Epuizarea de minivacanță: de ce zilele libere sunt mai obositoare decât cele de muncă? „De-abia în a opta zi de vacanță nivelul de relaxare atinge un vârf”
Așteptări mari și o realitate limitată. Aceasta este rețeta unei minivacanțe obositoare. Ne imaginăm că vacanța va rezolva tot stresul și oboseala acumulate, dar ne planificăm drumeții, expediții cu caiacul sau petreceri până la ziuă, seară de seară. Soluția: planuri care să răspundă nevoilor și așteptări mai realiste.
„Am avut zilele libere de Paște din care nu am înțeles nimic, am alergat de la ai mei la ai ei, iar acum vine și minivacanța de 1 Mai și iar avem planuri care implică deplasări și efort. Îmi place că avem zile libere, pentru că suntem amândoi oameni activi, dar întotdeauna mă simt mult mai obosit când mă întorc acasă decât înainte. Ceva nu facem bine, dar ce?”
Dacă îți sună familiar, află că oboseala acumulată în minivacanțe nu e ceva rar. Dimpotrivă. Dorința de a bifa experiențe și frica de a „pierde” ocazia dacă nu trăim intens fiecare moment pot face ca, la finalul a trei-patru zile libere de la serviciu – cum sunt cele de 1 Mai –, să ne epuizăm mai mult decât ne odihnim.
Practica de a crea minivacanțe în jurul sărbătorilor legale este larg răspândită și în alte țări, nu numai la noi, chiar dacă denumirile diferă. Atunci când o sărbătoare legală cade marțea sau joia, și alții își iau adesea liber în zilele de luni sau vineri pentru a crea o vacanță de patru zile.
Francezii îi spun faire le pont (a face punte, cum spunem și noi), italienii folosesc expresia fare il ponte, în Spania se numește puente. În Germania nu există un termen echivalent, dar oamenii își planifică Kurzurlaub (vacanțe scurte) în jurul zilelor libere, iar în Statele Unite sărbătorile legale sunt frecvent folosite pentru weekenduri prelungite. Chiar dacă nu se numește „minivacanță”, ca la noi, cultura „long weekend getaway” e foarte prezentă.
De obicei, motivul pentru care ne întoarcem atât de obosiți nu are legătură cu vacanța în sine, ci cu felul în care o trăim.
De ce ne distrăm „la maximum”
Aflați sub presiunea performanței și a multitaskingului în fiecare zi de luni până vineri și pentru că nu avem timp, ajungem să vrem să „valorificăm” fiecare moment ulterior, inclusiv timpul liber din weekend sau minivacanțe.
„Pentru că nu avem timp să ne vedem cu prietenii noștri atât de mult cât ne-am dori, am planificat ca de 1 Mai să facem un grătar la noi acasă. Minunat, vin și cu copiii, va fi o petrecere în toată regula! Doar că înainte să vină, trebuie să se desfășoare celebra «curățenie că vin prietenii», cumpărături, pregătiri, toate comprimate, că pe 30 s-a muncit serios, ca înainte de orice vacanță. Nu neg, a fost minunat, copiii s-au jucat, grătarul a sfârâit, micii au fost buni, s-a râs, s-a vorbit mult. Dar la finalul zilei am jurat că nu mai fac… Mai ales că în minivacanța asta am mai planificat să ne vedem cu alți prieteni, de data asta în deplasare (care implică bagaje, drum, trafic etc.). Nu mai fac… Până data viitoare”, povestește Andreea din București.
Această „valorificare” înseamnă că planificăm excesiv activități care altfel, dacă nu ar fi atât de multe și dacă ar fi urmate de odihnă, ar putea fi recreative. Uneori facem asta pentru că ne comparăm cu alți oameni care sunt extrem de activi (fără să știm că, poate, ei își iau și câteva zile de recuperare după acele activități) și ajungem să suferim de FOMO. Frica de a rata experiențe (din engleză, Fear of Missing Out) este un termen recent (dar nu mai recent decât JOMO) care se referă la anxietatea sau disconfortul pe care îl experimentăm când vedem că alții trăiesc momente valoroase, distractive sau semnificative, în timp ce noi nu facem asta.
Zilele acestea o mulțime de articole îți sugerează ce să faci în minivacanță, iar discuțiile de la serviciu includ, invariabil, întrebarea „Și? Ce faci de 1 Mai?”. Așa că, și dacă nu voiai să faci mare lucru sau plănuiai să te odihnești, parcă începi să simți că trebuie să faci și tu ceva, ca să nu faci notă discordantă. Doar nu poți să nu faci. Iar uneori, din varii motive, alegi să faci prea multe. Ne planificăm într-un timp foarte scurt prea multe activități.
