A avut un chist ovarian gigant, operat laparoscopic. „Recuperarea a fost foarte rapidă“

Cristina* are 59 de ani, este din județul Brașov, face zilnic plimbări și drumeții montane și s-a pensionat de curând. În noiembrie 2021 cântărea 50 de kilograme, dintre care 7 kilograme erau în plus. Un chist ovarian gigant ajunsese să-i ocupe tot abdomenul. A tot crescut de la începutul pandemiei de COVID-19 și atinsese pragul de 30 de centimetri atunci când l-a întâlnit pe dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul Băneasa și la Spitalul Brașov, ambele aparținând Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. Când medicul i-a propus abordarea laparoscopică de extragere a chistului, printr-o incizie de numai 5 centimetri, Cristinei i s-a reconfirmat încrederea în evoluția tehnologiei medicale, dar mai ales în capacitatea medicilor români de a o folosi.

*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol pentru pacient nu este cel real.

Era vara anului 2019 când Cristina a observat că silueta cu care era obișnuită de zeci de ani începe să se modifice. „Eu eram o persoană nu slăbuță, dar normală ponderal. Și dintr-o dată, am văzut că mi se mărește volumul abdomenului“, își amintește Cristina.

Cu mai mult de 20 de ani în urmă: fibromul uterin

Nu se îngrășa, nici n-ar fi avut de ce, pentru că nu făcuse vreo modificare în regimul alimentar. În plus, e o fire foarte activă, genul care nu poate să stea închis o zi întreagă între patru pereți. Iese la plimbare pe jos măcar două ore în fiecare zi și nu alege niciodată drumul cel mai ușor. Iar vara, când e ziua lungă și vremea e frumoasă, face drumeții montane de 5-6 ore și are trasee preferate pe masivul Postăvaru. Deci nu avea de ce să acumuleze kilograme.

Dar nici nu s-a alertat. Cu mai mult de 20 de ani în urmă, când avea puțin peste 30 de ani, a trecut prin ceva similar. Începuse să i se mărească în volum partea inferioară a abdomenului, ca o sarcină în primele luni. „Atunci am crezut că am făcut o hernie, pentru că lucrasem foarte mult fizic acasă. Făcusem o renovare“, spune Cristina. Doar că n-a fost o hernie, ci un fibrom uterin.

A fost operată atunci, i s-a scos fibromul de dimensiunea unui pumn micuț și s-au făcut analize care au confirmat că formațiunea era benignă, așa că nu au fost motive de îngrijorare.

Când a văzut că din nou începe să i se rotunjească abdomenul, a crezut că a recidivat fibromul și și-a trecut pe lista de priorități să meargă la medic.

Doar abdomen mărit, fără alte simptome

Tot în vara lui 2019, Cristina și-a schimbat locul de muncă și stresul care vine cu un nou job a împins în josul listei prioritatea de a merge la medic.

„În februarie 2020 deja problema era mai voluminoasă, ca să zic așa. Nu aveam dureri, n-am avut deloc, așa că nu m-am alarmat. N-am avut nicio altă modificare, nici digestivă, de niciun fel. Doar că eram cam cu burtă, așa. Chiar mi-a zis o doamnă la un magazin odată: Sunteți însărcinată? I-am zis: Nu, mi-a trecut demult vremea când puteam să fiu însărcinată.“

Cristina, pacientă operată de chist ovarian gigant

Abdomenul tot mai mare a făcut-o să ia din nou în serios gândul să se programeze la medic. Doar că a venit primul val de COVID-19 și, din nou, lista priorităților i-a fost dată peste cap. „După perioada de izolare, nu m-am mai dus nicăieri de frică să nu mă-mbolnăvesc de altceva“, spune Cristina.

De-abia în luna mai 2021 a ajuns la medic. Atunci Cristina tocmai se pensionase și avea mai mult timp pentru ea. „M-am pensionat din cauza COVID, plus că împlinisem vârsta de pensionare anticipată și aveam și vechimea necesară. Am zis că nu mai e cazul să mă complic dacă pot să-mi fac viața liniștită“, își justifică ea decizia.

Diagnosticul: chist ovarian gigant, fără complicații

Mai întâi a mers la medicul de familie. De aici, a plecat cu o trimitere la ginecologie, în cadrul Maternității din Brașov. De la prima consultație la ginecolog, în timpul ecografiei, a aflat care era problema: un chist ovarian gigant, care începuse să-i ocupe o bună parte din cavitatea abdominală. Au urmat analize mai amănunțite, un RMN și un Papanicolau, care au liniștit-o: formațiunea era benignă și complet operabilă, fără complicații.

