Suspectă de cancer în Germania, s-a operat laparoscopic de chist ovarian gigant la Brașov: „Luna aia a trecut pentru mine ca 20 de ani din viață”

Mihaela Tiron are 44 de ani și locuiește în Germania. La finalul anului trecut a descoperit că are un chist ovarian de dimensiuni mici, dar care în aprilie anul acesta deja ajunsese gigant. Dacă medicii de acolo i-au spus că e suspect să fie cancer și i-au recomandat operația clasică, un medic din România nu numai că i-a calculat un risc mic de malignitate, dar a și operat-o laparoscopic, astfel că acum, Mihaela se simte ca și cum nici n-ar fi trecut printr-o intervenție chirurgicală. A aflat despre dr. Viorel Narcis Stoica, medic specialist în obstetrică ginecologie, care operează în București și în Brașov în cadrul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA dintr-un articol Smartliving.ro și ne-a scris folosind formularul Spune-ți povestea.

Mihaela Tiron e din Brașov, dar locuiește de 12 ani în Germania. E căsătorită și are doi copii, o fiică de 26 de ani și un fiu de 14. S-a adaptat în Germania, unde are un job confortabil și e asigurată medical, așa că, teoretic, avea o viață obișnuită. Chiar și problemele de sănătate erau unele cu nimic ieșite în comun, până în urmă cu câteva luni.

În noiembrie 2022, la un consult ginecologic de rutină, Mihaela a descoperit că are un chist ovarian de dimensiuni reduse, cam de 3-4 centimetri. Medicul ginecolog din Germania, o româncă, i-a spus să nu se îngrijoreze și să nu amâne intervenția chirurgicală pe care o avea deja programată – pentru tratarea varicelor – urmând să verifice ulterior starea chistului ovarian și să decidă dacă trebuie intervenit chirurgical sau nu.  

„Doamna doctor ginecolog mi-a spus să nu intru în panică, pentru că este posibil să se elimine. În decembrie 2022 am avut operația de varice, după care am așteptat încă 6 săptămâni ca să merg la consultul ginecologic. Dar, cu o săptămână înainte de programarea la ginecologie, am avut niște dureri foarte mari de spate și o usturime la urinare, așa că am ajuns noaptea la spital și atunci s-a depistat că am un chist care ajunsese undeva la 19-20 de centimetri și că trebuia operat de urgență”, spune Mihaela.

Primele informații: chist ovarian suspect de cancer

Ca asigurat medical în Germania, Mihaela a trebuit să aștepte trei săptămâni ca să facă o tomografie computerizată (CT), în urma căreia i s-a ridicat suspiciunea de cancer ovarian.

„Mi s-a spus că este suspect de cancer ovarian. Îți dai seama că m-am speriat. Nici nu pot să spun ce stare am avut atunci, am fost disperată”, spune Mihaela, vizibil emoționată chiar și acum.

S-a programat în cel mai scurt timp la un medic anestezist și la un chirurg, urmând să se programeze pentru operație. La consultul din 24 aprilie pe care l-a avut la un spital din Germania, singura variantă propusă de chirugul german a fost, însă, operația clasică, deschisă, idee care a speriat-o pe Mihaela.

„Doamna doctor de la spital m-a desenat cu un pix și mi-a arătat cum mă va tăia pe toată burta. Conform desenului, m-ar fi tăiat pe lung și dup-aia și jos, perpendicular. Am întrebat-o de ce vrea să-mi taie toată burta”, spune ea.

Nu a refuzat operația, așa că s-a programat pentru 16 mai, dar a plecat din cabinet cu sufletul îndoit. Spera să găsească o altă variantă, mai bună.

De urgență în România

După ce a ieșit de la chirurg, Mihaela s-a dus direct la medicul de familie – tot o româncă – care a sfătuit-o să caute informații pe internet și să meargă să ceară și opinia unui medic din România.

