Riscul de sinucidere în România și cum să încercăm să-l prevenim

Sinuciderea în România. Psiholog: când pari mai bine, e riscul mai mare să-ți iei viața

În statistici, riscul de sinucidere e ușor în scădere. Cel puțin așa era până în 2020, conform unui articol scris de Iulia Marin, jurnalista a cărei morți a stârnit valuri de discuții despre suicid și boală psihică. În statistici, suicidul e un număr. În realitate, înseamnă vieți pierdute. Pierdute în fața bolii, a neputinței, a unui sistem defectuos, iar uneori îți vine să spui că în fața destinului. Acest articol își propune să aducă în atenție suferința psihică a celor care se gândesc să se sinucidă și, fără ambiții, să ofere informații despre ce poți să faci dacă te gândești vreodată să-ți iei viața sau dacă cineva apropiat ți-a vorbit despre asta.   

În urmă cu câteva zile, jurnalista Iulia Marin, de 32 de ani, care fusese diagnosticată cu depresie și tulburare schizo-afectivă, a fost găsită fără suflare în aparamentul în care locuia. Deși încă nu se cunosc cauzele morții, având în vedere că tânăra a avut mai multe internări nevoluntare și, în repetate momente, gânduri suicidare, se presupune că, în cele din urmă, obosită să mai lupte, a ales sinuciderea ca metodă de a scăpa de suferință.

Era o persoană publică, prin urmare mass-media au scris și au vorbit mult pe această temă. Riscul de suicid și boala psihică au fost aduse în prin plan pentru că o jurnalistă tânără, care își asumase problemele psihice și scrisese despre ele, a murit.  

S-a mai scris despre cazuri de suicid, însă niciodată cu atâta îndârjire. De obicei, presa centrală acordă atenție cazurilor cu un grad crescut de dramatism, iar presa locală scrie despre decese pentru că elementul de proximitate e important când scrii o știre. Mor oameni, mor destui și prin suicid, dar de obicei mor tăcut. Ei intră undeva la finalul anului într-o statistică și cam atât.  

La sfârșitul lunii martie 2023, psihologul Mihai Copăceanu făcea, pe pagina lui de Facebook, o trecere în revistă a sinuciderilor apărute în presă în decurs de o lună. Printre acestea: un tânăr în vârstă de 27 de ani şi-a spânzurat copilul de un an, după care s-a sinucis, un asistent medical de 37 de ani, o femeie de 25 de ani, mamă a doi băieți, unul de 5 ani și unul de 7 luni, un ofițer MAI găsit împușcat cu arma din dotare. „La Botoșani au fost trei sinucideri în trei zile. Un domn de 42 de ani, om de afaceri, a doua zi un alt domn de 46 de ani și a treia zi un domn de 74 de ani”, nota Mihai Copăceanu, în încercarea de a atrage atenția că au crescut considerabil cazurile de suicid în România.

Dacă te confrunți cu depresie, anxietate, o altă tulburare psihică sau ai gânduri suicidare, apelează cu încredere la:

???????? ????????: ???? ??? ??? (linie telefonică gratuită, disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână)

???????? ??????????:  ???? ??? ??? (pentru consiliere în situații de criză, linie telefonică disponibilă în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, între orele 19.00 și 07.00)

„Pare puțin, dar, când începi să faci calcule, alea sunt vieți de oameni.” Sinuciderile în statistici

Cele mai recente date publicate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că, în 2019, 1.886 de persoane s-au sinucis în România: 331 de femei și 1555 de bărbați. La nivel mondial, peste 700.000 de persoane mor, anual, prin sinucid. Suicidul e, conform OMS, a patra cauză de deces în rândul tinerilor de 15-29 de ani.

Datele Institutului Național de Statistică (INS) diferă puțin. În 2019 s-ar fi înregistrat, conform Institutului, 1.744 de decese prin „leziuni autoprovocate”.  

Un articol publicat în 2021 de ziarul Libertatea și scris de aceeași Iulia Marin care de-acum va intra în statistică vorbea despre faptul că, din 2015 și până în 2020, numărul sinuciderilor a scăzut ușor în fiecare an, ajungând de la 2.236 (în 2015) la 1.744 (în 2020).

