„După ce m-am văzut în oglindă, am știut că am luat cea mai bună decizie.” Viața după rinoplastie

Ana Maria Poșircă are 29 de ani și e din Brașov. Degeaba i-au spus părinții și apropiații că e frumoasă așa cum e, gândul că vrea să-și micșoreze nasul i-a stăruit în minte din copilărie. A prins curaj să facă rinoplastie numai când a fost convinsă că a găsit medicul potrivit, în persoana doctorului Cătălin Ștefan, medic primar ORL și specialist în chirurgie plastică, cel care a operat-o la Spitalul Regina Maria Brașov, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA. De atunci, Ana privește viața mult mai încrezătoare.

Ana trăiește viața pe care și-o dorește. E căsătorită de patru ani cu bărbatul pe care îl iubește, are un fiu de 3 ani și jumătate, iar acum așteaptă al doilea copil. Totuși, până recent, parcă nu reușea să se bucure pe deplin de fiecare moment pe care i-l oferea viața. Uneori, era stânjenită de faptul că avea un nas cam mare, cam căzut, cam urât. 

„Din copilărie îmi doresc foarte mult să fac rinoplastie. Decizia am luat-o demult, doar că mi-a luat mult să găsesc medicul competent și care să-mi ofere încrederea că pot să fac asta. Pentru că mi-a fost și frică, e o schimbare importantă a fizionomiei și trebuia să fie un doctor care să-mi ofere încredere”, spune ea.

„Iar domnul doctor Cătălin Ștefan a fost singurul care mi-a oferit încrederea asta. În plus, am văzut foarte multe paciente mulțumite de el”, mai spune Ana.

„S-au făcut tot felul de glume pe seama mea în liceu.” Adolescența

Drumul până la operația de rinoplastie nu a fost unul scurt. În primul rând, pentru că nu poți, ca minor, să faci o operație de micșorare a nasului, decât în condiții excepționale. În al doilea rând, pentru că Ana s-a ambiționat să facă operația atunci când nu va mai depinde de părinți. În cele din urmă, pentru că a durat destul să găsească un medic pe mâna căruia să fie sigură că vrea să-și lase chipul.

Totuși, a vrut să-și micșoreze nasul din adolescență, când episoadele de bullying au început să se-ndesescă.

„Pe la 14-15 ani, aveam colegi în școală care râdeau și îmi ziceau nas, deși prietenii și membrii familiei, toți apropiații, îmi spuneau că nu am nevoie, că nasul meu nu e mare. Chiar și cu o lună înainte de operație toată lumea îmi zicea că de ce-mi fac, că nu am nevoie. Dar, cum eu am avut acest complex de mică și mi-am dorit toată viața să fac asta, nu am ascultat de nimeni.”

Ana Maria Poșircă, pacientă cu rinoplastie

Poate că pentru unii, nasul Anei nu era neapărat mare, dar pentru ea, faptul că avea vârful lung și căzut a dus la apariția unui complex puternic, care a transformat-o într-o persoană foarte rezervată. A evitat să fie în centrul atenției, să apară în fotografii și chiar să zâmbească.

„S-au făcut tot felul de glume pe seama mea în liceu. Mi se spunea nas, ce năsuc ai și fel de fel de glume. Deși familia îmi spunea că nu e nimic, eu mă uitam în oglindă și vedeam. Evitam să-mi fac poze, să prezint ceva la școală, pentru că simțeam că, atunci când sunt în centrul atenției, toată lumea se uită la nasul meu. Evitam chiar și să râd, pentru că, atunci când râdeam, gura se ducea în sus, iar nasul cobora și mai mult”, povestește Ana.

Undeva pe la 17-18 ani, Ana a deschis subiectul rinoplastiei și cu părinții. Ei îi spuneau că nu e nevoie, că e frumoasă așa cum e, dar Anei i-a rămas în minte un singur gând: când voi fi pe banii mei, o să o fac.

„Forma nasului influențează și respirația.” Medicul potrivit

Mai târziu, tot mergând pe la diferite consulații la ORL, Ana a aflat că are și o deviație de sept. Ea însă le tot spunea medicilor că nu o deranjează și că respiră corect, așa că, o perioadă, nu a acordat prea mare atenție acestui aspect. La un moment dat însă, a început să aibă și dureri de cap.

La un moment dat, s-a hotărât să caute un specialist care să o scape atât de durerile de cap, despre care știa că sunt cauzate de problemele de respirație, cât și de marele complex al vieții ei.

