O durată mai lungă a somnului REM, faza în care apar cele mai multe vise, a fost asociată cu o probabilitate mai redusă de a dezvolta 83 de afecțiuni, de la insuficiență cardiacă până la demență. Rezultatele provin dintr-o analiză care a inclus aproape 96.000 de britanici, urmăriți timp de aproximativ nouă ani, publicată în revista PLOS Medicine.
Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Capital Medical University și Peking University din Beijing, China, coordonată de Shengzhi Sun, Rui Chen și Wangnan Cao, iar autorii atrag atenția că studiul a identificat o legătură statistică și nu poate demonstra că o durată mai mare a somnului REM previne aceste afecțiuni.
Informațiile au fost obținute din datele UK Biobank, un program britanic de cercetare medicală cu peste 500.000 de participanți. Între 2013 și 2015, 95.559 dintre aceștia au purtat la încheietură, timp de o săptămână, un accelerometru purtat la încheietură.
Pe baza datelor, un algoritm a estimat cât timp petrecea fiecare participant în fiecare etapă a somnului. Cercetătorii au urmărit apoi, în fișele de internare din spitalele britanice, apariția a 1.049 de afecțiuni.
Citește șiProtocolul de 90 de minute: cum să îți calculezi ciclurile de somn ca să te trezești odihnit, chiar și cu puține ore dormiteCât durează, de obicei, somnul REM
Somnul trece, de mai multe ori pe parcursul nopții, prin etape de somn ușor, somn profund și somn REM. Un ciclu complet durează în jur de 90 de minute și se repetă, de regulă, de patru până la șase ori.
Episoadele de somn REM sunt mai scurte la începutul nopții și devin tot mai lungi spre dimineață. Din acest motiv, o mare parte se concentrează în ultimele ore de somn. La adulți, REM reprezintă de obicei între 20% și 25% din durata totală a nopții.
Denumirea vine de la expresia în limba engleză rapid eye movement, adică mișcări rapide ale ochilor. În această etapă, ochii se mișcă sub pleoape, musculatura corpului este aproape complet relaxată, iar pulsul și respirația variază mai mult.
Creierul este însă foarte activ. Visele sunt mai intense și mai ușor de reținut, iar somnul REM este implicat în fixarea amintirilor și în procesarea emoțiilor.
Riscul de demență, la jumătate
Legătura cu somnul REM a apărut în cazul bolilor de inimă și ale creierului, dar și al afecțiunilor metabolice și psihiatrice. Cercetătorii au calculat cum se modifică riscul pentru o creștere cu aproximativ 48 de minute a duratei somnului REM.
La persoanele care petreceau mai mult timp în această fază, riscul de insuficiență cardiacă a fost cu 26% mai mic, iar cel de fibrilație atrială, cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac, cu 17% mai redus. Și hipotensiunea, adică tensiunea arterială prea scăzută, a fost întâlnită mai rar.
În cazul afecțiunilor neurologice, diferențele au fost și mai mari. Comparativ cu participanții la care faza REM era mai scurtă, cei care petreceau mai mult timp în această etapă au avut un risc de demență cu 46% mai scăzut și de boală Alzheimer cu 31% mai mic.
Pentru parkinsonism, termen care include boala Parkinson și alte afecțiuni cu manifestări asemănătoare, diferența a ajuns la 80%.
Și somnul profund a fost asociat cu un risc mai scăzut de boli
O durată mai mare a fazei REM poate apărea pur și simplu la persoanele care dorm mai multe ore. Pentru a separa cele două lucruri, cercetătorii au calculat ce proporție din timpul total de somn revenea fazei REM. Legătura s-a păstrat pentru 54 de boli, lucru care arată că rezultatele nu pot fi explicate numai prin numărul de ore dormite.
Cea mai mare proporție de somn REM, de aproximativ 22%, a fost observată la participanții care dormeau între șase și opt ore pe noapte.
Somnul profund a fost asociat cu un număr mult mai mic de afecțiuni, șapte în total, printre care diabetul de tip 2, depresia și boala Parkinson. În cazul diabetului, riscul a fost cu 11% mai scăzut la persoanele care petreceau mai mult timp în această etapă.
În timpul somnului profund, pulsul și tensiunea arterială ating cele mai scăzute valori ale zilei. Experimentele anterioare au arătat și că reducerea acestei faze poate scădea sensibilitatea la insulină, hormonul care ajută la menținerea glicemiei în limite normale.
Intervalul de somn asociat cu cel mai mic risc: între 6 și 8 ore
Pentru majoritatea afecțiunilor analizate, cele mai mici valori ale riscului au fost observate la persoanele care dormeau între șase și opt ore pe noapte. Autorii au remarcat că acest interval este puțin mai scurt decât cele șapte până la nouă ore de somn recomandate, în general, adulților.
La ce oră e bine să te culci ca să te trezești odihnit. Programul ideal de somn
Citește articolulComparativ cu acest grup, participanții care dormeau mai puțin de cinci ore pe noapte au avut un risc de demență de peste două ori și jumătate mai mare, iar pentru insuficiența cardiacă creșterea a fost de 73%.