Yolanda Crețescu, fondatoarea DepreHub – un centru care oferă servicii de consiliere și terapie pentru prevenția, evaluarea, dignosticarea și tratamentul depresiei și care pune la dispoziția persoanelor cu depresie, anxietate și risc de suicid și un helpline gratuit – a verificat subiectul apelurilor primite în 19 aprilie 2023: „Din 666 de apeluri, 9% erau în risc de suicid, 1% cu insomnie, 37% cu depresie, 26% cu anxietate. Vârstele celor care au sunat sunt: 16% din categoria 9-18 ani, 41% aveau 19-28 de ani, 17% cu vârste de 29-38 de ani”.

„Cifrele mele arată că, în pandemie, au fost 6% cazuri cu suicid pe linie, după care în noiembrie 2022 am ajuns la 1,2%, iar acum suntem la 9%. Înseamnă că din 670 de cazuri de la începutul anului, 9% sunt cu plan suicidar. Poți să zici că 9% pare puțin, dar, când începi să faci calcule, alea sunt vieți de oameni! Îți dai seama? De la 1,2% la 9% în trei luni!  Ce s-a întâmplat? De ce?”, se întreabă Yolanda Crețescu.

Când apare riscul de sinucidere

În 2020, în România s-au sinucis 1.744 de oameni. Nu știm încă cifrele pentru ultimii ani, dar știm că, pentru fiecare sinucidere, există mult mai mulți oameni care încearcă să se sinucidă.

Pe motoarele de căutare de pe Internet, sintagma „metode de sinucidere” are un volum de căutări de 720. Adică aceasta este media lunară de căutări pentru aceste cuvinte-cheie, în ultimul an. Volumul de căutări pentru sintagma „vreau să mă sinucid” este de 260, iar pentru „cum să mă sinucid” e de 140.  

Principalul factor de risc al unui act suicidar dus la îndeplinire este o tentativă anterioară de sinucidere.  

Există o legătură clară între riscul de sinucidere și tulburările mintale – conform OMS, în special în depresie și tulburările legate de consumul de alcool. Totuși, multe sinucideri au loc impulsiv în momente de criză, în care persoanele nu mai fac față stresului din viață, cauzat de probleme cum ar fi cele financiare, probleme în dragoste sau boli cronice.

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), agenția federală a Departamentului de Sănătate Publică al SUA, vorbește despre factori de risc individuali, relaționali, comunitari și sociali.

Factori de risc individuali: tentative de sinucidere anterioare, istoric de depresie sau alte boli psihice, istoric de boli și dureri cronice, probleme cu legea, probleme financiare sau legate de serviciu, impulsivitate sau tendințe agresive, consum de substanțe, experiențe actuale sau anterioare de abuz în copilărie, sentimentul lipsei de speranță și comiterea/victimizarea în cazuri de violență.

Factori de risc relaționali: bullying, istoric de suicid în familie, pierderea unei relații, relații foarte conflictuale sau care implică violență, izolare socială.

Factori de risc comunitari: lipsa accesului la servicii de sănătate, sinucideri repetate în comunitate, stresul de aculturație (șocul cultural resimțit atunci când ești nevoit să trăiești într-un mediu diferit de cel cu care ești obișnuit), violențe în comunitate, trauma istorică și discriminare.

Factori de risc sociali: stigmatizarea asociată cu căutarea de ajutor în cazul bolilor psihice, accesul facil la mijloace letale, reprezentări nesigure ale sinuciderii în mass-media.

Yolanda Crețescu, psiholog și fondatoarea DepreHub: „Depresia te pune să porți măști”

Yolanda Crețescu e psiholog și psihoterapeut, iar din octombrie 2019, de când a lansat DepreHub, e dedicată sprijinirii persoanelor care au probleme de sănătate psihică și care nu au acces la servicii adecvate de psihoterapie și psihiatrie.

În ultimele zile, se gândește tot mai mult cum ar putea să ajute persoanele care prezintă risc de suicid. Un centru de zi ar putea fi o soluție. E nevoie însă și de fonduri.  

Yolanda Crețescu, psiholog, psihoterapeut adlerian, fondatoarea DepreHub. FOTO: Arhiva personală

SmartLiving: Aș vrea să vorbim despre situația riscului de suicid în România.

Yolanda Crețescu: M-am săturat doar să vorbim. Doar vorbim, dăm like-uri, share-uim. Nu! Trebuie să facem! Ajungem să spunem lucrurilor pe nume numai când e vorba despre un om care e cunoscut în spațiul public.