„Tot ea (n.r. – medicul de familie) mi-a zis: chiar dacă te operezi clasic, măcar te operezi pe limba ta. Am plecat de acolo și undeva, aproape de casă, era o pădure. Am oprit acolo și am tras un plâns zdravăn, ca să-mi descarc toată bateria, că eram supraîncărcată, am venit acasă și am scris pe Google «chist ovarian gigant operat laparoscopic». Am găsit pe site-ul Smartliving un articol din care am aflat despre domnul doctor Viorel Stoica și am sunat imediat la Regina Maria”, spune ea.  

Era 24 aprilie, seara, când Mihaela a aflat despre existența doctorului Viorel Narcis Stoica, medic specialist în obstetrică-ginecologie, cu o vastă experiență în intervențiile chirurgicale laparoscopice chiar și în cazul unor tumori sau chisturi mari.

A sunat la numărul de call center al Rețelei private de sănătate Regina Maria, unde operatorul i-a transmis Mihaelei că primul loc liber la dr. Stoica avea să fie pe 8 august. „Atunci le-am spus, plângând, că îi rog să mă programeze cât mai repede. Mi-au spus că ar fi o posibilitate să mă vadă a doua zi (n.r. – pe 25 aprilie) la 7.00 dimineața și m-au întrebat unde sunt. Le-am spus că în Germania, ei au zis că asta înseamnă că nu pot să ajung așa repede, dar eu le-am spus că ba da, pot! Și a doua zi dimineața, la 7.00, eram la domnul doctor în cabinet”, povestește femeia.

Noaptea dintre 24 și 25 aprilie a fost un maraton contracronometru, astfel încât să ajungă la programarea pe care o avea la Spitalul Regina Maria Brașov. Și-a luat repede bilet de avion din München la Sibiu, unde a ajuns la 1.00 noaptea. Acolo a așteptat-o fiica ei, care locuiește în Brașov, și a încurajat-o: „Scapi tu, mami, și de asta, că ești puternică”.

„M-am programat la domnul doctor și, în următoarele trei sau patru ore, eram la aeroport, cu două pijamale în valiză și două rânduri de haine.”

Mihaela Tiron, pacientă operată laparoscopic de chist ovarian gigant

Undeva după ora 4.00 dimineața, ea și fiica ei au ajuns la Brașov, iar la 7.00, Mihaela a avut consultul medical.

Prima întâlnire cu medicul potrivit

A pășit în cabinetul medicului foarte panicată, dar dr. Stoica, obișnuit cu situații și mai impresionante – inclusiv paciente cu chisturi ovariene de 40 de centimetri și 15 kilograme – nu a fost prea îngrijorat când a aflat povestea ei.

De altfel, dr. Viorel Stoica își amintește prima întâlnire cu Mihaela: „Mi-a zis că a fost la spital în Germania și că tot ce i-au propus ei era o intervenție clasică, cu incizie mediană, de sus până jos. S-a speriat de abordare, probabil că medicii de acolo au fost un pic mai dramatici în exprimare când i-au zis că poate să fie cancer de ovar”.

Deși Mihaela avea la ea toate investigațiile făcute până atunci, descrise în limba germană, dr. Stoica i-a făcut din nou ecografie, fiind unul dintre medicii care preferă să își facă singuri investigațiile imagistice, ca să știe exact pe ce se bazează în operație. În plus, i-a calculat și riscul de malignitate, pe baza anumitor parametri imagistici.

„Ea făcuse ecografie și CT și în Germania, dar nu avea cifre, nu-i făcuseră scorul IOTA (n.r. – acronim de la International Ovarian Tumor Analysis). Acesta este un scor imagistic pe care o parte din medici nu-l știu și nu-l folosesc. Pe baza criteriilor imagistice de la ecografie, calculezi un scor care îți spune probabilitatea ca formațiunea chistică să fie benignă sau malignă. Ea avea o formațiune chistică bănuită a fi de ovar – la dimensiunile astea atât de mari, câteodată nu-ți mai dai seama exact de ce aparțin – și care măsura undeva pe la 21-22 de centimetri. Scorul IOTA mi-a dat undeva la 95%-97% șanse ca formațiunea să fie benignă, exact cum mi se păruse și mie, înainte de a face acel scor”, explică medicul.