Atunci când activitățile de agrement sunt programate strict, cu intervale fixe, ele pot fi percepute ca sarcini, ceea ce reduce plăcerea asociată lor, arată un studiu din 2018. De ce? Pentru că acest lucru contrazice ideea că relaxarea trebuie să fie spontană. Persoanele care gândesc în acest fel nu se pot bucura din plin de ceva planificat. Poate ai întâlnit și tu oameni care nu gestionează foarte bine întâlnirile planificate și care întârzie mereu, fără ca măcar să anunțe, pentru că, în cazul lor, ideea unei ore exacte e asociată cu obligație, diminuând satisfacția generală.
Distracție și relaxare. Amândouă în 4 zile?
În primul rând, aș vrea să fac o diferențiere clară între distracție și relaxare. Distracția implică activități care sunt energizante, stimulante și adesea sociale, dar mai poate să implice și o distragere a atenției de la lucruri pe care îți e greu să le gestionezi. Relaxarea, în schimb, presupune activități care reduc oboseala, atât fizică, cât și mintală, iar scopul ei este refacerea. Dacă vrem să ne odihnim, cel mai probabil avem nevoie nu doar de o schimbare de peisaj, ci și de a ne aloca mai mult spațiu interior.
Orice lucru menit să-ți aducă relaxare poate deveni obositor sau stresant dacă nu e făcut pe îndelete. Liniștea apare doar atunci când ne dăm voie să fim, nu să performăm, iar odihna atunci când ne gândim și la ce să nu facem, nu numai la ce să facem. Deci când luăm pauze.
Prin urmare, e bine ca, înainte de a-ți planifica minivacanța, să alegi ce efect vrei să aibă. De obicei, ca să poți îmbina într-un mod benefic distracția și relaxarea, e nevoie de mai multe zile libere. Altfel, dacă vorbim de numai 3-4 (care eventual presupun și două drumuri de câteva ore bune fiecare), va trebui să faci un compromis și să alegi: Ce e important pentru tine în această perioadă? Să te distrezi sau să te relaxezi?
Realitatea este că, oricât de mult am vrea, patru zile libere nu sunt suficiente pentru a te odihni cu adevărat, dacă în trei din ele ai diferite activități care te solicită fizic, psihic sau emoțional. De multe ori ne spunem în mintea noastră că în minivacanța sau weekendul care urmnează o să ne dăm un mic reset și organizăm o mică escapadă – o ieșire în natură, câteva zile la mare sau chiar un city break –, așteptându-ne ca, la întoarcere, să fim mai odihniți.
În realitate, mulți dintre noi am observat, atunci când mergem în vacanțe mai lungi, de o săptămână sau două, că de-abia după primele câteva zile, în care încă ne „zbârnâie creierul” și simțim o oarecare grabă de a face lucrurile, de-abia mai târziu, spre finalul primei săptămâni, începem cu adevărat să ne relaxăm.
Un studiu care a analizat evoluția stării de bine și a fericirii în timpul vacanței a demonstrat, analizând concedii de peste 14 zile, că nivelul de bunăstare și relaxare al oamenilor atinge un vârf în a opta zi de vacanță. Deci e nevoie de aproximativ opt zile pentru ca majoritatea dintre noi să ne deconectăm complet de la stresul cotidian și să experimentăm o relaxare profundă.
Avem nevoie de tranziții lente către relaxare, nu putem să pocnim din degete și să intrăm în modul de relaxare, chiar dacă, fizic, ne tolănim pe un balansoar cu o carte în mână. Ce ne-ar putea ajuta ar fi să ne adaptăm așteptările la realitate – patru zile sunt doar patru zile – și să ne dorim ceva mai puțin. Poate să dormim puțin mai mult, poate să stăm ceva mai mult la soare, poate să facem niște plimbări scurte și lejere. Asta, dacă vrem să ne și odihnim. Altfel, dacă alegem să fim foarte activi, așteptările realiste ar putea fi ca luni, la serviciu, să avem de povestit o mulțime de lucruri interesante, în timp ce băgăm trei cafele și ne pregătim să facem față unei noi săptămâni solicitante, până la următorul weekend în care chiar să ne odihnim.