Doar că de la prima vizită la medic și până a obținut o programare la operație au mai trecut luni bune. Două luni a durat numai până când i-a venit rândul la RMN, așa că operația a fost programată cândva în luna octombrie 2021.

Și de data asta, planurile i-au fost date peste cap de COVID. În octombrie România era în plin val patru al pandemiei, iar spitalele de stat au fost nevoite să amâne pe termen nedefinit toate operațiile programate și să rămână deschise doar pentru urgențe.

Cristina nu avea nicio urgență, nicio durere, niciun alt simptom decât o burtă care tot creștea din cauza unui chist ovarian care devenea tot mai voluminos. „Eu eram hotărâtă totuși să rezolv problema, dacă se poate, cât mai repede“, spune Cristina. Așa că s-a îndreptat către Spitalul Regina Maria Brașov, unde cineva i l-a recomandat pe dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie. De aici înainte lucrurile au mers lin.

Medic: „Chistul ovarian probabil că s-a dublat în ultimul an“

„Când am cunoscut-o, doamna Cristina avea 50 de kilograme cu chist cu tot. Nu era mai îngrijorată decât alte paciente de-ale mele cu chist ovarian gigant. Se vedea pe RMN o formațiune chistică de 30 de centimetri, avea abdomenul dilatat, dar fără tulburări de tranzit și fără dureri. Motiv pentru care a și ajuns, probabil, cu formațiunea la asemenea dimensiuni“, își amintește medicul Viorel Stoica prima întâlnire cu Cristina.

Dr. Stoica estimează că în urmă cu un an, un an și ceva, chistul ovarian ar fi fost, probabil, la jumătate din dimensiunea cu care a ajuns la operație, adică 15-18 centimetri. Spune că a întâlnit multe cazuri în care pandemia le-a făcut pe paciente să amâne foarte mult vizitele la medic, mai ales dacă lipsește principalul semnal de alarmă: durerea. Și încă ceva:

„Ce-am mai observat eu la doamne: atunci când în familie se întâmplă ceva – pățește soțul ceva, copiii au nevoi urgente – ceva care le stresează într-un fel sau altul, foarte multe femei uită de ele. Au grijă de cei din jur și ele se pun pe planul doi. Și-atunci, ele văd că se destinde abdomenul, știu că ceva nu e în regulă, dar sunt ocupate cu altele și așa trec zile, luni și ani.“

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Smart Living: A existat vreo secundă suspiciunea că ar putea fi vorba despre o formațiune de altă natură?

Dr. Viorel Stoica: Formațiunile chistice mari nu prea ajung să fie cancer. Dacă sunt cancere, nu ajung la dimensiunea asta. Omoară omul înainte să fie așa voluminoase. Am mai avut o doamnă cu un chist de 40 de centimetri, tot o formațiune benignă care ocupa tot abdomenul.

Smart Living: Dar chisturile ovariene nu apar, mai degrabă, în perioada fertilă? Doamna Cristina era deja la menopauză când a început să-i crească în volum abdomenul.

Dr. Viorel Stoica: Ba da, apar de obicei până la menopauză. După menopauză, sunt suspecte indiferent de dimensiunea lor. Pentru că, după menopauză, ovarele ar trebui să fie în repaus. Ți se pare dubios și un chist de 2-3 centimetri după menopauză.

Dar eu îmi folosesc imagiștii foarte mult. Mă duc cu CD-ul (n.r. – cu imaginile de la computer tomograf sau de la imagistica prin rezonantă magnetică – IRM) la ei. Eu le spun ce mi se pare mie, ei îmi spun ce li se pare lor. Dacă eu văd că o formațiune este benignă și părerea lor este aceeași înseamnă că e OK. Mă bazez mult pe imagistică atunci când iau o decizie. Așa a fost și în cazul doamnei Cristina.

Smart Living: Care pot fi riscurile unui chist ovarian gigant?

Dr. Viorel Stoica: Chisturile pot să se torsioneze, iar atunci apar dureri foarte mari. Pot să dea ocluzie intestinală. O parte dintre ele pot să dezvolte și o componentă malignă în interior. Asta vine cu alte complicații. La doamna Cristina nu era cazul, pentru că era o formațiune bine delimitată.

Planul de operație: 90% șanse de intervenție laparoscopică, 10% – probabilitate de convertire

După ce a analizat cu atenție toate investigațiile medicul Viorel Stoica i-a explicat pacientei Cristina că, date fiind datele optimiste ale chistului ovarian, intervenția chirurgicală putea să se desfășoare laparoscopic.

Mai exact, printr-o incizie de mici dimensiuni, medicul folosește un instrument numit laparoscop, prevăzut cu o cameră, iar pe un ecran vede imaginile mărite și la o calitate foarte bună pe care cu ochiul liber nu le-ar putea vedea decât dacă ar face o tăietură mult mai mare.

