Sarcina extrauterină are simptomele unei sarcini normale. De ce poate afecta fertilitatea

Sarcina extrauterină sau sarcina ectopică are loc atunci când ovulul fecundat nu se implantează în cavitatea uterină. Astăzi, cele mai multe sarcini extrauterine sunt descoperite la timp, însă complicațiile lor pot pune în pericol viața femeii. 

În majoritatea sarcinilor extrauterine, embrionul este atașat de trompele falopiene (uterine). Destul de rar, poate să se implanteze la nivelul unui ovar sau în cavitatea abdominală. Și mai rar, sarcina se poate implanta chiar pe cervix.

Simptomele sarcinii extrauterine

Sarcina extrauterină poate avea aceleași simptome ca una normală, în ambele cazuri fiind antrenate aceleași tipuri de hormoni. Astfel, femeia are:

• stări de vomă,
• oboseală,
• grețuri,
• dureri la nivelul sânilor,
• întârzierea ciclului menstrual.
• Adesea, primele semne de alarmă includ sângerări vaginale închise la culoare (maronii, negricioase) și dureri în pelvis și abdomen.
• Durerile pot fi resimțite și la nivelul gâtului și umerilor, dacă are loc o ruptură a sarcinii extrauterine și se produce o hemoragie. Dar sunt și sarcini extrauterine asimptomatice (nu sunt trădate de nicio manifestare). 

Sarcina ectopică necesită o intervenție medicală de urgență. Cum embrionul nu se dezvoltă în uter, există riscul apariției unei rupturi la nivelul trompelor uterine. Hemoragia internă produsă de ruptura tubului falopian poate pune viața mamei în pericol.

După manifestarea clinică, sarcinile extrauterine pot fi necomplicate și rupte. Sarcina extrauterină necomplicată se caracterizează prin aceste simptome: întârzierea ciclului menstrual, sângerare, durere. Sarcina extrauterină ruptă este o urgență chirurgicală. Femeia resimte o durere bruscă, puternică, în abdomenul inferior, urmată de stare de amețeală sau leșin. Tensiunea arterială este de asemenea scăzută. 

Factori de risc pentru apariția sarcinii ectopice

Colegiul Național al Medicilor Obstetricieni și Ginecologi din Franța indică mai mulți factori care pot fi la originea apariției unei sarcini extrauterine. Aceștia includ:

• O sarcină extrauterină în istoricul femeii.
• O intervenție chirurgicală la nivelul trompelor falopiene (uterine).
• O intervenție chirurgicală pelviană sau abdominală – după apendicectomie, de exemplu; mai rar după o operație cezariană.
• Anumite boli cu transmitere sexuală – Chlamydia este germenul care provoacă frecvent leziuni tubare importante, uneori simptomatologia fiind discretă. 
• Endometrioza
• Dispozitivele intrauterine – steriletul. Riscul unei sarcini ectopice este de 3 ori mai mare în acest caz.
• Vârsta mamei mai mare de 35 de ani.
• Infertilitate în istoricul medical.

Sarcina extrauterină – cum este confirmată?

Diagnosticul sarcinii extrauterine este pus în urma unei examinări ginecologice, unui ecograf și testelor de sânge care măsoară nivelul β-HCG – hormonul sarcinii. Tușeul vaginal va indica medicului prezența sarcinii extrauterine.

O ecografie intravaginală sau abdominală va putea confirma diagnosticul. Concomitent, este măsurat nivelul β-HCG, un hormon escretat de placentă. În cazul unei sarcini extrauterine, acesta nu variază în aceeași măsură ca într-o sarcină normală. Când embrionul este implantat corect în uter, nivelul β-HCG se dublează la fiecare 48 de ore. În cazul sarcinii extrauterine, nu are loc dublarea valorii, iar nivelul β-HCG este mai mic. 

Tratamentul aplicat pentru întreruperea sarcinii extrauterine

În funcție de cât de avansată este sarcina extrauterină și de caracteristicile acesteia observate la examinarea ecografică, există mai multe variante de tratament.

1. Ginecologul poate recomanda administrarea unui medicament care va permite oului să se resoarbă – metotrexat. Dozarea nivelului β-HCG este necesar în acest caz. Dacă acesta ajunge la 0, medicul se asigură că tratamentul a funcționat. Confirmarea este dată și de o evaluare ecografică. Această metodă are șanse de reușită de până la 25%. Într-un articol publicat în revista Ginecologia, dr. Diana Voicu, de la Spitalul Universitar de Urgență București, atrage atenția că terapia medicamentoasă nu exclude posibilitatea rupturii tubare pe baza scăderii valorii B-HCG.
2. În cazurile mai complicate, este necesară o intervenție chirurgicală, mai ales dacă s-a produs o ruptură la nivelul tubului falopian. Uneori, intervenția chirurgicală este necesară chiar dacă ruptura nu s-a produs. Astfel, este îndepărtată fie sarcina extrauterină, fie este scoasă trompa uterină cu totul. 

Indiferent de tratamentul aplicat, Colegiul Național al Medicilor Obstetriceni și Ginecologi din Franța precizează că terapia în sarcina extrauterină trebuie să aibă următoarele obiective:

• Sarcina extrauterină trebuie îndepărtată cât mai repede, pentru a evita complicațiile.
• Tratamentul trebuie aplicat în așa fel încât să fie păstrată fertilitatea.
• Riscul de recidivă să fie limitat.
• Atenție la pacientele cu RH negativ, fără imunizare, cărora trebuie să li se recomande administrarea de imunoglobulină anti-D!

Consecințele sarcinii extrauterine asupra fertilității

În cazul unei sarcini extrauterine, este esențială urmărirea atentă a unei eventuale noi sarcini. Riscurile să apară o nouă sarcină ectopică sunt mari, dacă trompa afectată nu s-a vindecat bine. Cu toate acestea, o astfel de sarcină nu înseamnă condamnarea la infertilitate, chiar dacă o trompă a fost îndepărtată. În foarte multe cazuri (60% conform American Pregnancy Association), femeile care au avut o sarcină ectopică au rămas din nou însărcinate în următorii doi ani. Bineînțeles, aceste gravide sunt în mod particular urmărite, mai ales în primele săptămâni de sarcină. „Însă este de precizat că șansele de obținere a unei sarcini pe cale naturală scad în cazul în care o trompă este îndepărtată chirurgical”, atenționează medicul ginecolog cu supraspecializare în infertilitate Andreas Vythoulkas.

Pentru anumite femei, o sarcină extrauterină poate fi traumatică. Impactul emoțional este cu atât mai mare cu cât femeia este la prima sarcină și își dorește să devină mamă. Un studiu al Royal College of Obstetricians and Gynaecologists arată că trauma acestor paciente este identică cu cea a femeilor care au pierdut o sarcină. De aceea, este recomandată consilierea psihologică a femeilor care ar putea avea stări de anxietate față de o eventuală nouă sarcină.