Vânzătorii de iluzii și de metode magice de vindecare psiho-emoțională. Cum îi recunoști ca să nu le cazi în capcană

În anumite situații promovarea serviciilor de psihoterapie sau coaching devine o mare campanie de marketing în detrimentul obiectivelor principale ale acestor metode: oferirea de sprijin, ghidaj, susținere și ajutor celor aflați în nevoie. Astfel, citim despre metode magice de vindecare, unice… miraculoase. Suntem, adesea, tentați că credem acești vânzători de iluzii, întrucât ne dorim vindecarea. Dar cum evităm astfel de capcane și cum alegem sănătos pentru binele nostru pe termen lung?

O poveste despre un dispozitiv medical miraculos…

În anul 1795, Elisha Perkins, un medic care fusese chirurg al armatei americane în războiul de independență, a inventat un dispozitiv medical de forma unei bare metalice, cu care, aparent, a vindecat mii de pacienți de dureri cronice. Mai mult, și-a patentat dispozitivul și l-a vândut, la un preț foarte mare, și altor medici din Europa, ba chiar l-a convins și pe George Washington să-și cumpere unul.

Calitățile speciale ale dispozitivului nu au fost divulgate, însă explicația oferită de medic și discipolii săi era că bara metalică extrăgea energia durerii din corp. Iată cum apar anumite metode magice de vindecare…

John Haygarth, un medic britanic contemporan cu Perkins, intrigat de rezultatele obținute cu ajutorul dispozitivului magic de către colegul său american, a decis să facă un experiment. Și-a împărțit pacienții paralizați de dureri cronice în două grupuri, pe unii i-a tratat cu un dispozitiv original Perkins, iar pe ceilalți cu o bară metalică, confecționată de el, similară celei folosite de Perkins, dar despre care le spunea pacienților că este un dispozitiv original.

După ce a trecut bara, fie cea originală, fie cea confecționată de el, pe deasupra corpurilor pacienților, mulți dintre ei s-au putut da jos din pat și au început să meargă, rezultatele fiind confirmate de către alți doctori prezenți în calitate de martori. Interesant a fost faptul că procentul pacienților cu rezultate pozitive care fuseseră tratați cu dispozitivul original a fost similar cu procentul pacienților cu rezultate pozitive care fuseseră tratați cu dispozitivul fals. Ulterior, un alt coleg al medicului britanic a făcut și el un experiment similar și din nou, a obținut rezultate asemănătoare. 

… dispozitivul, s-a dovedit ulterior, nu avea nimic miraculos.

Așadar, nu dispozitivul avea calități miraculoase. Ci altceva putea explica rezultatele pozitive. Voi explica mai jos ce. Însă, în acest context, oare mai era justificat prețul ridicat plătit de pacienții tratați cu dispozitivul original Perkins, dacă puteau obține aceleași rezultate cu bani mai puțini sau chiar în mod gratuit?

Oferte iluzorii de vindecare

Pe fondul creșterii dificultăților emoționale și mintale generate de contextul actual, context caracterizat de multe pericole, incertitudini, complexitate și volatilitate, au crescut și numărul și diversitatea ofertelor ce țintesc aceste dificultăți. Iar pe o piață competitivă, furnizorii de soluții psihoterapeutice și de dezvoltare personală se luptă să atragă atenția celor care suferă, cu promisiuni încântătoare, din categoria dispozitivului Perkins, din categoria unor metode magice de vindecare.

Probabil ți-au ajuns și ție la urechi oferte de genul: cu ajutorul metodei mele unice, îți voi transforma viața peste noapte, îți voi vindeca traumele, te voi ajuta să atragi iubire, bunăstare și tot ce îți dorești și să ai parte de fericire până la finalul vieții tale. Ceva ce ne dorim toți, nu-i așa?

Ce înseamnă dezangajarea morală a vânzătorilor de iluzii?

Numai că aceste promisiuni sunt imature și imorale, din rațiuni pe care le voi explica mai jos. Deși e posibil ca unii dintre cei care fac asemenea promisiuni să nu-și dea seama de asta, cred că sunt și mulți care sunt conștienți că promit lucruri imposibile, însă succesul comercial pe care l-au obținut, îi poate face să-și raționalizeze ofertele iluzorii.

Acest fenomen este cunoscut ca dezangajare morală (moral disengagement), termen introdus de Albert Bandura, unul dintre cei mai renumiți psihologi sociali. Dezangajarea morală implică o gândire care îl face pe individ să-și găsească justificări acceptabile social, de genul: dacă atrag atât de mulți clienți, înseamnă că ceea ce fac eu produce efecte benefice în viețile oamenilor.