Cristina se informase și, pasionată de tehnologiile moderne cum este, își dorea ca operația să se poată realiza laparoscopic. Mai ales că, în urmă cu 20 de ani, intervenția pentru eliminarea fibromului uterin a fost clasică și știa cum se desfășoară recuperarea după o tăietură mare și care sunt riscurile.

„A fost încântată că se poate face intervenția laparoscopic. Eu, pe baza experienței mele, le dau un procent pacientelor. Dacă nu mă înșel, i-am spus că sunt 90% șanse ca operația să se desfășoare laparoscopic integral, iar 10% e posibilitatea să convertim și să facem clasic. Asta dacă apare ceva care crește prea mult riscul, nejustificat. Sunt mai multe aspecte pe care le iei în calcul când faci planul chirurgical ca să fie totul cât mai safe și să scazi riscul de a lărgi incizia“, explică medicul Viorel Stoica.

Când apar durerile, operația de chist ovarian gigant devine o urgență

Totul era bine planificat: operația a fost programată, în funcție de celelalte intervenții din programul medicului, analizele erau bune. Cristina și-a urmat programul obișnuit de plimbări și drumeții montane.

Datele problemei s-au schimbat, însă, după ce Cristina a făcut din nou mai mult efort la treburile casnice: a stat mult timp aplecată și a presat chistul. „Imediat după aceea mă simțeam amețită. Totuși, nu aveam dureri de burtă, doar amețeală, dar mi-a fost frică că s-a spart chistul“, își amintește Cristina.

Medicul a chemat-o atunci la o consultație, dar pe ecografie nu s-au observat modificări. A doua zi, însă, Cristina s-a simțit și mai rău de dimineață: „Eu nu mă simt rău, în general. Dar în momentul în care m-am simțit atât de amețită am știut că ceva nu e deloc în regulă, eram deja speriată“.

Au început și durerile, așa că l-a informat pe medic, care a schimbat statusul operației din „programată“ în „urgentă“. „Era vineri și mi-era clar că nu se mai putea amâna operația până luni. Nu era nimic de expectativă. Eu eram la București și am venit repede la Brașov, ca s-o operăm vineri seara. Mi-am anunțat colegii, anesteziștii, toată echipa, s-au pus toate cap la cap și ne-am pregătit de operație“, spune dr. Stoica.

Durerea putea fi dată de torsiune, explică medicul, ori de fisură, ori chiar de o posibilă hemoragie. Atunci când se fisurează, dacă această formațiune se rupe în dreptul unui vas, vasul respectiv sângerează. Așadar, putea fi și o problemă amenințătoare de viață, însă în cazul Cristinei, investigațiile preoperatorii au dovedit că nu era așa. Cel mai probabil, chistul se fisurase și a început să se scurgă lichid în cavitatea abdominală din ce în ce mai mult.

Laparoscopic versus clasic: avantaje

Deși a devenit o urgență, planul chirurgical a rămas același: 90% șanse ca operația să fie realizată laparoscopic, 10% – probabilitate să fie convertită într-o intervenție clasică, dacă era cazul. Dar nu a fost nevoie de convertire.

„Intervenția e atipică, pentru că am făcut o incizie de 5 centimetri prin care am abordat chistul. Printr-un dispozitiv special de aspirare, care să împiedice diseminarea celulelor din chist și din lichid, am aspirat chistul. Noi avem niște depărtătoare interesante și deștepte, care se numesc Alexis. Poți să montezi un astfel de depărtător pe acea incizie și prin interiorul lui să intri laparoscopic, prin aceeași incizie. Când dai jos capacul acelui depărtător, intri clasic. Când ai pus capacul, intri laparoscopic, prin el, ca să nu fie nevoie să lărgești incizia. Atunci, eu dacă dădeam jos capacul, intram clasic: vedeam chistul direct, îl puncționam și extrăgeam lichidul. Când puneam capacul, intram laparoscopic, cu camera și vedeam de jur împrejur dacă sunt aderențe sau dacă sunt probleme.“

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Cât durează o operație de chist ovarian gigant? În cazul Cristinei, operația a durat 2 ore și 40 de minute și a necesitat anestezie generală. Fiind foarte mare chistul, până sub ficat, rahianestezia nu ar fi fost suficientă. În plus, la intervenția laparoscopică se face oricum din start anestezie generală cu intubație, pentru că pacientul trebuie să fie asistat respirator. Chirurgul trebuie să aibă o vizibilitate cât mai bună, și pentru aceasta, trebuie să se umfle abdomenul cu un gaz, iar pacientul nu mai poate să respire singur.