Și variațiile mari ale duratei somnului de la o noapte la alta au fost asociate cu anxietatea și depresia. Somnul de opt până la nouă ore pe noapte a fost legat, de asemenea, de depresie, însă autorii atrag atenția că nevoia de a dormi mai mult poate apărea încă din fazele timpurii ale bolii.
De ce e importantă faza REM pentru inimă și creier
În timpul somnului REM, pulsul și tensiunea arterială variază mai mult decât în alte etape ale nopții. Dacă aceste schimbări sunt perturbate în mod repetat, ritmul inimii ar putea fi afectat în timp.
Un studiu american publicat în Nature Medicine, realizat pe 6.785 de adulți care și-au monitorizat somnul cu brățări Fitbit, a identificat și o asociere cu fibrilația atrială. Rezultatele sunt însă mai greu de interpretat, deoarece estimarea fazelor somnului se bazează și pe informațiile despre puls. O fibrilație atrială deja prezentă, dar încă nediagnosticată, putea influența aceste măsurători.
În cazul demenței, rămâne de lămurit ce apare mai întâi. O durată mai scurtă a fazei REM poate preceda boala, dar și modificările cerebrale care încep cu mai mulți ani înainte de diagnostic pot reduce timpul petrecut în această etapă a somnului.
Alcoolul, stresul și trezirea devreme reduc somnul REM
Cum episoadele REM devin mai lungi spre dimineață, trezirea cu una sau două ore mai devreme poate scurta tocmai partea nopții în care această fază este mai frecventă. Alcoolul consumat seara o reduce mai ales în prima parte a nopții, iar stresul și munca în ture pot modifica, la rândul lor, structura somnului.
Durata fazei REM tinde să scadă și odată cu vârsta. Unele antidepresive o pot reduce, un efect cunoscut al tratamentului și care nu reprezintă un motiv pentru întreruperea medicației fără recomandarea medicului.
„Un studiu a constatat că participanții care au fost privați de somnul REM o noapte au experimentat o creștere a perioadelor de somn REM și a intensității viselor în noaptea următoare”, a explicat pentru SmartLiving.ro psihoterapeuta Elena Șerban.
Fenomenul poartă numele de rebound REM și apare după o perioadă în care această fază a somnului a fost redusă. Poate fi observat și după renunțarea la alcool sau după întreruperea unor tratamente care suprimă somnul REM.
Citește șiCine se trezește prea devreme are o tulburare de ritm circadian. Cum recunoști problemele de somn cauzate de dereglarea ceasului internModificări apărute înainte ca bolile să fie diagnosticate
Unele dintre afecțiunile analizate pot modifica somnul cu mult înainte de apariția simptomelor și de stabilirea diagnosticului. În aceste situații, scurtarea fazei REM ar putea fi una dintre manifestările timpurii ale bolii.
Pentru a reduce această influență, cercetătorii au repetat analiza după ce au eliminat cazurile diagnosticate în primii doi ani de la monitorizarea somnului. Aproximativ 60% dintre asocierile identificate inițial s-au menținut, în timp ce restul au dispărut.
Boala Parkinson este un exemplu relevant. Cu câțiva ani înainte de diagnostic poate apărea tulburarea de comportament în somnul REM, în care persoana vorbește, lovește sau își mișcă brațele și picioarele în timp ce visează. Astfel de mișcări pot influența estimarea etapelor somnului atunci când monitorizarea se face cu un senzor purtat la încheietură. Diferența de 80% observată pentru Parkinson ar putea reflecta, cel puțin parțial, modificări apărute înainte ca boala să fie diagnosticată.
Citește șiDe ce oamenii vorbesc în somn și care este cel mai comun cuvânt pe care-l spun? Posibilele cauze ale acestui obiceiFazele somnului au fost estimate cu un senzor purtat la încheietură
Metoda de referință pentru identificarea etapelor somnului este polisomnografia, o investigație efectuată de obicei pe parcursul unei nopți. Aceasta înregistrează activitatea electrică a creierului, mișcările ochilor și tonusul muscular și permite stabilirea cu precizie a momentelor în care o persoană trece prin somnul ușor, profund sau REM.
În studiul publicat în PLOS Medicine, participanții au purtat doar senzori la încheietură, iar fazele somnului au fost estimate cu ajutorul unui algoritm antrenat pe înregistrări de polisomnografie. Comparat cu metoda de referință, algoritmul a avut o concordanță moderată și a estimat, în medie, o durată mai scurtă a fazei REM decât cea măsurată prin polisomnografie. Valorile raportate în studiu trebuie privite, prin urmare, ca estimări.
Monitorizarea a durat o singură săptămână, iar eventualele schimbări ale somnului din anii următori nu au putut fi surprinse. În plus, bolile au fost identificate doar din registrele de spitalizare, aproape 97% dintre participanți erau albi, iar persoanele înscrise în UK Biobank tind să aibă o stare de sănătate mai bună decât populația generală. Toate aceste aspecte limitează măsura în care rezultatele pot fi aplicate altor populații.