„Eu îmi fac mereu imagistica, ecografia, și asta mă ajută să fiu un chirurg mult mai bun. I-am zis de la început că, din ce constat eu la ecografie, sunt șanse de peste 90% ca formațiunea să fie benignă, pentru că am mai operat chisturi asemănătoare, chiar mai mari. Și chiar ulterior, după ce i-am calculat scorul IOTA, i-am spus că, deși riscul de malignitate e mic, noi o să scoatem chistul safe oncologic, adică nu facem puncție, ci îl scoatem întreg, laparoscopic.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Mihaela își amintește și ea discuția cu medicul, își amintește cum acesta i-a spus că riscul de cancer e, din experiența lui, unul mic, dar era atât de speriată încât, orice i-ar fi spus, nu s-a liniștit. 

Oricât de temătoare a fost, Mihaela a simțit de la început că poate să aibă încredere deplină în dr. Stoica: „Parcă l-aș fi cunoscut de o viață, în momentul în care am intrat în cabinet aveam așa, o siguranță în el”.

O operație de chist ovarian gigant care nu putea fi amânată mult

Chistul ovarian este un săculeț plin cu lichid, care se dezvoltă la nivelul ovarelor. Apare frecvent la femei de toate vârstele. „Am doamne cu vârste de până în 30 de ani cu formațiuni chistice uriașe și doamne care au la menopauză. Nu există diferențe atât de mari pe vârste încât eu să fi tras o concluzie din practică”, spune dr. Stoica.

Cele mai multe chisturi ovariene sunt benigne. Mai puțin de 10% din ele au caracter malign. Totuși, ele trebuie operate, cu atât mai mult cu cât ajung la dimensiuni foarte mari. Așa a fost și în cazul Mihaelei.

„Operația nu putea fi amânată mult, din două motive. Unul este că uneori aceste chisturi se fisurează sau se rup și dau dureri. Atunci, devine urgență pentru că, dacă se fisurează, poți să ajungi la orice spital unde, cel mai probabil, se va opera clasic, iar ăsta ar fi un dezavantaj. Al doilea motiv este că aceste chisturi, de la un punct, cresc repede. Și e o urgență și pentru că într-o săptămână poți să-l operezi la 21-22 de centimetri, iar în patru luni, la 27. Și-atunci nu merită așteptarea. Plus că, pe lângă aceste două motive, trebuie să faci biopsie ca să ai un diagnostic, ca să știi ce faci mai departe.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Chisturile ovariene nu dau simptome până nu ajung la dimensiuni importante. De aceea, pentru a le detecta, e necesar un consult ginecologic complet, care să includă ecografie transvaginală, anual, odată cu începerea vieții sexuale.  

Apariția chisturilor ovariene nu poate fi prevenită, spune medicul, dar, depistate cât mai devreme, pot fi urmărite și, dacă e cazul, tratate înainte de a pune probleme. Majoritatea chisturilor ovariene sunt, de obicei, inofensive și nu produc simptome. Dispar fără tratament. Totuși, unele, dacă nu sunt depistate și cresc în volum, pot da simptome.

„Până la o dimensiune, fără ecografie nu afli nimic. După care, peste o anumită dimensiune, îți dai seama că ceva nu e în regulă, fizic, pentru că vezi că se destinde abdomenul. Pot să mai apară dureri și tulburări de menstruație”, spune medicul ginecolog.

De asemenea, dacă în urma unei operații de chist ovarian se păstrează ovarul, există posibilitatea ca, la un interval de timp de la operație, să apară alte chisturi.

