Cantitatea de calorii consumate și cea de calorii arse nu pot fi măsurate cu precizie. Porțiile sunt estimate aproximativ, unele gustări sau ingrediente sunt omise, iar aplicațiile folosesc valori medii. În același timp, când aportul scade, organismul își ajustează consumul de energie și poate încetini ritmul pierderii în greutate.
Tot mai mulți medici renunță la numărarea caloriilor în tratamentul obezității și urmăresc, în schimb alimentele din care provin, aportul de proteine și fibre și menținerea masei musculare.
Ce înseamnă slăbit rapid și cât timp îți ia să slăbești sănătos, fără să pierzi masă musculară?
Citește articolulNick Fuller, cercetător în domeniul obezității la Universitatea din Sydney, Australia, a descris drept „un mit” ideea că orice persoană slăbește atât timp cât arde mai multe calorii decât consumă. Formula exprimă un principiu general, dar limitează procesul la un calcul care nu poate fi făcut cu precizie și nu surprinde adaptările prin care organismul își limitează consumul atunci când primește mai puțină energie.
Nu se poate calcula cu exactitate cât mâncăm
În 2025, revista Nature Food a publicat o analiză care a comparat declarațiile despre alimentație cu energia consumată efectiv de organism. Cercetătorii au folosit măsurători realizate în cazul a 6.497 de persoane prin metoda apei dublu marcate, considerată una dintre cele mai precise tehnici de evaluare a consumului energetic. Practic, apa dublu marcată este apă în care hidrogenul și oxigenul sunt marcați cu izotopi stabili; metoda este folosită pentru estimarea consumului energetic total în condiții obișnuite de viață.
Pe baza acestor date, specialiștii au verificat răspunsurile din anchetele naționale de nutriție din Marea Britanie și SUA. În 27,4% dintre cazuri, aportul declarat nu corespundea consumului energetic estimat. Proporția a fost de aproape 33% în rândul bărbaților americani și de 38% în rândul celor britanici.
Explicația ține adesea de limitele memoriei și ale estimării. Gustările pot fi omise, porțiile sunt apreciate din ochi, iar uleiul, sosurile sau alte ingrediente folosite la gătit nu sunt întotdeauna menționate. Nici aplicațiile de monitorizare nu cunosc compoziția exactă a unei mese, ci fac calcule pe baza unor valori medii.
Dacă totalul caloriilor este estimat greșit, devin inexacte și proporțiile de proteine, grăsimi și carbohidrați. În cercetările despre alimentație, astfel de erori pot duce la concluzii greșite despre legătura dintre dietă și greutatea corporală.
O parte dintre caloriile arse prin mișcare, compensată de organism
Mișcarea arde calorii, însă organismul poate reduce ulterior energia consumată în restul zilei. O analiză publicată în 2021 în Current Biology, realizată pe 1.754 de adulți, a estimat că această ajustare anulează, în medie, aproximativ 28% din consumul suplimentar produs de activitatea fizică. Astfel, 100 de calorii arse prin mișcare se traduc printr-o creștere medie de aproximativ 72 de calorii a consumului energetic zilnic.
Procentul a variat mult între participanți și a fost mai ridicat la cei cu mai mult țesut adipos. Cercetarea nu poate spune însă dacă organismul ajunge să economisească mai multă energie din cauza excesului de grăsime sau dacă această reacție favorizează, în timp, creșterea în greutate.
Nici caloriile afișate de ceasurile de fitness nu sunt măsurate direct. Dispozitivele le estimează folosind pulsul, mișcarea și informații precum vârsta, sexul și greutatea utilizatorului. O sinteză publicată în 2024 în Sports Medicine, care a inclus 249 de studii de validare, a găsit atât subestimări de peste 21%, cât și supraestimări de aproape 15%.
Valorile afișate pot fi utile pentru a compara câtă mișcare face o persoană de la o zi la alta, dar nu arată exact câte calorii a ars și nici cât va slăbi. Beneficiile exercițiului fizic nu depind însă numai de cântar: activitatea regulată îmbunătățește controlul glicemiei, tensiunea arterială, capacitatea cardiovasculară și forța musculară.