A ajuns în cabinetul doctorului Cătălin Ștefan, medic primar ORL și specialist în chirurgie plastică de la Spitalul Regina Maria Brașov. „I-am spus că am dureri de cap, domnul doctor s-a uitat cu camera, am intrat în discuțiile legate de deviația de sept, după care i-am spus că mi-aș dori și o rinoplastie”, spune Ana.

Și dr. Cătălin Ștefan își amintește prima discuție din cabinet cu Ana: „A venit pentru că o durea capul, că respira greu și că i se înfunda nasul. Avea o rinită cronică cu deviație de sept, ca diagnostic, dar deviația de sept îi strâmba și vârful nasului, deci era o deviație destul de importantă”.

„Ana a venit inițial pentru partea funcțională a nasului, să-i spunem așa, însă uneori, partea funcțională nu merge fără cea estetică. Adică un nas drept funcționează și bine, din punctul ăsta de vedere nu poți să separi partea estetică de cea funcțională.”

Dr. Cătălin Ștefan, medic primar ORL și specialist în chirurgie plastică la Spitalul Regina Maria Brașov

Dincolo de faptul că Ana era nemulțumită de forma nasului ei, acest aspect îi afecta și respirația, chiar dacă ea nu realiza cu adevărat acest lucru. „Forma nasului influențează respirația. Ea avea un vârf căzut, iar acest lucru se întâmplă, de obicei, când se slăbește cartilajul din partea anterioară a nasului, în urma unui traumatism din copilărie. Când plonjează vârful, acesta face un unghi prea mic cu buza și nu mai intră suficient aer nici în nas, nemaivorbind de partea estetică”, explică dr. Cătălin Ștefan.

„Problema legată de respirație e primordială, dar uneori e și un pretext pentru rinoplastie”

Comportamentul acesta, în care pacienții nu realizează că au probleme legate de respirație, nu e unul rar întâlnit. De cele mai multe ori, credem că respirăm bine și că numai noaptea ni se înfundă nasul. Însă, la un moment dat, din cauza respirației deficitare pe nas apar dureri de cap, o lipsă de concentrare și chiar senzația de oboseală dimineața, la trezire.

În general, la medicii specializați în ORL, majoritatea pacienților ajung pentru obstrucții nazale. „Problema legată de respirație e primordială cam la toată lumea. Dar, uneori, respirația proastă e un pretext ca să-și facă și forma nasului. Oricum, din punct de vedere medical, cele două se influențează. După ce rezolvi deviația de sept și faci un nas care să aibă un unghi bun în față, adică să fie un pic mai ridicat, atunci se schimbă totul”, spune dr. Ștefan.

De altfel, mai spune medicul ORL-ist, nu numai că nasul coboară, în timp, din cauza cartilajelor care se înmoaie, ci în general problemele legate de respirație se agravează odată cu vârsta. Cei mai mulți oameni dezvoltă, de la poluare, fum de țigară sau alergii, o rinită compensatorie, în care cornetele nazale se inflamează.

„Și-atunci problema e în mai multe zone. Pe de o parte, ai deviația de sept care nu-ți dă direcția aerului, adică nu intră aerul cum trebuie în nas, și, pe de altă parte, cel care intră în nas nu e suficient, din cauza cornetelor. În cazul acesta, o intervenție corespunzătoare funcțional trebuie să repare și deviația de sept, și cornetele nazale. Asta presupune deschiderea nasului cu totul, pe exterior. Sunt deviații de sept care nu merg făcute numai pe dinăuntru, pentru că trebuie să rearanjezi tot, de sus în jos. Și, dacă tot ești acolo și ai desfăcut nasul, le faci pe toate, nu corectezi numai funcțional, ci și estetic”, mai spune dr. Cătălin Ștefan.

Când Ana și-a exprimat verbal și ferm dorința de a-și micșora nasul, cei doi au stabilit o altă consultație, la care să pună la punct detaliile care țin de estetică.  

Nasuri cât mai naturale, de preferat după 21 de ani. Discuția despre rinoplastie

Ana a mers la un al doilea consult la dr. Cătălin Ștefan special pentru a discuta aspecte legate de forma nasului, despre ce se poate face astfel încât ea să aibă niște așteptări realiste și să fie mulțumită de rezultat și din punct de vedere estetic. 

„I-am spus medicului că nu vreau un nas de păpușă, să se vadă o diferență imensă. Vreau să fie cât mai natural, doar că îl vreau mai ridicat.”