Aceste justificări îi permit celui care face promisiuni iluzorii să-și conserve o imagine de sine pozitivă. Însă voi explica mai jos de ce nu ne putem baza pe faima auto-clamată a unui psihoterapeut sau coach și suținută de testimoniale pentru a decide dacă metodele sale terapeutice și de consiliere sunt eficace. Deși știm că faima poate amplifica beneficiile unui proces psihoterapeutic în cazul în care psihoterapeutul sau coachul chiar folosește metode valide, atunci când sunt propuse metode magice de vindecare este bine să rămânem circumspecți.

De ce credem în dispozitive miraculoase și metode magice de vindecare?

Atunci când suferim, când ne simțim copleșiți de dificultățile vieții, când „ajungem la fundul sacului”, astfel de soluții miraculoase ne reaprind speranța și ne fac să ne gândim că poate, poate, de data asta, metoda aceasta sau chiar omul acesta, care pare atât de fericit și sigur pe el, chiar mă va ajuta să-mi schimb radical viața. Și ajungem astfel să ne punem speranțele într-un om și metoda lui și să mergem la el ca la pomul lăudat. 

Cei care vin cu astfel de promisiuni au învățat că, pentru a atrage atenția clienților potențiali, e nevoie să facă explicite dificultățile emoționale pe care le pot „rezolva”, să ofere cele mai simple și rapide soluții pentru acele dificultăți și să-și promoveze soluțiile în mod activ.  

Iată de ce ne pot atrage soluțiile instant

Știm că incertitudinea și complexitatea sunt costisitoare din punct de vedere metabolic. Forțează mintea să rămână într-o buclă constantă de gânduri și predicții în încercarea de a anticipa efecte și a găsi soluții optime pentru dificultățile prezente. Numai că acest efort cognitiv necesită resurse. Iar atunci când nu le mai avem pentru a analiza critic soluțiile care ni se oferă, mintea va căuta scurtături, va căuta modalități de simplificare a predicțiilor și de cele mai multe ori asta va însemna alegerea acelor oferte care promit cele mai simple și rapide soluții pentru dificultățile cu care ne confruntăm. Iată un motiv solid pentru care căutăm, uneori, metode magice de vindecare.

Mai simplu spus, lipsa resurselor personale și incertitudinea mare legată de circumstanțe externe fac ca certitudinile unor psihoterapeuți sau coach și soluțiile lor miraculoase să fie percepute atrăgătoare. 

Ca urmare, un psihoterapeut sau coach care îți spune că schimbarea este posibilă, dar pentru asta e nevoie ca tu să-ți asumi responsabilitatea vieții și a schimbărilor pe care trebuie să le faci, să depui efort, să testezi diferite soluții, să ieși din zona de confort, să fii consecvent/ă, să ai răbdare, devine irelevant în contextul în care ție nu-ți mai arde de niciun efort și nu mai ai nici răbdare. Dar un alt psihoterapeut sau coach care îți spune, cu o siguranță absolută, că metoda sa simplă, la îndemâna oricui, face minuni în viața ta, peste noapte, devine cel mai de atractiv.

Cum ajungem să facem alegeri impulsive

Hai să ne gândim la un exemplu din viața de zi cu zi pentru a ilustra cum ajungem să facem alegeri impulsive. 

La finalul unei zile de muncă foarte stresante, trebuie să te oprești la supermarket, în drumul spre casă, pentru a face rapid cumpărături, așa încât să ajungi la timp să pregătești ceva de mâncare și apoi să apuci să faci lecții cu copilul. Pe lista ta de cumpărături ai scris și pastă de dinți. Ajungi în magazin și găsești 20 de feluri de pastă de dinți.

Așadar, ținând cont de starea ta de oboseală și de graba în care ești, crezi că ai fi în stare să analizezi cele 20 de feluri de pastă de dinți și să o alegi pe cea mai potrivită nevoilor membrilor familiei tale? Sau, mai degrabă, ai lua-o pe cea care ți-ar atrage atenția mai rapid pentru că e mai colorată, mai sclipitoare, sau pentru că îți e deja familiară, poate pentru că o folosești deja sau pentru că ai văzut-o recent într-o reclamă (deși nici nu-ți dai seama că reclama te-a amorsat să o cumperi)? În astfel de circumstanțe, suntem predispuși să facem alegeri impulsive pentru a ne conserva resursele, care și așa sunt puține.