Citește șiLa 93 de ani, are inima și mușchii unei femei de 30. Ce au găsit cercetătorii în corpul celei mai rapide nonagenare din lumeDiagnosticul obezității nu se mai reduce la IMC
În ianuarie 2025, o comisie internațională a revistei The Lancet Diabetes & Endocrinology a propus noi criterii pentru diagnosticul obezității. Documentul, elaborat de 56 de specialiști și susținut de peste 75 de organizații medicale, separă obezitatea clinică de cea preclinică.
Obezitatea clinică presupune că excesul de țesut adipos a afectat deja funcționarea unuia sau mai multor organe ori limitează în mod semnificativ activitățile zilnice. Pot fi luate în calcul, printre altele, dificultățile respiratorii, insuficiența cardiacă, afectarea renală sau hepatică, durerile articulare severe și limitarea mobilității.
În obezitatea preclinică, excesul de grăsime corporală este prezent, dar nu există încă semne de afectare a organelor și nici limitări importante ale vieții de zi cu zi. Persoana are însă o probabilitate mai mare de a dezvolta ulterior diabet, boli cardiovasculare, anumite forme de cancer sau obezitate clinică.
Formula care îți calculează greutatea ideală în funcție de vârstă, înălțime și constituție. De ce nu e util indicele de masă corporală
Citește articolulComisia nu recomandă eliminarea indicelui de masă corporală, ci folosirea lui ca instrument inițial de evaluare. IMC-ul nu poate arăta cât din greutate provine din grăsime, unde este aceasta depozitată și dacă a început să afecteze organismul. Pentru confirmarea excesului de țesut adipos pot fi folosite circumferința taliei, raportul dintre talie și înălțime și metode care măsoară direct compoziția corporală. Diagnosticul clinic necesită apoi evaluarea simptomelor, a funcției organelor și a eventualelor limitări zilnice.
Prin aceste criterii, două persoane cu același IMC pot primi evaluări diferite. Una poate avea deja complicații care necesită tratament, iar cealaltă poate avea nevoie în primul rând de monitorizare și de măsuri care să reducă probabilitatea apariției lor.
Citește șiE posibil să slăbim doar din grăsime și să păstrăm masa musculară? Program pentru abdomen sculptat și picioare bine definiteJurnalul alimentar în locul caloriilor
În tratamentul obezității, jurnalul alimentar nu se limitează la totalul caloriilor. Pacientul poate nota ce mănâncă și bea, cantitățile aproximative, orele meselor și gustările. Din aceste înregistrări, medicul poate observa dacă mesele conțin suficiente proteine și fibre, dacă cea mai mare parte a alimentelor este consumată seara sau dacă băuturile, sosurile și gustările adaugă constant calorii care sunt ușor de trecut cu vederea.
Kathryn Ross, profesoară de științe sociale și politici de sănătate la Wake Forest University School of Medicine, subliniază că jurnalul nu este folosit pentru a împărți alimentele în „bune” și „rele” și nici pentru a judeca pacientul. Rolul său este să arate unde pot fi făcute schimbări concrete. Fără asemenea informații, recomandările pornesc mai degrabă de la presupuneri decât de la obiceiurile reale ale persoanei.
Uneori sunt notate și circumstanțele în care apare nevoia de a mânca: nivelul de foame, senzația de sațietate, starea emoțională sau locul în care a fost luată masa. Aceste detalii pot arăta, de exemplu, dacă o persoană mănâncă frecvent fără să îi fie foame, dacă sare peste mese și recuperează seara sau dacă anumite situații declanșează episoade repetate de mâncat.
Monitorizarea nu trebuie să fie permanentă și nici la fel de detaliată pentru toți pacienții. Ghidul NICE pentru managementul obezității include urmărirea meselor, gustărilor și a băuturilor printre instrumentele care pot ajuta, dar recomandă prudență în cazul persoanelor cu tulburări de alimentație sau cu risc de a le dezvolta.