Ana Maria Poșircă, pacientă cu rinoplastie

Există mai multe moduri de abordare medicală atunci când vine vorba despre rinoplastie. Medicul Cătălin Ștefan a absolvit multiple cursuri de specializare din străinătate, în Germania și Austria. „Dacă în Stuttgart, unde e leagănul rinoplastiilor din Europa, nu se fac simulări înseamnă că există niște motive întemeiate pentru care nu se fac”.

În momentul operației, pot să apară tot felul de provocări, mai spune medicul – cum ar fi o lipsă de cartilaj la nivelul nasului, ceea ce ar presupune o reconstrucție cu cartilaj recoltat din ureche sau din coastă –, iar acestea pot modifica rezultatul final.

„Practic, realitatea e mult mai complexă decât să ștergi o cocoașă de pe o poză. Eu, de obicei, le arăt pacienților fotografii cu nasuri similare cu ale lor. Am o serie de poze comparative, pentru că nasurile au niște particularități care se repetă: unele au cocoașă, unele au vârful mai lung, unele sunt mai deviate, unele au vârful căzut. Le arăt poze cu un pacient vechi, ca să vadă rezultate reale care îi ajută să-și facă o idee”, explică medicul ORL-ist.

„Înainte, se făceau nasurile acelea grecești, date pe spate și, indiferent cum arătai, nasurile erau la fel. Acum preferăm nasurile mai naturale, omul trebuie să se simtă bine în pielea lui și să nu-l întrebe toată lumea dacă s-a operat la nas. Să intri din nou într-o normalitate, nu să atragi atenția.”

Dr. Cătălin Ștefan, medic primar ORL și specialist în chirurgie plastică la Spitalul Regina Maria Brașov

Cât despre vârstele cele mai potrivite pentru o operație de rinoplastie, medicul spune că vârsta ideală este cea la care se consideră că nu mai apare o creștere ulterioară a cartilajului nazal. Motivul este acela că un cartilaj asupra căruia se intervine nu mai crește și, dacă individul nu a atins pragul maxim de dezvoltare fizică, există riscul să-i mai crească oasele feței, dar nu și nasul.

De regulă, pot face rinoplastie persoanele de ambe sexe trecute de 18 ani, dar ideal ar fi ca, dacă nu există probleme deosebite, să se aștepte până la 20-21 de ani. În situații excepționale – dacă există deviații de sept puternice, obstrucții nazale complete sau diferite traumatisme, la fete se poate face rinoplastie și de la 16 ani.

„La fete, după vârsta de 16 ani, cartilajele au o creștere mai încetinită și, în cazuri excepționale, se poate face și de la 16 ani. Băieții în schimb cresc și după 16 ani, până spre 18, deci la ei se poate face după 18 ani. Un ideal de vârstă ar fi pe la 20-21 de ani, pentru ambele sexe, dacă nu sunt probleme deosebite”, spune medicul.

Operația de rinoseptoplastie deschisă

Ana s-a operat în octombrie 2022. Pe lângă discuțiile despre operație și riscurile ei, înainte de intervenție a mai trecut și printr-un consult preanestezic, a făcut analize de sânge și un screening pentru depistarea colonizării cu germeni multirezistenți (la nivelul pielii).

În ziua în care s-a internat la Spitalul Regina Maria Brașov, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, înainte de a intra în sala de operații, dr. Ștefan a mers încă o dată la ea și au discutat despre intervenție. Aproape că nici nu a fost nevoie de încurajări, pentru că Ana era foarte încrezătoare și nerăbdătoare să se opereze: „eram foarte fericită și cu emoție în suflet că o să scap de acest complex pe care l-am avut”.

Operația prin care a trecut, care durează între două și trei ore și se face cu anestezie generală, se numește rinoseptoplastie deschisă. Dr. Ștefan preferă operațiile deschise, pentru că ele îi oferă medicului un acces mult mai mare și, prin urmare, cu riscuri mult mai mici atât în ceea ce privește rezultatele legate de respirație, cât și în ceea ce privește aspectul estetic final.

Cazul Anei nu e unul rar întâlnit. Un nas cu deviație de sept și vârful căzut se întâlnește destul de des în secțiile ORL. Și, deși se poate rezolva prin intervenție chirurgicală doar partea de deviație, rezultatele sunt mult mai bune dacă se face și rinoplastie. „Deci e de preferat să faci și rinoplastie, mai ales când nasul e strâmb în față, când vârful e cu probleme. Vârful e o parte importantă, inclusiv din punct de vedere funcțional”, spune dr. Cătălin Ștefan.