Decizia operației laparoscopice

Majoritatea pacientelor doctorului Viorel Stoica preferă să se opereze laparoscopic, pentru că recuperarea e mult mai ușoară, iar ele fac față mai bine – din punct de vedere psihologic – ideii de a nu avea incizii mari. Totuși, decizia între operația laparoscopică și cea clasică aparține medicilor și se ia atât în funcție de factorii de risc, cât și de experiența chirurgicală a specialistului.

„Dacă probabilitatea să fie malign e mult mai mare, dacă intervenția se prelungește și ai nevoie să faci și alte lucruri prin cavitatea abdominală (n.r. – poți opta pentru intervenția clasică). Dar eu, de câte ori pot, operez laparoscopic. Cu cât ai mai multă experiență, cu atât lărgești indicațiile laparoscopiei, pentru că te obișnuiești cu tehnica și știi ce posibilități ai”, spune medicul.

Ca să ia o decizie cât mai bună, i-a cerut Mihaelei să facă și un computer tomograf și a așteptat OK-ul medicului imagist înainte de a o anunța că poate să o opereze laparoscopic.

În următoarele zile, de la primul consult și până la aflarea veștii că poate fi operată minim invaziv, Mihaela a stat ca pe ace.  

„De 1 mai, în Brașov era sărbătoare, toată lumea era la mici și bere, eu deja aveam un fel de dureri și îmi simțeam burta foarte umflată și mă uitam încontinuu în telefon, pe WhatsApp, să văd dacă îmi scrie domnul doctor că mă poate opera laparoscopic. Și chiar mi-a scris. Când am primit răspunsul că mă poate opera, am plâns, simțeam bucurie cu tristețe, amestecate. Bucurie că mă va opera laparoscopic și tristețe pentru că a fost greu”, își amintește Mihaela, care mărturisește că, chiar dacă medicul ar fi optat pentru intervenție clasică, tot la el s-ar fi operat.

„Aveam frica mea că ce va fi, dar simțeam că acolo trebuie să rămân, la el. Fiica mea mi-a spus să încercăm și la alt doctor, să mai avem o opinie, cât am așteptat rezultatul analizelor la domnul doctor, dar i-am zis că nu vreau: Eu vreau la domnul doctor Stoica și atât! Indiferent ce va fi. Așa a fost să fie.”

Mihaela Tiron, pacientă operată laparoscopic de chist ovarian gigant

Tot atunci, de 1 mai, au discutat despre programarea operației. Inițial, medicul i-a propus ca intervenția să aibă loc în jur de 14-15 mai, dar, pentru că Mihaela nu putea să stea în România mai mult de o lună, pentru că atât îi permitea concedul medical luat din Germania, l-a rugat să caute o dată mai apropiată. „Și a reușit să facă un schimb, așa că a doua zi m-a anunțat că m-a programat pe 8 mai”, spune ea.

Anexectomie laparoscopică sau chistectomie laparoscopică

Cu o zi înainte de operație, Mihaela a fost atât de copleșită de emoții, încât aproape că n-a făcut altceva decât să plângă. Oricum ar fi încercat fiica și una dintre surorile ei să îi distragă atenția n-a funcționat. A doua zi, la fel se simțea când s-a întâlnit din nou cu dr. Stoica. Și medicul a încercat să o liniștească, dar Mihaela a rămas stresată.

„Domnul doctor m-a încurajat, mi-a spus că totul o să fie bine, mi-a strâns mâna și mi-a spus hai, gata cu lacrimile, că o să vezi că va fi bine. Până și când am plecat din spital, după operație, și eram bine, până și atunci am plâns”, își amintește ea cea mai stresantă perioadă din viață.

„A fost speriată continuu, mi-aduc aminte. De când a venit. Probabil că i-am câștigat încrederea la consultație, dar, pe lângă asta, mi-aduc aminte că era destul de afectată. Liniștită nu-mi amintesc să fi văzut-o. Poate când va mai veni la control”, spune și dr. Stoica.