În virtutea aceluiași mecanism al minții, consilieri, numerologi sau coachi cu aer de vraci, care promit că dețin metode magice de vindecare care ne vor transforma viața peste noapte, atrag oameni care suferă și care sunt dispuși să dea bani mulți pentru o soluție care, spun cei care se laudă că au dezvoltat-o, dă rezultate rapide, fără prea mare efort. Nimic nou sub soare. Dispozitivul Perkins reinventat.

Dar de ce a funcționat dispozitivul Perkins și de ce par că funcționează metodele minune actuale?

În realitate, dispozitivul Perkins nu a tratat pacienții, iar Elisha Perkins a fost considerat un șarlatan și a fost exclus din asociația medicală din care făcea parte. Dar asta nu l-a oprit pe Perkins să se mute la Londra, și să înființeze un institut, prin care a continuat să-și vândă dispozitivul. Treptat, acesta și-a pierdut notorietatea, pentru că pacienții tratați nu se vindecau, ci doar aveau ameliorări ale simptomelor pe termen scurt, fenomen cunoscut astăzi ca efectul placebo. Însă, Elisha Perkins a devenit un om bogat.

Succesul dispozitivelor Perkins a fost posibil datorită strategiilor de marketing agresiv, care au implicat testimoniale și susțineri din partea unor figuri publice ale vremii și ale unor medici renumiți. Aceștia au picat în capcana creată de Perkins, au cumpărat dispozitivului, iar ulterior, au respins dovezile ce îi infirmau efectele minune pentru că, recunoașterea faptului că au fost păcăliți, le-ar fi creat o tensiune prea mare (fenomen denumit disonanță cognitivă).

De ce să nu ne lăsăm influențați de testimonialele clienților mulțumiți de eficacitatea unei metode?

Probabil realizezi că cei care oferă testimoniale că metoda funcționează sunt cei care au resimțit un beneficiu imediat. Ceilalți (și întotdeauna există persoane care nu beneficiază sau la care, mai rău, metoda produce efecte adverse) nu sunt menționați. Mai mult, cel mai frecvent, testimonialele sunt solicitate clienților imediat după intervenție, deci ele nu spun nimic despre cât de mult i-a ajutat intervenția pe oameni să-și schimbe cu adevărat viața, pentru că nimeni nu i-a mai întrebat nimic peste câteva luni sau peste un an.

Testimonialele pot ilustra mulțumirea sau starea afectivă a clienților imediat după interacțiunea cu facilitatorul, fie el psihoterapeut sau coach. Decizia de a cumpăra un produs sau de a da bani pe o intervenție psihoterapeutică bazându-ne pe testimonialele clienților și ignorând faptul că există clienți la care metoda nu a funcționat este o eroare de judecată, cunoscută ca eroarea de părtinire a supraviețuitorilor (survivorship bias). 

Un studiu care integrează rezultate din 110 studii arată că procentul mediu de abandon al celor care intră într-un proces de psihoterapie este, în medie, de 35%, cu un minim de 22% pentru cei ce suferă de anxietate și un maxim de 44% pentru cei care suferă de depresie. Așadar, testimonialele clienților mulțumiți reflectă doar o parte din realitate. Ca urmare, e bine să privește cu precauție aceste testimoniale, în special când ele girează pentru metode magice de vindecare, ce dau rezultate peste noapte. 

De ce unii sunt mulțumiți la finalul unei intervenții psihoterapeutice magice? 

Așa cum dispozitivul Perkins nu a vindecat pacienții, nici metodele terapeutice minune de astăzi nu vindecă peste noapte. Ci fac altceva. Angrenează niște mecanisme biologice și psihologice care, pe termen scurt, îți pot reaprinde speranța că schimbarea sau vindecarea este posibilă și te fac să te simți mai bine pe moment. Spre exemplu, un astfel de mecanism care explică efectul placebo este legat de acțiunea analgezică pe care o experimentează pacienții ce suferă de dureri cronice care sunt tratați, fără să știe, cu o pilulă de zahăr, în loc de medicament.

Efectul placebo a fost introdus în jargonul medical cu peste 140 de ani în urmă, deși au existat povești care îl susțin de mii de ani. Efectul placebo este declanșat de convingerea noastră că tratamentul pe care îl luăm, intervenția terapeutică la care participăm sau acțiunile pe care le facem, ne sunt benefice. Efectul placebo a fost pus în evidență și în contextul intervențiilor terapeutice, studiile indicând efecte pozitive de durată scurtă.

Însă, marea capcană în care pică mulți este să considere că efectul placebo este suficient pentru a da naștere unor schimbări pe termen lung. Efectul placebo modifică simptome pe termen scurt (spre exemplu, ameliorează durerea, îmbunătățește starea afectivă), dar nu vindecă.

