De ce fac copiii tantrumuri? 3 greșeli ale părinților în gestionarea unei crize

De ce fac copiii tantrumuri? 3 greșeli ale părinților în gestionarea unei crize

Majoritatea copiilor vor avea perioade de dezvoltare în care vor manifesta tantrumuri, iar acestea pot varia în intensitate și durată, însă pot afecta negativ interacțiunile dintre părinți și copii atunci când părinții nu înțeleg aceste exprimări și nu le răspund corespunzător. De unde apar și ce avem de făcut în tantrumurile copilului?

Să fii părintele unui copil care obișnuiește să facă tantrumuri „când ți-e lumea mai dragă” e greu: ajungi să te consideri incapabil, insuficient de bun ca părinte, frustrat, judecat și criticat.

Uneori, ne dorim să evităm tantrumurile copilului, poate chiar reușim pe alocuri. Evitarea lor completă însă este dificilă, pentru că este vorba de o etapă de dezvoltare normală din viața copilului.

Cel mai important este să înțelegem de unde vin tantrumurile, ce le declanșează, care sunt motivele pentru care copilul izbucnește brusc în plâns cu urlete, cu aruncat pe jos etc. și cum putem să le reducem frecvența și intensitatea. Să înțelegem că un copil care țipă, se trântește pe jos în public etc. nu încearcă să-ți creeze ție probleme, ci are el probleme în a-și gestiona emoțiile.

Ce este un tantrum

Tantrumul este o modalitate de a exprima frustrarea, mai ales la copiii mici care încă învață să înțeleagă, să comunice și să gestioneze ceea ce simt.

Tantrumurile apar de obicei între vârstele 1 și 4 ani, însă sunt cazuri în care apar și mai târziu de vârsta de 4 ani. Ele se manifestă, de obicei, prin plâns, țipete, lovituri sau alte comportamente zgomotoase, exagerate.

Motive pentru care copiii fac tantrum

Există o serie de motive care conduc spre tantrumurile unui copil, cel mai frecvent fiind o inabilitate de a-și tolera disconfortul emoțional, de a regla emoțiile dificile și de a-și comunica nevoile.

Dacă adăugăm dificultățile pe care și părinții le au în a-și regla propriile emoții pentru a oferi modelarea corespunzătoare copiilor, cei mici sunt neputincioși în astfel de situații. Așadar, iată cele mai frecvente motive pentru tantrumurile copiilor. 

Lipsa abilităților de comunicare 

Copiii mici nu au vocabularul necesar pentru a-și exprima nevoile, dorințele sau sentimentele în mod adecvat. Uneori, nici nu înțeleg ceea ce se întâmplă în interiorul lor. Așadar, dacă nu pot să înțeleagă și să exprime clar ceea ce vor sau ceea ce se întâmplă cu ei, atunci ajung la frustrare acumulată care duce la un tantrum.

Să ne imaginăm pentru un moment că avem vârsta de 3 ani și nu reușim să ne comunicăm disconfortul, sau că suntem refuzați în ceea ce ne dorim. (Nici la vârste adulte nu reușim mereu să avem un bun control în astfel de situații.) Să nu uităm că este o vârstă la care autonomia ne este limitată, iar părinții sunt cei care iau decizii pentru noi. Adeseori frustrarea se acumulează până ce este tot mai greu de controlat.

Dorința de autonomie

Copiii intră în etapa de „pot eu”, „vreau eu”, „pot singur” undeva în jurul vârstei de 2 ani. Adică își doresc să fie independenți, dar nu au încă toate abilitățile necesare pentru a duce la capăt ceea ce vor să facă și atunci fie părintele îl oprește, fie singur vede că nu îi iese și se frustrează. Și în astfel de situații frustrarea duce la tantrum. Putem să ne observăm pe noi, adulții, sau putem observa alte persoane din jurul nostru cum se comportă atunci când dau greș în repetate rânduri în efectuarea unei sarcini, când nu li se acordă timpul necesar efectuării unei sarcini și sunt grăbite. Oare nu observăm tot un fel de tantrumuri?

Oboseala și foamea

Un copil flămând sau obosit, la fel ca în cazul unui adult, de altfel, este mai predispus să reacționeze exagerat la stimuli minori. Totuși, la un copil, spre deosebire de adult, sistemul de autoreglare este mai slab în astfel de momente. Oboseala înseamnă că resursele copilului sunt limitate, iar el va fi mai irascibil și mai puțin tolerant cu diferite surse de stres.

Similar, foamea conduce spre reacții similare, motiv pentru care subliniez o dată în plus importanța unei rutine în programul copilului și evitarea perturbărilor – amânarea orei de masă sau renunțarea la somnul de peste zi. Astfel, putem preveni anumite tantrumuri sau le putem înțelege atunci când apar.

Suprasolicitarea senzorială

Copiii pot deveni mai ușor copleșiți de zgomote, mulțimi de oameni, lumini puternice etc. Acestea le pot genera anxietate și îi pot duce în tantrum, cu ușurință. Dacă știm că avem un copil sensibil la acești stimuli, e important să îi evităm, să îi protejăm de suprasolicitare.