Operația prin care a trecut Mihaela se face cu anestezie generală și poartă denumirea de chistectomie laparoscopică, atunci când se păstrează ovarul, sau de anexectomie laparoscopică, atunci când chistul se scoate cu tot cu ovar.

„La un chist așa mare nu prea ai ce să păstrezi din ovar și, în funcție de niște criterii, cum ar fi vârsta, decizi ce faci. Adică, dacă pacienta nu mai are 20 de ani și nu mai vrea copii, nu mai păstrezi o bucățică din ovar, că riști să fisurezi chistul și să însămânțezi celule neoplazice pe-acolo (n.r. – în cazul în care se dovedește, la biopsie, că formațiunea era malignă). Dar Mihaela are 44 de ani și nu mai voia copii, așa că, în acest caz, faci anexectomie. Pur și simplu, iei chistul cu ovar cu tot, cu trompă, și le pui într-un sac, după care scoți sacul printr-o găurică”, explică dr. Viorel Stoica în termeni extrem de simpli o operație care, de fapt, nu e simplă deloc și pe care nu mulți medici se-ncumetă să o facă.

În acest tip de operație laparoscopică, se fac câteva incizii mici, de sub un centimetru, și una ceva mai mare, de aproximativ 3-4 centimetri, pe unde se introduce în cavitatea peritoneală un sac special numit endobag. În acest sac se pune chistul ovarian – când e cazul, cu tot cu ovar și trompă uterină – care se fragmentează în bucăți mai mici, după care e scos în condiții sigure, iar mediul din jur este dezinfectat pentru a se continua operația fără ca vreo celulă cu potențial de risc cancerigen să mai existe în preajmă.

Conținutul endobagului – chistul ovarian – se trimite pentru analize la departamenul de anatomie patologică, care urmează să determine natura formațiunii.

O operație complexă, bazată pe multă experiență transmisă din generație în generație

O astfel de operație, cum este cea prin care a trecut Mihaela, durează în jur de trei-patru ore. În spatele acestor trei-patru ore petrecute în sala de operație, există, însă, multe sute de ore de studiu și de muncă ale medicului care vrea să-și îmbunătățească tehnica, astfel încât să poată opera cât mai bine în situații complexe.

În cazul dr. Stoica, acest tip de laparoscopie are loc săptămânal, fie că operează chisturi ovariene sau fibroame uterine. „Aș putea zice că e o rutină, cumva. E rutină pentru că e o operație pe care o faci destul de des și care te ajută să acumulezi și mai multă experiență, dar nu e o rutină care să îți dea confort. Pentru că toate operațiile sunt diferite și nu știi niciodată ce găsești intraoperator, iar asta dă un anumit stres. Pentru că ai imagistica, bănuiești ce ai putea găsi, îți iei măsuri de precauție, dar intraoperator trebuie să te adaptezi și la situații care pot fi neprevăzute, care nu au fost descrise de imagistică. Asta îți dă o stare de disconfort, așa că, din acest punct de vedere, nu am lejeritatea să zic că e rutină”, explică medicul.

Întotdeauna, în cazurile de chist ovarian gigant, există o posibilitate de a converti din operație laparoscopică în operație clasică. Dar, spune dr. Stoica, cu cât ești mai riguros, cu atât această posibilitate scade, astfel că, atunci când ea e foarte mică, subiectul e discutat tangențial cu pacientul.

„În situația Mihaelei, riscul meu să convertesc în intervenție clasică era extrem de mic, la ce experiență am cu acest tip de formațiuni. De obicei e o discuție atinsă foarte fin și scurt, pentru că, și dacă insiști foarte mult pe tema asta, mai degrabă îi sperii pe pacienți. O menționezi, dacă consideri că poate să fie această posibilitate”, explică medicul.