Tocmai de aceea, în medicină și în psihologie, standardul de aur pentru evaluarea unui tratament nou sau a unei metode noi, îl reprezintă studiile clinice randomizate. Acestea presupun alocarea aleatorie a pacienților în două grupuri, un grup care primește tratamentul nou și un grup care primește placebo (crezând că primește tratament) și compararea efectelor generate de tratament cu efectele generate de placebo, imediat după intervenție, dar și la câteva luni după intervenție (între 3 și 24 de luni).

Pentru a se considera că tratamentul sau metoda este eficace, e necesar ca tratamentul nou să producă rezultate peste rezultatele produse de placebo, iar acestea să se mențină. 

Nevoia unui angajament pe termen lung

Ceea ce este evident, dar poate trecut ușor cu vederea este faptul că, pentru a putea produce rezultate pe termen lung, e nevoie ca acel tratament sau anumite acțiuni ce decurg din metoda nouă și care sunt  modelate de intervenție să fie puse în aplicare pe termen lung.

Nimeni nu se așteaptă ca un pacient diagnosticat cu diabet de tip 1 care își injectează insulină timp de o săptămână, să se vindece. Așadar, de ce am crede că o persoană care are dificultăți emoționale generate de tipare cronicizate, cauzate de traume, va putea fi vindecată peste noapte, iar viața sa îi va fi transformată radical după ce va participa la un curs sau o sesiune de grup sau o sesiune individuală cu un psihoterapeut sau coach?

Cel mai mare beneficiu pe care îl poate obține cineva care suferă și participă la astfel de activități este să se simtă mai bine pe moment. Dacă persoana va profita de starea dispozițională îmbunătățită și se va mobiliza să facă schimbări în viața sa, pe care să le mențină, atunci schimbarea va fi posibilă. Dar aceste schimbări nu depind de metode magice de vindecare, ci de ce va face omul ulterior.  

Când vorbim despre dificultăți de natură mintală, schimbarea este posibilă, dar ea presupune schimbări ale obiceiurilor zilnice, pe care le susținem pe termen lung. Aceste schimbări au în vedere modul în care interpretăm lucrurile care ni se întâmplă, modul în care reușim să avem control asupra dispoziției noastre afective, modul în care alegem să acționăm în diferite situații din viață, modul în care interacționăm cu ceilalți etc. 

Toate aceste comportamente necesită consecvență și o înțelegere a mecanismelor care conduc la dificultăți emoționale și mintale și a diferitelor modalități în care le putem depăși. Cei mai mulți dintre psihoterapeuți și coachi operează în această paradigmă, însă, printre noi, există colegi care susțin că metodele lor miraculoase pot schimba vieți peste noapte. 

Care sunt efectele secundare ale soluțiilor magice?

Dincolo de faptul că oamenii ajung să dea bani mulți pe astfel de iluzii, îngrijorător este ceea ce rămâne cu ei, odată consumate efectele benefice imediate, generate de efectul placebo.

În general, după ce magia intervenției dispare, oamenilor le este greu, în continuare, să facă acele schimbări care i-ar ajuta să depășească dificultățile pe care le au. Dar, fără repere corecte, care să le spună că nu există metode magice de vindecare pentru dificultățile mintale, vor tinde să gândească că ceva este în neregulă cu ei, din moment ce metoda miraculoasă a dat rezultate pentru atât de mulți oameni.

În realitate, cel mai probabil, nici acelora nu li s-a schimbat viața peste noapte, însă nu vor spune nimic, pentru că mecanismul de disonanță cognitivă îi va proteja de ideea că au fost păcăliți.

O ultimă remarcă legată de strategiile de marketing pe care le folosesc unii colegi care promovează soluții miraculoase. Pe unele platforme de socializare circulă ca materiale promoționale înregistrări video cu clienți din timpul intervențiilor psihoterapeutice.

Cu excepția cazului în care acele înregistrări, realizate cu consimțământul clienților, sunt utilizate, într-o manieră anonimizată, într-un grup restrâns de profesioniști, în procesele de supervizare sau intervizare profesională care au ca scop îmbunătățirea competențelor psihoterapeutului sau coachului și deci, sunt în beneficiul clienților, folosirea lor cu scopul de promovare a serviciilor oferite este lipsită de etică, codul deontologic al psihologilor menționând clar aceste lucruri.       

Concluzionând, nu există soluții psihoterapeutice magice, așa că, cei care promovează insistent așa ceva vând iluzii pentru propriile lor beneficii.