În timpul rinoplastiei, dr. Ștefan a cauterizat cornetele nazale, după care a deschis nasul și a rezolvat deviația de sept, a rezecat o parte din cocoașă, a făcut osteotomii – adică a rupt, printr-o procedură controlată, oasele nazale – ca să dea o formă cât mai îngustă nasului în partea de sus, de la bază –, a egalizat părțile laterale ale nasului și a reconstruit vârful. „Când arată bine și proporțional, se suturează cu niște fire speciale, care se resorb, după care se închid zonele de piele și zona de mucoasă, care e înăuntru. La exterior rămâne o singură cicatrice mică, la columelă (n.r. – deasupra buzei, stâlpul nasului), care se vindecă ulterior foarte bine”, explică medicul.

După încheierea intervenției chirurgicale, în nas se pun niște tampoane care au rolul de a ține nările deschise, iar deasupra nasului, unde au fost rupte oasele, se pune un pansament și, peste el, o atelă metalică. Atela are rolul pe de o parte de a ține oasele în poziția în care au fost așezate și, pe de altă parte, de a proteja nasul de eventuale lovituri.

Tampoanele se scot din nas a doua zi, moment din care pacientul poate să respire normal, iar atela se îndepărtează după 7-10 zile de la operație.

„Rinoplastia nu e o intervenție dureroasă.” După operație

Când s-a trezit după operație, Ana și-a dus instinctiv mâna la nas, ca să vadă cât de mic e. Avea însă pansament și atelă, deci nu a reușit să-și facă o imagine imediat. „Nasul era pansat, dar domnul doctor a venit în salon după operație și mi-a arătat poze. Și de atunci am știut că e nasul perfect. N-am avut niciun gând că nu a ieșit bine”, spune ea.

După o oră petrecută la terapie intensivă, deja era în salon. Fără amețeli, fără sângerări, fără dureri.

Totuși, niște vânătăi și umflături sunt normale în zona ochilor, dar acestea dispar în câteva zile. „Nu am avut absolut nicio durere. M-am învinețit și m-am umflat, a treia zi după operație a fost cea mai cruntă, atunci m-am umflat cel mai tare, dar durere nu am simțit nici măcar 1%. Vânătăile au persistat cam o săptămână, iar după o săptămână și jumătate, m-am putut întoarce la locul de muncă”, povestește Ana.

A doua zi, medicul i-a scos tampoanele și Ana a plecat acasă, putând să respire pe nas mult mai bine decât credea că e posibil să respire.

„Eu mai fusesem la controale și înainte și medicii îmi spuneau că am și o deviație de sept, iar eu spuneam că nu mă deranjează, că respir corect. Mereu îmi spuneau că o să văd cum o să respir după ce mă operez. Și așa a fost, am realizat de-abia după operație că înainte nu respiram deloc corect. După ce m-am operat, prima oară când am ieșit afară, am zis că ce e asta?! S-a simțit o diferență foarte mare față de modul în care respiram înainte de operație”, spune ea.

Recomandări pentru recuperarea post-operatorie

După rinoplastie, recomandările de care Ana a trebuit să țină cont au fost să evite statul la soare o lună, să nu poarte ochelari, lentile de contact, să evite efortul fizic intens, să nu consume alimente fierbinți sau prea condimentate, și, poate cel mai important, să evite să-și sufle nasul și loviturile de orice fel.

„Post-operator, pacientul trebuie să stea liniștit, să evite tot ce ține de căldură și creșterea tensiunii, adică efort mare, aplecat cu capul în jos, să nu consume alimente iritante, cum ar fi apă sau sucuri carbogazoase, condimente. Cine vrea să meargă la sală o poate face după o lună-o lună și jumătate”, spune dr. Ștefan.

Pentru a preveni orice fel de infecție, tratamentele includ și un antibiotic, iar pentru vânătăile de la ochi se prescrie un gel special cu arnică. Pentru îngrijirea nasului în interior, se recomandă apă de mare și un ulei special, care să împiedice formarea de cruste mari.

După ce se scoate atela, la 7-10 zile de la operație, fiecare pacient trebuie să-și facă acasă, pentru încă o lună sau două, un masaj special. „Pentru că pielea a fost desprinsă de pe os, poate să apară edem. Masajul trebuie continuat, eventual cu un gel de arnică, care ajută și face și să alunece pielea, pentru că în această perioadă nasul se poate modifica inclusiv în funcție de poziția de somn”, spune medicul.

„O schimbare imensă”

La primul control, care a avut loc la o săptămână de la operație, dr. Ștefan i-a scos Anei atela și, atunci, și-a văzut prima dată noul nas.