Există câteva tehnici chirurgicale, reduse ca număr, care-i permit chirurgului să opereze safe oncologic, adică în așa fel încât să reducă la minimum riscul de a însămânța cavitatea peritoneală cu celule cu potențial malign.

Dr. Stoica insistă însă pe ideea că meritul expertizei sale în materie de astfel de operații nu îi aparține în totalitate, ci este suma experiențelor pe care le-a avut în preajma altor medici, de la care a învățat tot felul de trucuri.

„Și trucul ăsta, de exemplu, și persoana căreia îi datorez faptul că pot să fac această operație este dr. Dan Ulmeanu (n.r. – conf. univ. dr., medic primar de chirurgie generală la Spitalul Regina Maria Băneasa). Meritul doctorului Ulmeanu, dincolo de a fi un chirurg excepțional, este binele pe care-l face în afara programului operator personal, prin noi, cei care am învățat câte ceva de la dumnealui și care, acum, dăm binele mai departe. Îi dedic această operație, pentru că meritul este și al dumnealui. Niciunul dintre noi nu s-a născut deștept și se apucă să opereze”, spune dr. Viorel Narcis Stoica.  

Rezultatul biopsiei: formațiune benignă

Mihaela s-a simțit bine după operație. „M-am ridicat imediat. Am avut mai mult un disconfort decât durere. Domnul doctor mi-a spus că, dacă am dureri, să-i spun, că el nu suportă ca pacienții lui să aibă dureri, dar nu a fost cazul”, își amintește Mihaela.

A treia zi s-a și externat, iar acasă a luat trei zile tratament cu antibiotic și 10 zile anticoagulante. Pentru durere nu a mai luat nimic, pentru că a fost suportabilă. „Și am așteptat cu sufletul la gură rezultatele de la biopsie, am intrat în fiecare zi în aplicație”, adaugă ea.

Rezultatele biopsiei vin, de obicei, într-un interval de două până la trei săptămâni, așa că Mihaela urma să meargă la control la trei săptămâni de la operație, când ar fi avut deja și rezultatul și înainte de a pleca din țară. Oricum, deplasările cu avionul nu sunt recomandate imediat după o intervenție chirurgicală, din cauza riscului de tromboze.

Când își amintește de perioada care s-a scurs de la operație și până când a avut rezultatul de la anatomie patologică, Mihaela spune nu c-a fost grea, ci foarte grea.

Pe 8 mai a avut operația, iar rezultatele i-au venit pe 20, dar nu a reușit să le citească, așa că, până pe 24 mai, când a ajuns în cabinetul doctorului, încă nu aflase dacă formaținea era într-adevăr benignă și dacă, deci, se afla în afara oricărui pericol.  

„Când m-a văzut, domnul doctor m-a întrebat de ce nu mă bucur. A crezut că eu știu rezultatul, dar nu reușisem să-l văd. Când medicul s-a uitat și mi-a spus că e benign, am urlat, am țipat, am plâns, pur și simplu nu judecam. I-am zis că luna aia a trecut pentru mine ca 20 de ani. Deja mă gândeam ce se va întâmpla cu băiatul, ce se va întâmpla cu fata, îmi făceam tot felul de filme, deja mă vedeam cum e mai rău”, spune Mihaela.

„A contat să pot să vorbesc despre problemele mele în limba română.” Comunicarea medic-pacient

În Germania, medicul ginecolog și cel de familie la care merge Mihaela sunt români. A căutat special astfel de doctori, nu numai ca să vorbească în limba ei maternă, ci și pentru că – spune ea – germanii chiar sunt mai reci, iar noi suntem altfel.

S-a simțit confortabil în discuțiile cu dr. Stoica și pentru că a putut să vorbească în limba română, dar cu atât mai mult pentru că a simțit deschidere din partea lui și a putut să-i comunice toate temerile ei, iar el a încercat constant să o liniștească și să o încurajeze.   