Dar noi, la DepreHub, avem mulți oameni cu risc de suicid. De exemplu, bărbatul care și-a spânzurat copilul și apoi s-a spânzurat și el. El era din noiembrie la noi pe linie și de fiecare dată apelul se termina cu o soluție, cu o psihoclarificare paradoxală pentru el: «Nu m-am gândit așa la problemă», «Mă simt mai liniștit acum», «Aștept să fiu sunat de terapeut», «Da, voi lua legătura cu psihiatrul». Ce să faci mai mult de-atât? Îți rămâne să te mai gândești doar că omul ăla a trăit din noiembrie până acum.

Am folosit toate soluțiile oferite de sistemul medical, de psihologie și administrativ, dar sistemul medical e subdimensionat și limitat legal. În condițiile realității de azi, e foarte greu să ai mereu echipă multidisciplinară la fiecare caz și să ai resurse financiare pentru a oferi suportul necesar. Sunt foarte multe de facut, fiecare specialist știe, fie psiholog, medic, avocat, judecător, dar trebuie făcute în tandem, trebuie completate și schimbate legi.

SmartLiving: Helpline-ul DepreHub e unul promovat ca fiind anti-anxietate și anti-depresie. Cu ce fel de alte probleme se confruntă, de fapt, cei care sună?

Yolanda Crețescu: DepreHub e primul hub anti-depresie și anti-anxietate. Depresia și anxietatea sunt rude, ele sunt în comorbiditate, adică din anxietate poți să dai în depresie, că te saturi de atâta anxietate, și din depresie dai în anxietate, pentru că ți-e frică de depresie.

Și-atunci, prima dată se intervine asupra simptomului cel mai grav, că poate să fie anxietatea cea mai gravă – să nu mai poți să ieși din casă, să nu poți să mai faci lucruri, să îți sabotezi viața – dar toate acestea se poate să fi plecat de la depresie.

La noi sună persoane cu depresie, anxietate, cu tulburare borderline, bipolari sau persoane care au o dependență. Și sună oameni cu plan suicidar.

De ce noi nu vorbim despre suicid? Din respect pentru Asociația Antisuicid. Din păcate, numărul lor de telefon nu este foarte activ, așa că oamenii ajung să sune la noi.

Bineînțeles că suicidul este o consecință a depresiei, prin urmare ne ocupăm și noi de asta, iar riscul suicidar reprezintă o parte importantă de training al celor care lucrează pentru noi. Avem protocol specializat, avem linie specială de urgențe, avem oameni care sunt specializați în negociere pe suicid.

SmartLiving: DepreHub lucrează numai cu voluntari. Câți sunt activi și cum sunt pregătiți?

Yolanda Crețescu: De când am început DepreHub am pregătit 232 de terapeuți. Acum suntem 192 activi. Periodic, unii sunt activi, unii sunt inactivi, după care se schimbă. E nevoie de o ciclicitate, pentru că obosești, helpline-ul nostru e o linie foarte grea.

Voluntarii noștri sunt antrenați să lucreze pe depresie și anxietate. Și bipolaritate, borderline, care înseamnă, de fapt, tot elemente de depresie și anxietate. Trainingul inițial cu voluntarii durează 18 ore, e despre depresie, anxietate și suicid, și primul lucru pe care îl întâmpină ei, ca greutate, este să ai curajul să întrebi Te-ai gândit să-ți iei viața? Mulți spun Cum să-ntrebăm asta? Uite-așa: Te-ai gândit? Și-atunci o să vezi cu câtă eliberare zice omul: Da, m-am gândit.

„Cel mai greu este să ai curajul să întrebi Te-ai gândit să-ți iei viața? Câți facem asta? Câți dintre noi ne ducem acasă la copil și-l întrebăm: Mami, dar tu te-ai gândit vreodată să-ți iei viața?

Yolanda Crețescu, psiholog

Prin această întrebare nu poți induce gândul suicidar, pentru că creierul nostru are instinctul de supraviețuire, cel care nu s-a gândit la asta o să zică Ce prostie e asta? Termină cu asta! Dar cel cel care s-a gândit…

SmartLiving: Când se poate interveni?

Yolanda Crețescu: De la gând la plan e o etapă, iar de la plan la acțiune e o altă etapă. Când afli intenția, poți să intrevii, să afli ce s-a întâmplat. Dar e atât de greu să te abandonezi pe tine și să îl lași pe celălalt să povestească.

