La 73 de ani, a fost operat la ambele picioare: „Medicul mi-a salvat picioarele, și viața! Am avut încredere deplină în el!”
Prof. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă, în timpul
unei intervenții chirurgicale
Mihai Buda are 73 de ani, locuiește în Căuașd, comuna Tulca, Bihor. Începând cu anul 2022, a fost răpus de dureri insuportabile la nivelul picioarelor din cauza bolii arteriale periferice de care suferea și a fost în pericol de amputare a ambelor membre inferioare. A avut însă șansa să îl întâlnească pe prof. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă, în cadrul Spitalului Premiere, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, care l-a operat și i-a salvat picioarele.
Cum s-a manifestat boala și factorii care au declanșat-o
Boala arterială periferică, afecțiunea de care suferă Mihai Buda, este comună mai ales persoanelor cu vârstă peste 60 de ani și are un impact major asupra întregii stări de sănătate fizică și psihică, din cauza durerilor severe ce reduc mobilitatea până la imposibilitatea de a te mișca, dar și riscurilor majore precum amputarea membrelor inferioare, accidentul vascular cerebral sau infarctul mezenteric.
„Arterele se înfundă și, din păcate, nu se înfundă numai așa cum s-a întâmplat în cazul domnului Buda, la nivelul membrelor inferioare – acest proces se poate manifesta și la nivelul arterelor coronare și la nivelul arterelor carotide (vasele care transportă sângele la creier; când poate apărea accidentul vascular cerebral) sau la nivelul vaselor care duc sângele la intestine (intestinele nu mai primesc sânge și poate apărea infarctul mezenteric). Pacienții care suferă de aceste afecțiuni, de cele mai multe ori, mor”.
prof. univ. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă
În spatele diagnosticului, cunoscut pe vremuri ca „arteriopatie cronică obliterantă” (o denumire care nu mai este de actualitate), există 4 factori de risc majori:
- colesterolul mărit;
- tensiunea arterială necontrolată;
- diabetul zaharat și fumatul.
De la incapacitatea de a merge la riscul de a-i fi amputate ambele picioare
În situația lui Mihai Buda, ca în toate cazurile diagnosticate cu boala arterială periferică, îngustarea treptată a arterelor duce la hrănirea tot mai precară a țesuturilor cu oxigen.
„Când facem mișcare, mușchii au nevoie de mai mult oxigen. Dacă arterele sunt îngustate, nu mai ajunge suficient oxigen la mușchi și apare durerea. Este așa numitul sindrom sau simptom de claudicație intermitentă și se manifestă în primul rând prin nevoia pacientului de a se opri după o anumită perioadă de mers. De obicei, îl oprește durerea resimțită la nivelul mușchilor gambelor”.
prof. univ. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă
În acest context, prima întâlnire dintre Mihai Buda și profesor dr. Mihai Ionac a fost foarte importantă pentru evaluarea stării generală de sănătate. Din fericire, unele condiții care ar fi putut să îl pună și mai mult în pericol lipseau (diabetul), iar altele au putut fi reglate (tensiunea arterială și colesterolul): „Domnul Buda nu suferă de diabet, însă, în colaborare cu medicii cardiologi am reglat tensiunea arterială, am recomandat tratament pentru colesterol și l-am consiliat (în colaborare cu medicul pneumolog) pentru renunțarea definitivă la fumat.”
De multe ori doar aceste măsuri sunt suficiente pentru ca boala să fie ținută sub control. Simptomul de claudicație intermitentă poate să se amelioreze: durata de mers până la apariția durerii crește astfel încât persoana afectată poate trăi o viață normală, fără alte intervenții ulterioare.
Dacă nu era tratat, risca amputarea picioarelor
În cazul lui Mihai Buda, din păcate, măsurile menționate mai sus nu au fost suficiente pentru că boala lui era deja într-un stadiu avansat. „Atât de avansat încât la unul dintre picioare a fost nevoie să realizăm operație de bypass. Am recoltat prin operație o venă a pacientului și cu această venă am reconstruit calea pe care sângele să poată ajunge dincolo de genunchi. Practic am reconstruit o arteră, într-o primă etapă, pentru că pacientul avea deja dureri destul de accentuate care nu îi permiteau să trăiască o viață normală.”
Încă o intervenție pentru a putea reveni la normal
Deși în urma primei intervenții chirurgicale pacientul s-a refăcut foarte repede, iar piciorul asupra căruia s-a intervenit a început să funcționeze aproape normal – relativ la scurt timp după prima intervenție a cedat și celălalt membru inferior.
Vasele de sânge erau înfundate dinainte și la al doilea picior însă nivelul nu era, încă, atât de avansat. După operația de bypass, crescându-i durata de mers, Mihai Buda a început să resimtă dureri profunde și la cel de-al doilea picior. În acest context, dr. Mihai Ionac, cu acceptul pacientului, a decis să intervină endovascular.
„Am realizat o intervenție minim invazivă endovasculară. Am trecut cu un ghid metalic prin interiorul vasului, am depășit, să zic așa, dopul din arteră, am dilatat acest dop cu un balon și am refăcut interiorul vasului cu un stent special, superflexibil, care să reziste în timp la mișcările arterei, și de pulsație, și de flexie, și de rotație, acest stent fiind introdus în zona genunchiului. Acum are pulsuri la glezne, la ambele picioare și considerăm că circulația domnului Buda este aproape de normal.”
prof. univ. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă
Riscuri și complicații
Înainte, în timpul și după cele două intervenții chirurgicale – operația de bypass și angioplastie cu stent superflexibil –, medicul a trebuit să fie foarte atent în ceea ce privește controlul posibilelor complicații ce puteau apărea.