Medicamentele pentru slăbit
Medicamentele din clasele GLP-1 și GIP/GLP-1 pot diminua apetitul atât de mult, încât unii pacienți ajung să mănânce sub necesarul organismului. Un studiu preliminar publicat în 2025 a analizat jurnalele alimentare ținute timp de două zile de 387 de adulți aflați sub tratament. Participanții au consumat, în medie, 753 de kilocalorii pe zi, 33 de grame de proteine și 7 grame de fibre. Mai puțin de unul din zece a ajuns la cantitățile recomandate de proteine, fibre, vitamina D, calciu și potasiu.
O sinteză publicată în 2026 în revista Clinical Obesity, care a inclus șase studii și peste 480.000 de adulți, a găsit deficit de vitamina D la 7,5% dintre pacienți după șase luni de tratament și la 13,6% după un an. Valorile feritinei, folosite pentru evaluarea rezervelor de fier, erau cu 26-30% mai mici decât la persoanele tratate cu alte tipuri de medicamente.
Aportul insuficient de proteine poate accelera pierderea masei musculare care însoțește slăbirea, iar consumul insuficient de calciu și vitamina D poate afecta sănătatea oaselor. În timp, pot apărea și deficite de vitamina B1, vitamina B12 sau fier, mai ales dacă mesele sunt foarte mici, puțin variate ori sunt omise frecvent.
Becca Krukowski, cercetătoare la Universitatea din Virginia și purtătoare de cuvânt a societății americane The Obesity Society, spune că în această situație jurnalul alimentar devine util tocmai pentru verificarea aportului de proteine și de fibre.
Cântărirea regulată îi ajută pe medici să urmărească ritmul slăbirii. Dacă greutatea scade prea repede, aportul alimentar poate fi insuficient; dacă stagnează sau începe să crească din nou, tratamentul poate necesita ajustări.
Mâncatul intuitiv, alternativa recomandată de unii medici
O parte dintre medici recomandă în prezent mâncatul intuitiv, o metodă bazată pe semnalele de foame și de sațietate ale organismului. Carolyn Newberry, conferențiar universitar și șefa serviciului de nutriție din cadrul diviziei de gastroenterologie și hepatologie de la New York Presbyterian–Weill Cornell Medicine, consideră că metoda poate fi folosită și de pacienții tratați cu medicamente GLP-1.
Mesele foarte grase sau consumate în cantități mari pot accentua greața, balonarea și celelalte reacții digestive ale tratamentului. Porțiile mai mici și alimentele care furnizează proteine și fibre sunt, de regulă, mai ușor tolerate.
Mâncatul intuitiv a fost asociat cu mai puține tulburări de alimentație și simptome depresive, cu o imagine de sine mai bună, cu un indice de masă corporală mai mic și cu o alimentație de mai bună calitate, potrivit unei sinteze publicate în 2024 în revista Appetite, care a reunit 86 de studii observaționale cu date de la 94.710 persoane.
Autorii au inclus însă numai studii în care scăderea în greutate nu era obiectivul urmărit. Rezultatele nu spun, prin urmare, nimic despre eficiența metodei pentru slăbit.
Citește șiMetabolismul lent îți dă greutatea peste cap? Cum îl îmbunătățeștiMetoda potrivită diferă de la un pacient la altul
Pentru unii oameni, numărarea caloriilor rămâne utilă. Îi poate ajuta să observe dimensiunea porțiilor, aportul adus de diferite alimente și combinațiile care le oferă sațietate mai mult timp. Pentru alții, înregistrarea fiecărei mese devine obositoare, provoacă anxietate sau îi face să considere orice abatere drept un eșec.
Wayne Ho, medic la USC Keck School of Medicine și purtător de cuvânt al The Obesity Society, din SUA, spune că reacția pacientului la monitorizare trebuie evaluată înainte de alegerea metodei. Un tabel detaliat îi motivează pe unii, în timp ce pe alții îi descurajează, mai ales când greutatea nu scade în ritmul așteptat.
Alegerea depinde de tratament, de istoricul alimentar și de măsura în care metoda poate fi continuată fără să transforme fiecare masă într-un calcul.