Replicile obișnuite și greșite sunt din categoria: Hai, măi, mami, dar cum să te gândești la așa ceva? Cum să te gândești să-ți iei viața? Doar ascultă-l și vezi cum e în lumea lui! E greu în lumea lui! Ascultă-l, nu-l contrazice! Dar nu putem, e greu să facem asta, pentru că intrăm în apărare: Vai, dar cum? Copilul meu? Dar cum, că eu am făcut lucrurile bine!

SmartLiving: Nu toți cei care sună au diagnostic psihiatric. Dintre cei care au, cine sunt cei care au riscul de suicid cel mai mare?

Yolanda Crețescu: Maniacalii, care vor să se sinucidă pentru a se răzbuna, pentru a-și arăta forța. (n.r. – mania apare în tulburare bipolară și în tulburare schizo-afectivă și este o dispoziție anormală și persistent euforică, expansivă sau iritabilă, cu o energie anormal de crescută) Mai sunt și cei cu schizofrenie și cu depresie clasică.

Ultimul caz salvat e al unui puști de 14 ani care a vrut să se arunce înaintea trenului, era în drum spre gară.

SmartLiving: De multe ori, recurg la actul suicidar când se ridică puțin din depresie, când pare că se simt mai bine. Cum îți dai seama – ca partener, prieten, părinte sau chiar terapeut – că persoana din fața ta se simte mai bine cu adevărat sau că ceea ce vezi e o păcăleală?

Yolanda Crețescu: Da, asta este o păcăleală. Când ești în depresia acută, nu faci nimic. Dar, după aceea, când începi să ai puțină energie – și asta poate să dureze luni sau ani – îți pui planul în aplicare pentru că îți este frică să nu te mai întorci acolo, în depresie.

De obicei, noi, specialiștii, știm, dar uneori și noi avem bucuria reușitei și credem că am scăpat. E, de fapt, un orgoliu profesional.

Ca să distingi între cele două trebuie să te uiți la mișcare, la acțiunile lui, nu la ce declară. Dacă omul nu iese din casă, dacă face fix aceleași lucruri de fiecare dată, dacă își anulează plecările și planurile, înseamnă că nu e bine. Dacă, mai întâi spune: Da, o să ies sâmbătă, după care: Mi-era frig, n-aveam chef să ies, nu e bine.

SmartLiving: Cât de dificil e, ca terapeut, să-ți dai seama, în cabinet, că o persoană prezintă risc de suicid? Persoanele cu ideație suicidară se ascund?

Yolanda Crețescu: Da, se ascund de terapeut, pentru că vor să facă pe plac. Ține mult de iscusința terapeutului să fie acolo și realmente să-i înțeleagă suferința. Nu să-l vindece. Vindecarea e ceva foarte subtil, pe care-l faci încetul cu încetul.

Depresia îți sabotează actul terapeutic. Îi schimbă cogniția pacientului. Atunci când tu-i spui Hai să încercăm altfel, depresia vine și-i spune Nu poți, terapeutul tău nu te înțelege! Și se creează o prăpastie între terapeut și pacient.

Și-atunci procesul este foarte insinuos, foarte încet te apropii, uneori trebuie să ieși un pic din protocolul terapeutic care îți spune să nu iei contact cu pacientul în afara ședințelor – ba da, iei contact, ca el să te simtă acolo, să vadă că nu ești doar un psiholog care încasează și care e lângă el cu ceasul, ci că-ți pasă de el – și-l întrebi Și cum a fost noaptea asta? Și înainte să te culci ți-ai luat medicamentele? Și cine e cu tine? Cum a fost ziua ta? Ce s-a întâmplat bun? Și-atunci el, încetul cu încetul, are încredere în tine. Nu pentru orice terapeut este depresia cu risc de suicid.

Apoi, e important să ai curajul să ceri numele unui aparținător și să ceri contactul psihiatrului, pentru că tu poți afla, în terapie, niște informații care ajută psihiatrul. Asta e o boală în care se lucrează în echipă. Dacă ai orgoliul psihologului care le știe pe toate și care poate face totul, închide cabinetul! Uneori, afli niște lucruri sau vezi o dinamică în care îți dai seama că e nevoie de mai multă sau mai puțină medicație și e bine să-i dai feedback medicului. Pentru că psihiatrul nu are cum să-și dea seama, o dată pe lună își vede pacientul, când îi dă rețetă. Iar când se duce la psihiatru, pacientul se duce compliant și spune ce drăguț este. Că depresia te pune să porți măști. Și-atunci, e nevoie de echipă.