Uneori copiii fac tantrumuri și dacă au avut o zi plină de activități, chiar dacă au fost plăcute, în cazul în care au existat numeroși stimuli în preajma lor, dacă nu au avut parte și de liniște, odihnă, alimentație corespunzătoare.

Dificultatea de autoreglare

Creierul copiilor este încă în dezvoltare, iar zonele care controlează autocontrolul și emoțiile nu sunt complet formate. Deci, tantrumul arată doar că, fiziologic, creierul este imatur, adică copilul nu știe, nu poate să-și gestioneze corect emoțiile, în niciun caz că nu vrea.

Frustrarea față de limitele impuse este un alt motiv de tantrum întrucât copiii de mici învață să testeze limitele părinților (uneori în joacă), dar, când le este refuzat ceva sau li se pune o limită, pot deveni frustrați și deci se pot manifesta cu un tantrum.

Dorința de atenție

Uneori, copiii folosesc crizele, tantrumurile chiar pentru a atrage atenția părintelui, dar acest lucru se întâmplă pentru că au observat/ învățat că doar la izbucnirile emoționale primesc o reacție imediată din partea părintelui. Chiar dacă, la momentul tantrumului părintele îl ceartă pe copil, el primește atenție negativă, care pentru cel mic este mai bună decât niciun fel de atenție.

V-ați surprins copilul de 2-3 ani că vă ia telefonul din mână și îl aruncă? Ați reacționat cu furie? Atunci copilul a obținut puțină atenție (fie ea și negativă), iar acest tipar, în lipsa momentelor de conectare autentică și atenție pozitivă acordată copilului, va tinde să se repete și generalizeze (rebeliune, opoziționism).

Cum gestionăm tantrumurile: 7 strategii

În primul rând, rămâi calm în fața copilului, pentru că reacția ta îl influențează foarte mult pe el. Evită cât de mult posibil să ridici vocea sau să devii furios pe copil. Știu că nu e întotdeauna ușor, dar cu exercițiu conștient, devine posibil.

În al doilea rând, caută să empatizezi, să înțelegi, să validezi sentimentele copilului tău, prin formulări de tipul: „Înțeleg că ești supărat, pentru că nu ai voie să…”. Gândește-te că și tu te frustrezi și ești furios în viața ta de adult, prin urmare, doar pentru că el este mic, nu înseamnă că nu are emoții ca ale tale sau că sentimentele lui nu contează.

În al treilea rând, distrage-i atenția în mod plăcut, haios sau cu o activitate interesantă. Oferă-i alternative, într-un mod calm. Adică, în loc să îi spui „nu ai voie să pui mâna pe…” ai putea formula „Uite, poți să te joci cu asta în loc de…”.

Anticipează situațiile problematice, adică evită să îl aduci în prag de foame și oboseală, planificând orele de masă și somn. Respectă-i nevoile și limitele și vei avea un copil liniștit.

Oferă-i autonomie – dă-i voie să facă lucruri atunci când cere și ghidează-l astfel încât să reușească în demersul lui. Permite-i să aleagă, să ia decizii simple, de tipul „vrei bluza cu Spiderman sau pe cea verde”.

Laudă comportamentele pozitive și reușitelecopilului tău – apreciază-l când îți spune cum se simte, laudă-l când dă dovadă de răbdare, sau când gestionează cât de bine poate o situație problematică.

Nu în ultimul rând, setează limite clare și fii consecvent în aplicarea regulilor. Odată setate limitele, acordă o importanță deosebită explicării limitei, cât mai simplu și pe înțelesul copilului, cu fermitate și calm.

După fiecare tantrum, ar fi în avantajul copilului dacă îi explici ce s-a întâmplat, de unde a venit criza de emoții și ce ar putea să facă și să spună data viitoare ca să evitați izbucnirea în plâns și țipete. Explică-i, pe înțelesul lui, ceea ce a simțit și cum ar fi de dorit să reacționeze, ca să știe pe viitor. Folosește cuvintele potrivite pentru a-l învăța să îți cunoască emoțiile.

3 lucruri pe care să nu le faci când copilul are tantrum

Există și greșeli pe care le facem în gestionarea unei crize de tantrum a copilului, de aceea este important să avem în minte ce este recomandat să NU facem:

Nu ceda – dacă îi oferi ceea ce își dorește doar ca să oprești tantrumul, copilul învață de la tine că această metodă funcționează și va continua să o folosească ori de câte ori are nevoie.

Nu pedepsi – din păcate, pedeapsa contrar așteptării tale, amplifică frustrarea și nu îl învață pe copil nimic despre gestionarea emoțiilor lui.

Nu ignora complet – uneori ignorarea pare soluția într-un tantrum, dar pentru a-l ajuta arată-i că ești acolo pentru el, că înțelegi că este supărat și că vrei să îl ajuți să-și gestioneze emoțiile.

Tantrumurile, oricât de dificile ni se par, fac parte din dezvoltarea normală a copilului. Este în avantajul tău și al copilului tău să le vezi ca pe o oportunitate de a învăța copilul cum să se descurce mai bine cu tot ceea ce simte. Pentru a le gestiona este nevoie de răbdare, calm și multă înțelegere, iar în timp, treptat, ele se vor rări, pe măsură ce copilul va învăța să se exprime și să gestioneze diferit ceea ce simte.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare