Legătura demonstrată dintre coșmaruri și îmbătrânirea prematură. Efecte la fel de nocive ca fumatul

Coșmarurile pot fi un semnal de alarmă serios pentru sănătate: fie sunt un prim simptom al unor afecțiuni neuro-psihiatrice, fie anunță îmbătrânirea prematură a organismului. Legătura dintre visele urâte și declinul fizic sau cognitiv este tot mai bine documentată științific, iar frecvența coșmarurilor ar putea deveni, în viitor, un indicator clinic important. Din fericire, există terapii eficiente și accesibile care pot reduce impactul lor.

Un studiu pe 4.000 de americani a scos la iveală că adulții care se confruntă cu coșmaruri săptămânal îmbătrânesc mai rapid și au un risc de trei ori mai mare să moară înainte de 75 de ani. Un efect echivalent cu cel al fumatului.

E important însă de subliniat diferența dintre coșmaruri și vise urâte. Coșmarurile se caracterizează prin intensitatea emoțională extremă și capacitatea de a determina trezirea completă din somn, adesea însoțită de simptome fizice precum transpirația, palpitațiile cardiace și respirația accelerată.

Există însă terapii deja disponibile, ieftine și neinvazive, care pot reduce frecvența coșmarurilor și pot prelungi viața.

• Citește și: De ce visăm urât? Posibilele cauze ale coșmarurilor

Persoanele anxioase, mai predispuse la coșmaruri

Coșmarurile apar, în general, în faza REM a somnului, etapa cu mișcări rapide ale ochilor din ultimele ore ale nopții. Spre deosebire de visele obișnuite, coșmarurile produc o întrerupere bruscă a somnului și sunt urmate de o stare de alertă accentuată la trezire.

Aceste episoade pot debuta devreme, chiar în jurul vârstei de 2 ani și jumătate, iar majoritatea adulților le experimentează, măcar ocazional. Atunci când devin recurente și afectează semnificativ viața de zi cu zi, pot fi încadrate drept tulburare de coșmaruri, o afecțiune recunoscută de Academia Americană de Medicină a Somnului. Se estimează că această tulburare afectează aproximativ 4% din adulți și se caracterizează prin prezența frecventă a coșmarurilor care provoacă un disconfort intens sau afectează funcționarea socială și profesională.

Anumite persoane sunt mai vulnerabile în fața acestor episode, în special cele care suferă de anxietate, depresie, tulburări psihice sau consum de substanțe. În unele cazuri, coșmarurile au la bază o experiență traumatică, iar conținutul lor reflectă direct tema acelui eveniment.

• Citește și: Ce este un vis lucid și cum îl recunoști. „Este plin de detalii clare, culori, urmează o poveste și produce emoții puternice“

Ce a presupus studiul

Timp de 18 ani, cercetătorii au urmărit peste 4.000 de adulți americani, cu vârste între 26 și 74 de ani, reunind date din patru studii longitudinale de amploare. Au analizat frecvența coșmarurilor și au urmărit evoluția stării de sănătate a participanților, inclusiv momentul decesului, atunci când a survenit. În total, 227 de persoane au murit prematur.

La debutul cercetării, participanții au raportat cât de des le erau tulburate nopțile de coșmaruri. Chiar și după ce au fost luați în calcul factori precum vârsta, sexul, fumatul, indicele de masă corporală sau istoricul de sănătate mintală, cei care aveau coșmaruri în fiecare săptămână prezentau un risc de aproape trei ori mai mare de moarte prematură, un risc comparabil cu cel asociat fumatului intensiv.

Echipa de cercetători a examinat, de asemenea, așa-numitele ceasuri epigenetice, adică indicatorii chimici din ADN care reflectă vârsta biologică a unei persoane.

• Citește și: Semnul care îți arată că îmbătrânești prematur. Diferențele dintre vârsta biologică și cea cronologică, explicate într-un studiu

În cazul tuturor celor trei modele de ceasuri epigenetice utilizate (DunedinPACE, GrimAge și PhenoAge), cei cu coșmaruri frecvente păreau mai în vârstă, din punct de vedere biologic, decât indica vârsta lor cronologică.

Vârstele când corpul îmbătrânește brusc – și cum îl poți ajuta să treacă cu bine prin aceste etape-cheie

Cum ajung coșmarurile să scurteze viața

O bună parte a legăturii dintre coșmaruri și moartea prematură, aproximativ 40%, are la bază îmbătrânirea accelerată. Cu alte cuvinte, același proces care declanșează visele tulburătoare pare să grăbească și degradarea biologică a organismului.

În timpul coșmarurilor, organismul eliberează cantități masive de adrenalină, cortizol și alți hormoni de stres, la fel de intense ca în situațiile de pericol real din viața de zi cu zi.

Problema apare când acest „buton de panică” se activează noapte după noapte. Răspunsul la stres rămâne parțial activ și în timpul zilei, menținând organismul într-o stare de tensiune constantă. Stresul continuu declanșează procese inflamatorii, crește tensiunea arterială și accelerează uzura cromozomilor, în special a telomerelor (capetele cromozomilor), acele structuri protectoare care se scurtează odată cu îmbătrânirea.

În plus, trezirea bruscă provocată de coșmaruri întrerupe tocmai somnul profund, etapa în care organismul se reface și elimină reziduurile la nivel celular. Când acest tip de somn este fragmentat, iar stresul nocturn devine constant, efectele se cumulează. Aceste două mecanisme (activarea repetată a sistemului de stres și lipsa refacerii profunde) pot accelera ritmul de îmbătrânire.

Coșmarurile ca prim simptom al demenței

Alte studii au arătat că adulții care se confruntă frecvent cu coșmaruri – cel puțin o dată pe săptămână – prezintă un risc crescut de a dezvolta afecțiuni neurodegenerative precum boala Alzheimer, demența cu corpi Lewy sau boala Parkinson. În unele cazuri, aceste vise apar cu până la 5-10 ani înainte de primele simptome observabile în starea de veghe.

Timothy Hearn, conferențiar senior în bioinformatică la Universitatea Anglia Ruskin, subliniază că regiunile cerebrale implicate în procesul de visare, cum ar fi trunchiul cerebral, amigdala și cortexul prefrontal, sunt printre primele afectate în bolile neurodegenerative. Activitatea anormală din aceste zone, reflectată în conținutul și frecvența coșmarurilor, poate fi una dintre cele mai timpurii manifestări ale unor procese patologice aflate în desfășurare.

În plus, tulburările de visare par să fie asociate și cu modificări în rețeaua default a creierului, acea structură funcțională care rămâne activă în stările de repaus mental și care este implicată în memoria autobiografică, orientarea în timp și spațiu și procesarea identității personale. Alterările acestei rețele sunt considerate un marker precoce al declinului cognitiv.

Tot mai mulți specialiști iau în calcul includerea monitorizării somnului și a viselor în strategiile de depistare timpurie a bolilor neurologice. Deși încă nu există protocoale standardizate în acest sens, coșmarurile recurente, mai ales la persoanele de vârstă mijlocie sau a treia, ar putea deveni un indicator de risc important, comparabil cu modificările cognitive subtile sau cu anumiți biomarkeri biologici.

• Citește și: Teste cognitive pentru depistarea precoce a demenței

Limitările studiului

Studiul are câteva limite importante. Cercetătorii s-au bazat pe relatările participanților despre propriile vise, iar acest tip de auto-raportare poate duce la erori. În plus, eșantionul a fost compus în mare parte din americani albi, așa că rezultatele s-ar putea să nu se aplice altor grupuri.

Vârsta biologică a fost măsurată o singură dată, deci nu se poate stabili dacă intervențiile asupra coșmarurilor pot încetini procesul de îmbătrânire. Deocamdată, concluziile nu au fost încă supuse evaluării științifice independente.

Pe de altă parte, studiul are o serie de atuuri importante. A folosit date din mai multe cohorte extinse, urmărite timp de aproape 20 de ani, iar informațiile despre decese au fost preluate din registre oficiale. Dimensiunea eșantionului, perioada lungă de observație și calitatea surselor oferă consistență rezultatelor și scad semnificativ riscul unor asocieri întâmplătoare.

Legătura surprinzătoare dintre somn și demență

Cele mai eficiente terapii anti-coșmaruri

Iată care sunt cele mai eficiente terapii care ajută la reglarea somnului și a reacțiilor emoționale, reduc frecvența coșmarurilor și îmbunătățesc recuperarea psihologică, mai ales în cazul coșmarurilor recurente sau legate de traumă:

Terapia cognitiv comportamentală (IRT – Imagery Rehearsal Therapy): este tratamentul standard pentru tulburarea de coșmaruri. Presupune modificarea finalului unui vis tulburător, prin exerciții de imaginație repetate zilnic. Studiile au demonstrat că această tehnică reduce frecvența coșmarurilor în mod semnificativ.

Terapia de expunere, relaxare și rescriere (ERRT): potrivită în special pentru persoanele cu PTSD. Combină expunerea ghidată la conținutul visului, tehnici de relaxare și identificarea temelor traumatice recurente.

Strategii practice pentru gestionarea coșmarurilor

În timpul nopții:

• Evită reacțiile de verificare sau analiză imediată a coșmarului, care pot amplifica senzația de pericol.
• Recitește afirmații simple și liniștitoare: „A fost doar un vis. Sunt în siguranță”.
• Folosește exerciții de ancorare în prezent, cum ar fi identificarea conștientă a obiectelor din jur prin simțuri.
• Aplică tehnici de respirație lentă (inspirație 5 secunde, expirație 7 secunde) pentru reglarea stării de alertă.

Mulți dintre cei care au coșmaruri recurente resimt o îmbunătățire a situației dacă adoptă o rutină înainte de culcare:

• Culcă-te doar când apare senzația reală de somn și menține o oră de trezire constantă.
• Stabilește o rutină relaxantă înainte de culcare (citit, stretching, igienă personală).
• Evită lumina puternică și folosește dormitorul doar pentru somn și activitate sexuală.
• Nu reduce intenționat orele de somn pentru a evita coșmarurile.
• Limitează consumul de alcool, care afectează calitatea somnului.
• Scrie gândurile sau emoțiile dificile în timpul zilei, pentru a preveni activarea lor nocturnă.