SmartLiving: Ce ar trebui să facem ca să nu mai ajungem aici atât de des? Ca strategie de sănătate, ca țară?

Yolanda Crețescu: Să schimbăm legile:

  • Să stimulăm financiar medicii de psihiatrie, pentru că e o meserie cu risc mai mare și avem nevoie de mai mulți medici psihiatri.
  • Să facem mai multe spitale. Dacă se poate, chiar specializate, să nu mai fie oameni cu schizofrenie, cu depresie, cu alcoolism, cu adicție de substanțe, toți la un loc.
  • Să schimbăm legea poliției, ca atunci când există o alarmă să poată să intre în casă.
  • Să schimbăm legea muncii și să considerăm depresia ca boală în care să ai nevoie de suport social.
  • Să li se asigure acestor persoane fonduri pentru a putea avea intervenție psihologică și psihiatrică gratuită.
  • Să existe decontare sau scutiri de taxe pentru aparținătorul care își asumă o persoană cu depresie.
  • Să schimbăm legislația la minori și să nu depindă de părinte dacă îți dă voie să-l internezi sau să intervii.
  • Să existe echipe mobile de psihiatru, psiholog, asistent social.
  • Să existe centre de zi.

Dacă le facem pe-astea, suntem bine.

SmartLiving: Discuțiile cu o inteligență artificială pot fi o soluție în criză?

Yolanda Crețescu: Da. Orice e o soluție, numai să nu stai singur în capul tău.

Și noi o să ne etalăm cât de curând, am lucrat la un roboțel care să poată să preia cazurile recurente care vin prin helpline pentru a tria situațiile fără risc de cele cu risc. Este un roboțel pe care noi l-am populat cu informația celor patru ani de DepreHub. Pentru că avem și apeluri care nu sunt grave și sunt recurente, iar acest roboțel știe că ai mai sunat și te întreabă dacă ai făcut ceea ce ți s-a recomandat la apelurile anterioare. De exemplu: Ne-ai sunat și acum două zile și ai primit recomandarea să te programezi la psihiatru și să începi un jurnal de stări pozitive. Ai reușit să faci ceva? Dacă el zice că da, atunci roboțelul întreabă mai departe: Și astăzi cum te simti? Dacă răspunde Tot rău, atunci te trimite la echipa de suport. Dacă răspunde Mai bine, îți poate da alte teme.

Dar da. O astfel de inteligență artificială nu te minte, te ajută. Te ajută orice care îți clintește puțin convingerea că trebuie să te omori. Orice!

Strategie pentru risc de suicid

Orice deces e o dramă pentru apropiați, dar suicidul e parcă cel mai rău dintre toate. Dacă cineva apropiat se sinucide, cei care rămân în urmă sunt marcați de cele mai multe ori pentru toată viața. Se simt nu numai neputincioși, ci și vinovați că nu au putut să vadă, să înțeleagă și să prevină.

Sinuciderile pot fi prevenite, spune OMS, prin următoarele intervenții-cheie: limitarea accesului la mijloacele de sinucidere, raportarea responsabilă în mass-media a sinuciderilor, promovarea abilităților socio-emoționale de viață în rândul adolescenților și, nu în ultimul rând, identificarea, evaluarea, gestionarea și urmărirea din timp a oricărei persoane afectate de comportamente suicidare.

Cei care prezintă risc suicidar – și sunt conștienți de el pentru că s-au gândit la a-și lua viața sau chiar au avut în trecut tentative de suicid – nu pot face prea multe pentru ei înșiși, spune Yolanda Crețescu. Pot, cel mult, să-și pună piedici în îndeplinirea planului. De exemplu, dacă planul de sinucidere implică medicamente, atunci când ești liniștit și lucid fă tot ce poți ca, în criză, să nu îți fie la îndemână să iei pastile!