„Nu-mi venea să cred că sunt eu! Deși încă eram umflată, vedeam o schimbare imensă. Soțul meu, când m-a văzut, a zis că da, ție chiar că îți trebuia rinoplastie. Deși înainte întotdeauna spusese că nu îmi trebuie, că nu am nasul mare. După ce m-am văzut în oglindă, am știut că am luat cea mai bună decizie.”

Ana Maria Poșircă, pacientă cu rinoplastie

La fel au reacționat și ceilalți apropiați, care înainte îi spuseseră că nu are nevoie de rinoplastie, dar care acum erau fascinați de schimbarea pe care o vedeau.

Și dr. Ștefan își amintește reacția Anei atunci când s-a văzut în oglindă și spune că la fel reacționează toți pacienții lui care își fac rinoplastie. „De obicei, spun că toată viața și-au dorit să-și micșoreze nasul și spun că e frumos. Au reacții care îți fac o bucurie, senzația de împlinire și ție, ca medic”, spune el.

Chiar dacă pacienții pot observa de la început schimbarea, forma nasului mai trece prin modificări în perioada următoare, astfel că varianta definitivă a acestuia se poate vedea la un an de la operație sau chiar mai mult de-atât.

„O formă preliminară a nasului e pe la șase luni, dar modificări mai apar și după un an. În cărțile de specialitate se menționează că forma e definitivă cam la un an, poate chiar și un an și jumătate, în funcție de cât de mult a fost de lucru în interior”, explică dr. Cătălin Ștefan.

Comunicarea medic-pacient

Ana a avut încredere în medicul ei de la început. Ce-i drept, aflase despre rezultatele bune pe care și alte paciente le-au avut operându-se la el, dar nu a fost doar asta. A simțit de la primul consult că poate să se lase pe mâna lui liniștită, pentru că medicul i-a ascultat toate preocupările, a încurajat-o și i-a explicat cu calm toți pașii operației.

„M-a făcut să înțeleg ce înseamnă o operație de rinoplastie, chiar și riscurile, și mi-a spus ce ar schimba el la nasul meu. Asta m-a făcut să simt că pot să am încredere în el, iar încrederea mi s-a confirmat și după operație, când domnul doctor mi-a scris să mă întrebe cum mă simt, dacă sunt bine”, spune Ana.

„Încrederea o câștigi oferind sinceritate”, e de părere dr. Cătălin Ștefan. „Noi, la Regina Maria, nu promitem pacientei că o să arate ca personajele din reviste sau mai știu eu cine. Întotdeauna trebuie explicate și limitele intervenției, pentru că nu poți să faci orice formă din nasul pe care îl are pacienta. O discuție în care expui numai punctele forte și pozitive ale intervenției nu mi se pare că ajută pacientul să aibă încredere, el trebuie să știe și ce se poate întâmpla rău, și când trebuie să vină dacă apar complicații”, mai spune medicul.

„Sunt mult mai curajoasă”

Într-adevăr, o modificare a nasului, care se află în punctul central al oricărei fizionomii, reprezintă o schimbare importantă. Dar schimbarea adevărată vine ulterior, din psihicul pacientului.

„Rinoplastia dă un plus de încredere și prestanță. Și nu numai la Ana, văd asta la toți pacienții mei care fac rinoplastie. Se schimbă și fizionomia, dar cred că psihicul acționează mai bine după ce și-au făcut o modificare pe care și-au dorit-o toată viața. Au o senzație de mulțumire de sine și mai multă încredere în ei înșiși, fără doar și poate.”

Dr. Cătălin Ștefan, medic primar ORL și specialist în chirurgie plastică la Spitalul Regina Maria Brașov

De fapt, o astfel de operație nu schimbă numai forma nasului, se îmbunătățește respirația, deci dormi mai bine, ai creierul mai oxigenat și te simți mai odihnit. „Vocea câștigă claritate și timbru. Pentru că nasul nu mai e blocat”, adaugă dr. Ștefan.

Ana spune că nu a observat schimbări în atitudinea celorlați de când s-a operat, dar că ea însăși s-a schimbat enorm.

„Sunt mult mai curajoasă. Am curajul să fac poze și din profil, și din față, nu mă mai feresc, am curajul să mă exprim în fața unui grup, nu-mi mai e teamă că toată lumea se uită la nasul meu și zâmbesc foarte mult. Eu, înainte, nu zâmbeam, doar râdeam. Iar acum zâmbesc foarte mult.”

Ana Maria Poșircă, pacientă cu rinoplastie

De fapt, Ana crede că viața i s-a schimbat mult în bine cu totul, pentru că, acum, se simte mai puternică și mai încrezătoare: „M-a interesat să mă simt bine în pielea mea și asta e suficient”.