„Am controlat astfel de riscuri prin câteva măsuri: în primul rând, în colaborare cu medicii cardiologi ne-am asigurat că inima îi funcționa bine (exista riscul principal de infarct în timpul sau după operație). Ca o regulă generală, dacă pacienții sunt examinați corect înainte de intervenția chirurgicală, infarctul în timpul sau după operație este extrem de rar. În al doilea rând, controlul s-a realizat printr-o tehnică operatorie atentă”.
prof. univ. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă
Dr. Mihai Ionac ne-a mărturisit că, într-un fel sau altul, este obișnuit cu pacienți de vârsta lui Mihai Buda, boala arterială periferică fiind caracteristică persoanelor de peste 60-65 de ani.
„În statisticile internaționale, se precizează că circa 1 din 5 persoane peste 70 de ani suferă de boala arterială periferică. Ceea ce este foarte mult; pe de altă parte, aceasta este vârsta pe care o au pacienții pe care noi îi tratăm. Nu tratăm de obicei tineri cu boala arterială periferică – în cazul acestora, arterele nu au timp să se îngroașe și să se înfunde decât în situații extreme, de exemplu atunci când fumează foarte mult sau au colesterol mare din naștere”, completează dr. Mihai Ionac.
De ce este vitală perioada de recuperare și ce implică ea?
Controlul factorilor de risc și intervenția chirurgicală, sunt obligatoriu de completat cu a treia măsură care este recuperarea.
„Recuperarea este foarte importantă și constă într-o gimnastică specifică realizată de fizioterapeuți specializați în bolile arteriale periferice, al căror scop este să învețe pacienții să își folosească membrele, să pună mușchii la lucru în noile condiții. Domnului Buda i s-a redus mult posibilitatea de mișcare din cauza durerilor, ceea ce a făcut ca musculatura să se atrofieze și, de asemenea, condiția fizică să scadă foarte mult. Aspecte ce slăbesc și inima, noi (n.r. medicii) spunem că decondiționează organismul în general, adică îl face mai fragil.”
Iar Mihai Buda învață pas cu pas, și la propriu și la figurat, să își reia capacitatea de mișcare și să se ocupe de treburile gospodăriei lui de la țară.
„Practic, fizioterapia, procesul de recuperare îl repune pe pacient în situația de a se putea mișca mai mult, de a-și relua activitățile. Mulți pacienți de-ai noștri care trăiesc la țară, asemenea domnului Buda, se pot reîntoarce să se îngrijească de gospodărie; pacienții de la oraș este recomandat să își reia plimbările cu animalele de companie, sau, dacă au nepoți, să iasă cu aceștia la plimbare în parc – să participe la toate activitățile pe care le aveau cu familia, practic să se reintegreze într-o viață normală. Pot face asta doar dacă au o oarecare condiție fizică”, adagă specialistul.
Relația medic-pacient
Mihai Buda spune că a avut încredere deplină în profesor dr. Mihai Ionac care nu numai că l-a examinat, diagnosticat și tratat, dar l-a făcut să înțeleagă exact ce se întâmplă în corpul lui și care erau exact pașii pe care trebuia să îi urmeze.
„Domnul profesor dr. Ionac este un om deschis, care pătrunde în sufletul omului, și tu poți pătrunde în sufletul dumnealui. Mi-a explicat foarte bine tot ce trebuia să știu despre boala mea, mi-a arătat cum funcționează corpul uman, unde circula și unde nu mai circula sângele. Am luat împreună decizia de a interveni chirurgical, dumnealui mi-a spus ce trebuie să fac, iar alegerea a fost a mea până la urmă. Am avut încredere completă în dumnealui. Medicul mi-a salvat picioarele, și viața”, ne-a mărturisit Mihai Buda impresionat și de faptul că profesor dr. Ionac era mereu înconjurat de o echipă de medici tineri.
Despre încrederea care a definit relația medic-pacient și despre cât de important a fost ca între cei doi să se creeze un spațiu de siguranță, a vorbit și dr. Mihai Ionac:
„Dacă noi îi scriem unui pacient doar o rețetă: «Nu fuma, nu mai mânca gras, ia pastilele acestea!», nu știu dacă se va întâmpla ceva bun pentru el, pe termen lung. Lui îi trebuie descifrate cumva fenomenele sau procesele prin care a ajuns în situația respectivă, așa încât să înțeleagă cum să evite obiceiurile care îi fac rău”.
Când pacientul vine la medic, pe de o parte, de regulă, este târziu, pe de altă parte vine foarte speriat pentru că a văzut, în comunitatea în care trăiește, cum un om cu aceleași simptome ca ale lui a ajuns cu piciorul amputat sau chiar a murit. Și atunci are o reținere evidentă, de înțeles, ne explică dr. Mihai Ionac despre primele întâlniri cu pacienții.
„Suntem obligați să îi explicăm pacientului, în termeni relativi simpli, în ce constau problemele lui, ce se întâmplă dacă nu bifăm ‘a, b, c’, dacă nu tratăm, dacă nu intervenim chirurgical, sau de ce este nevoie să ne mișcăm mai mult. Pacientul trebuie să fie grijuliu cu el însuși, să-și cultive sănătatea pe care a câștigat-o în urma tratamentelor. Pentru că, din păcate, această boală este cronică, o are pentru toată viața.”
prof. univ. dr. Mihai Ionac, medic primar chirurgie vasculară, plastică și reconstructivă
