar într-un context de temperatură ridicată, pot fi confundate cu reacții normale la căldură. Mulți pacienți nu recunosc hipoglicemia la timp, iar intervenția poate fi întârziată.
Pe lângă efectul asupra absorbției, căldura poate degrada structura insulinei. Expunerea la temperaturi mari reduce eficiența preparatului. Insulina degradată devine tulbure sau își schimbă culoarea, iar administrarea unui astfel de produs compromite controlul glicemiei.
Pentru a rămâne eficientă, insulina trebuie păstrată la frigider și ferită de soare sau surse de căldură. Pe timpul verii, transportul și depozitarea corectă devin esențiale pentru siguranța tratamentului.
- Citește și: Insulina nu vine doar din pancreas: cercetătorii au redescoperit un organ-cheie ignorat de zeci de ani
Măsuri de protecție
Adulții în vârstă, persoanele cu boli cronice, în special afecțiuni cardiovasculare sau respiratorii, și cei care urmează tratamente multiple sunt mai expuși riscului de complicații în perioadele cu temperaturi extreme.
Primul pas este verificarea instrucțiunilor de depozitare pentru fiecare medicament. Unele substanțe sunt sensibile la căldură și își pierd eficiența dacă sunt lăsate în medii necorespunzătoare, cum ar fi în mașină sau aproape de ferestre. Pe lângă insulină, și alte dispozitive precum inhalatoarele sau stilourile cu adrenalină (EpiPen) pot deveni ineficiente sau pot funcționa incorect după expunerea la temperaturi mari.
Hidratarea adecvată este extrem de importantă în zilele călduroase, cu excepția cazurilor în care medicul recomandă alt regim. Deshidratarea accentuează efectele secundare ale multor tratamente. De exemplu, antiinflamatoarele precum ibuprofenul cresc riscul de afectare renală atunci când aportul de lichide este insuficient. Litiul, folosit în tratamentul tulburării bipolare, poate atinge concentrații toxice în organism dacă pacientul este deshidratat.
Evitarea expunerii în intervalele de maximă căldură ajută la prevenirea suprasolicitării termice. Apariția unor simptome precum amețeala, greața, confuzia sau transpirația excesivă poate indica o reacție la căldură care necesită intervenție rapidă.
Tratamentul prescris nu trebuie întrerupt din proprie inițiativă. Dacă un medicament influențează reacția corpului la căldură, medicul sau farmacistul poate recomanda ajustări de dozaj sau măsuri suplimentare de protecție.