„A contat și asta, să pot să vorbesc despre problemele mele în limba română și să pot să mă simt mai apropiată de medic. E sângele românesc. Dar nu e numai asta. Domnul doctor mi-a spus în față, din prima clipă, că el nu e Dumnezeu. Mi-a spus că am un chist, că lui nu i se pare că ar fi o formațiune rea, dar că el nu e Dumnezeu. Dar, pentru mine, domnul doctor este al doilea Dumnezeu. E cel mai bun doctor pentru mine, care a discutat cu mine și în termeni medicali, și în termeni pe înțelesul meu.”

Mihaela Tiron, pacientă operată laparoscopic de chist ovarian gigant

Și dr. Stoica își amintește lucruri bune despre Mihaela: „E exact genul de român despre care îți pare rău că a plecat din țară. Sunt oamenii aceia cu bun simț care, din păcate, și-au găsit locul în altă parte, în loc să rămână aici”. 

Medicul ginecolog are din ce în ce mai multe paciente care vin special la el, din țări precum Canada, Elveția, Irlanda sau Marea Britanie, ca să se opereze. Aproximativ 90% dintre ele sunt românce plecate de mai mulți ani din țară. Uneori, le consultă în clinica virtuală, unde analizează investigațiile pe care acestea deja le au, urmând să le cheme la operație. Alteori, pacientele vin direct la consult în România.  

Și, pentru că se confruntă de multe ori cu situații în care pacientele sunt foarte speriate, folosește toate resursele de care dispune – personale și profesionale – ca să le încurajeze. Nu are o strategie în acest sens sau, dacă o are, nu e conștient de ea.

„Cred că, dacă îți pasă, transmiți altfel informația, empatizezi mai bine și-atunci pacientele capătă mai multă încredere. Dacă îți pasă și ți-a păsat de fiecare dată, ești mult mai bun și ca medic. Dar, dacă ți-a păsat numai din când în când, nu mai poți fi la fel de bun nici când îți pasă. În lupta asta, e foarte important ca pacientele să simtă că cel care le ajută e alături de ele, că îi pasă. De-abia apoi cred că vin recomandările legate de experiența medicală sau ce găsesc ele pe net și pe forumuri.”

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

„Când voi fi în țară, cu siguranță că la el voi merge.” Viața, azi

În urma rezultatului de la biopsie, care i-a arătat că formațiunea extrasă a fost una benignă, medicul i-a recomandat să facă un consult ginecologic mai amănunțit, care să includă ecografie, la 3 sau la 6 luni de la operație și, conform protocolului, să meargă și la un oncolog. Ulterior, va face un control anual, de rutină.  

La trei zile de la control, Mihaela s-a întors în Germania, unde s-a revăzut cu soțul și cu fiul ei. „Am ajuns în Germania și am plecat trei zile în Italia, la mare. Nu am stat la plajă, nu am stat la soare, dar soțul mi-a zis că am nevoie să stau, să nu gătesc, numai să stau cu mine și să mă liniștesc”, spune ea.

La șase săptămâni de la operație, Mihaela deja se întorsese la serviciu, iar acum se simte de parcă nici nu ar fi fost operată.

Pentru că și-a dorit ca și alte persoane aflate în căutarea unei soluții să afle despre experiența ei și să poată ajunge la dr. Stoica, ne-a scris folosind formularul Spune-ți povestea, unde orice persoană ne poate contacta.

Deși poate să-și facă toate analizele și controalele postoperatorii și în Germania, ca asigurată medical, Mihaela are de gând ca, la sfârșitul lui august, să meargă la control la dr. Stoica. „O să vin în țară și o să fac controalele la domnul doctor. Poate nu o să ajung la fel de des ca în cazul în care aș fi stat în România, dar, când voi fi în țară, cu siguranță că la el voi merge”, spune Mihaela.