Timpul chirurgical a fost, practic, la fel ca în cazul unei intervenții clasice. „Dacă intri clasic, scoți mai repede formațiunea, dar după aceea stai să coși peretele. Când intri laparoscopic, muncești puțin mai mult ca timp laparoscopic, dar ai mai puțin de cusut la final. Plus că avantajele pentru pacient sunt net superioare. Riscul de infecție de plagă este mult redus. Și riscul de complicații postoperatorii la distanță este mai mic: eventrații, hernii etc. În cazul laparoscopiei, aceste riscuri sunt aproape zero“, explică dr. Stoica.

Formațiunea a avut aproximativ 7 kilograme, dintre care 6 litri de lichid.

Minutele care elimină disconfortul digestiv postoperator

La timpul operator propriu-zis, dr. Stoica adaugă și 7-8 minute care fac diferența între a te simți bine după operație și a avea un disconfort digestiv.

„Mie nu-mi place durerea și toată viața am făcut tot ce am putut ca să scad durerea postoperatorie.“

Dr. Viorel Stoica, medic specialist obstetrică-ginecologie

Este vorba despre un truc: în cele 7-8 minute scoate tot gazul introdus în cavitatea abddominală pentru o bună vizibilitate. „Peritoneul nu e obișnuit să absoarbă gazul – îl absoarbe în aproximativ 20 de zile. Atunci eu am grijă întotdeauna să scot tot gazul dintre ansele intestinale. Recuperarea este astfel mai rapidă. Dacă rămâne gaz, a doua zi, gazul respectiv se ridică printre anse, stă sub diafragmă și irită, provoacă dureri mai ales la respirație. Dacă scot gazul, pacientul nu mai simte dureri de acest tip.“

Recuperarea: „Simțeam la propriu reașezarea organelor“

Pentru Cristina, operația de chist ovarian a fost dovada că evoluția tehnologică aplicată corect vine cu avantaje nete. Tot demersul preoperator a fost foarte rapid: toate analizele de sânge și computerul tomograf au avut loc pe repede-înainte.

Anestezia generală nu a venit la pachet cu efecte secundare, cum s-a întâmplat la intervenția de eliminare a fibromului uterin: „Când m-am trezit am băut apă cât cuprinde, că mi-a fost sete. Nu mi-a fost deloc rău. Din fericire, a evoluat știința și în privința anesteziei, de la operația mea de fibrom, cu 25 de ani în urmă“.

Prima noapte de după operație și-a petrecut-o la Terapie Intensivă, iar a doua zi, sâmbătă, a fost mutată în salon. Tot atunci a făcut și primii pași: „M-am dus până la geam tiptil-tiptil și am mirosit puțin aerul de-afară. M-am simțit clar mai ușoară, ca după naștere. Am avut ceva dureri, dar în spital îmi făceau calmant“.

Duminică la prânz a fost externată, cu recomandarea de a-și relua încet-încet activitatea, fără eforturi prea mari în primele trei săptămâni. În ceea ce privește durerea după operația de chist ovarian, Cristina spune că o vreme a avut o jenă în partea inferioară a abdomenului, în zona tăieturii. Dar, fiind o tăietură de mici dimensiuni și peretele abdominal rămânând practic intact, disconfortul a fost minim și de scurtă durată.

„Durerile au fost mai degrabă de la reașezarea organelor la locul lor. Ocupând chistul atât de mult din abdomen, presase totul în toate părțile. Când mă îndreptam era problemă, pentru că simțeam la propriu reașezarea organelor, pe sub coaste.“

Cristina, pacientă operată de chist ovarian gigant

La nici trei săptămâni de la operație, Cristina a plecat în primul drum mai lung, de peste 3 kilometri. Nu prin oraș, pe stradă, ci cu puțin efort fizic, la deal: „Am mers foarte încet atunci, precaut. M-am întors cu autobuzul, nu am vrut să forțez“.

După controlul postoperator, care a avut loc în decembrie, și-a reluat, treptat, drumețiile: cel puțin o oră-două în fiecare zi.

„Doamna Cristina a avut o recuperare postoperatorie foarte rapidă. A ajutat-o faptul că dânsa este o persoană activă, care urcă pe munte, face trasee. S-a bucurat în plus că operația a fost laparoscopică, pentru că i-a rămas peretele abdominal intact, a avut doar cicatricea asta mică, de 5 centimetri“, a confirmat dr. Viorel Stoica.

Smart Living: Există risc de recidivă a chistului ovarian?

Dr. Viorel Stoica: Riscul de reapariție este zero. Am scos ambele ovare și trompele uterine în timpul intervenției, pacienta fiind la menopauză. Astfel am eliminat orice risc, pentru că, odată apărut un chist, era clar că poate să mai apară.