Totuși, este destul de nerealist ca o persoană cu risc suicidar să reușească de una singură să-și construiască și să se țină de o strategie, pentru că, atunci când durerea e mare, sinuciderea e văzută ca o soluție:

„Din păcate, suicidul în depresie este o soluție. Durerea e atât de mare, că nici nu-ți trece prin minte să nu te sinucizi. Provocarea e să nu ajungi aici. Ca să ajungi la o depresie cu suicid, trebuie să treacă chiar ani de boală, de depresie. Nu trebuie să crezi că, dacă ai făcut depresie, gata, îți vin și gândurile de suicid. Dar e important să nu stai în tristețe. Nu trebuie să ne obișnuim să fim triști, nu trebuie să credem că e ok să avem o viață groaznică. Suicidul e o cale de evadare, dar, până să ajungi aici, până apare cangrena asta emoțională, e mult calm.”

Yolanda Crețescu, psiholog

Totuși, dacă nu vorbim numai despre depresie, care poate fi gestionată cu tratament psihiatric și psihoterapeutic cel puțin într-o anumită măsură, lucrurile sunt mai complicate de atât.

Persoanele cu tulburare afectivă bipolară sau cu tulburare schizo-afectivă trăiesc în valuri alternative de depresie și manie. Sunt când la pământ, când exuberanți, fără să poată preveni aceste episoade. În cazul lor, nu poți să spui că „e bine să nu se obișnuiască cu tristețea”.

În cazurile acestea, spune psihologul Yolanda Crețescu, strategia anti-suicid nu poate fi a celui bolnav, ci a aparținătorilor. Pentru că cel bolnav nu mai poate face nimic.  

„Dacă ai în viața ta pe cineva cu risc de suicid, nu-l abandona! Chiar dacă te-ai plictisit, chiar dacă nu mai poți, chiar dacă te-ai săturat, chiar dacă îți vine să zici omoară-te odată și lasă-mă-n pace! Nu-l abandona, chiar dacă și pentru tine înseamnă epuizare. Ia-ți o gură de aer și mâine sună-l din nou!”

Yolanda Crețescu, psiholog

Pentru toți cei cu risc de sinucidere, dar mai ales pentru cei care locuiesc singuri, e bine să existe un cerc de siguranță, un cerc de susținători. De exemplu, câțiva prieteni care fac un grup de WhatsApp și care întreabă, pe rând: Ce faci? Cum ești? Uite, am făcut o ciorbă, îți aduc și ție? Mergem la film, vrei să vii și tu? Cel mai probabil, n-o să vrea să vină, dar e important să nu renunțați.  

De asemenea, din strategia anti-suicid nu trebuie să lipsească mersul la psihiatru și tratamentul medicamentos. Sunt afecțiuni – cum ar fi tulburarea bipolară sau cea schizo-afectivă – în care, atunci când trece de la depresie la manie, omul are impresia că s-a făcut bine și renunță la medicamente.

„Medicamentele sunt sfinte”, spune Yolanda Crețescu. „Nu înseamnă că supradiagnosticăm sau că totul e un diagnostic, dar trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Dacă există un medic care ți-a dat pastile, alea trebuie luate cu sfințenie, așa cum ți-a spus! Nu mai multe, nu mai puține, nu un sfert, nu încă unul, nu seara încă jumate, nu hai și-un Anxiar peste Cipralex. Nu! Dacă le iei cum trebuie, nu ajungi în criză. Și asta e ce trebuie să faci, ca apropiat al unei astfel de persoane, să o duci la medic. La șase luni ți-a zis medicul? La șase luni o duci!”, mai spune Yolanda Crețescu.

Dacă te confrunți cu depresie, anxietate, o altă tulburare psihică sau ai gânduri suicidare, apelează cu încredere la:

???????? ??????????:  ???? ??? ??? (pentru consiliere în situații de criză, linie telefonică gratuită, disponibilă în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, între orele 19.00 și 07.00)

???????? ????????: ???? ??? ??? (linie telefonică gratuită, disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână)

DepreHub are și o echipă care face psihoterapie pro bono, în limita a cinci ședințe, pentru persoanele care nu își permit terapie plătită. Pentru a beneficia de aceste servicii, se întocmește un dosar, iar aplicantul trebuie să întrunească mai multe condiții, printre care să aibă un venit sub cel minim pe economie și să nu aibă medic de familie.

Dacă ai medic de familie și vrei să mergi la psiholog gratuit sau vrei să ajuți o persoană apropiată să aibă acces la consiliere psihologică decontată, află de aici parcursul.   

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare