Practicantă de taekwondo, operată la 16 ani de ruptură de ligament încrucișat: „Am reușit să revin la ceea ce îmi place”

Claudia practică taekwondo de la trei ani, iar o accidentare stupidă i-a produs o ruptură de ligament încrucișat care era cât pe ce să-i încheie cariera. După un an în care a căutat chirurgi care să îi opereze fiica, tatăl ei a ajuns la Spitalul Regina Maria Cluj, parte a Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA, unde o echipă multidisciplinară formată din dr. Daniel Albu, medic primar în ortopedie și traumatologie, și dr. Stelian Banciu, medic primar în ortopedie și traumatologie pediatrică, i-a făcut ligamentoplastie și a ajutat-o să-și reia activitatea ca sportivă de performanță.  

Claudia Domocos are 17 ani și e din Baia Mare. Practică taekwondo, un tip de arte marțiale coreene, de la trei ani. Atunci, tatăl ei, Robert, la rândul lui practicant al acestui sport, a început să o ia cu el la antrenamente. E o moștenire de familie la care atât Claudia, cât și tatăl ei, țin foarte mult. De aceea, atunci când fata s-a accidentat, amândoi s-au temut că nu va mai putea continua.

„Un accident stupid.” Ruptura de ligament încrucișat

În urmă cu doi ani, în primăvara lui 2021, Claudia se afla la o aniversare și, dintr-o joacă inocentă între prieteni, s-a accidentat la genunchi. „A fost un accident stupid, se afla cu colegii la o aniversare, s-au jucat între ei și Claudia a fost împinsă de către un alt copil. Tot ce știu e că piciorul i-a rămas pe loc, ea s-a dus în partea opusă și atunci i s-a deplasat genunchiul drept și a avut loc ruptura de ligament. A fost un accident nefericit și stupid, o glumă proastă”, spune Robert, tatăl fetei.

Pe moment, Claudiei i s-a inflamat puternic genunchiul și a avut dureri. A intrat imediat în repaus și, în următoarele patru-cinci zile, a aplicat comprese pe genunchi. Când a constatat că durerile și inflamația persistă, tatăl ei a dus-o la un medic ortoped din Baia Mare. Acolo, în urma unui RMN, au aflat că fata are ruptură de ligament încrucișat.

EXTRA INFO Ligamentul încrucișat anterior este unul din cele patru ligamente mari ale genunchiului, iar rolul său principal este de a stabiliza articulația. Dislocarea, lezarea sau ruptura ligamentelor genunchiului pot conduce la instabilitatea acestei articulații, ceea ce poate însemna limitarea severă sau chiar imposibilitatea de a face activități fizice, mai ales sportive.  

„Un an de zile a durat până am reușit să găsim un medic”

Înainte de accidentare, Claudia avea săptămânal câte trei antrenamente de câte două ore la Martial Arts Dojo din Baia Mare, unde tatăl ei e și instructor de taekwondo. Acolo, la club, se desfășura o mare parte din viața ei. După accidentare, s-a văzut nevoită să stea pe bară și să se uite de la distanță cum colegele și prietenele ei își continuă cariera sportivă, în timp ce ea stă pe loc.

„În momentul în care am aflat că are ligamentul rupt, plus meniscul fisurat, medicul care a văzut-o atunci în Baia Mare ne-a recomandat să nu mai facă sport. Așa că a încetat antrenamentele de orice fel. De mers putea să meargă, dar sport nu mai putea să facă”, spune Robert, tatăl Claudiei.

Același medic le-a recomandat operația de ligamentoplastie, dar, cum acest tip de intervenție chirugicală nu se face deloc în Baia Mare, căutarea unui chirurg ortoped dispus să o opereze a căzut în sarcina lui Robert. A început să întrebe în stânga și-n dreapta, să dea telefoane și să caute pe internet și a realizat cât de dificil e, de fapt, să găsească pe cineva care să facă această operație unui copil.

„Am încercat cu tot felul de telefoane în Oradea, Brașov, București, apoi am mai încercat printr-un coleg la Cluj, la Spitalul Militar, dar acolo era o listă de așteptare de încă un an și jumătate și deja trecuse aproape un an de la accidentare. Un an de zile a durat până am reușit să găsim un medic”, spune Robert.

În acel an, Claudia nu a mai practicat deloc taekwondo, pentru că ar fi putut să apară complicații, așa că tot ce a putut să facă au fost niște exerciții ușoare, care au ajutat-o să-și mențină stabilitatea piciorului și masa musculară.

O pauză de un an de la activitatea sportivă poate să pară puțin lucru pentru o persoană obișnuită, însă pentru un sportiv de performanță e un lucru tragic. Într-un an, poți să pierzi tot ce-ai construit în anii de muncă, de efort, de sacrificiu și de plăcere de dinainte.

Pentru Claudia a fost greu, cu atât mai mult cu cât, în anul în care ea a stat pe tușă, colegele și prietenele ei au trecut la o treaptă superioară în artele marțiale numite taekwondo.  

„În urmă cu doi ani (n.r. – la scurt timp după accidentare), colegele ei de generație au susținut un examen de trecere de la centurile colorate la centura neagră și ea, având accidentarea, a trebuit să renunțe. Faptul că prietenele ei au mers mai departe a afectat-o, a avut și o cădere psihică. Plus că nu a mai putut să ia parte la anumite activități, a participat doar de pe margine, ca observator, nu am riscat mai mult.”

Robert Domocos, tatăl Claudiei

„Când am găsit un medic am fost în al nouălea cer”

După un an de zile în care a căutat un chirurg ortoped care să o opereze pe fiica lui, Robert a ajuns, la recomandarea unei prietene, kinetoterapeut la un club de taekwondo din Târgu Mureș, la dr. Daniel Albu, medic primar în ortopedie și traumatologie cu competențe în traumatologia sportivă.

S-a programat la o consultație mai întâi la Târgu Mureș, unde s-a dus cu toate investigațiile medicale pe care Claudia deja le avea.

„Domnul doctor Albu i-a făcut un consult și ne-a spus din start că, la ruptură de ligament, dacă nu facem operație, s-a terminat cu sportul. Ne-a povestit în detaliu – mie și Claudiei, care a fost de față la toate discuțiile – cum o să fie operația, așa că nu am mai stat pe gânduri, voiam oricum să se opereze, că nu puteam să rămânem așa. Nu puteam să concept să nu mai facă sport, mai ales că ea e tânără și are șanse să-și revină, mai știu sportivi cu ligamente rupte care continuă sportul de performanță”, spune Robert.

„A fost foarte dificil să găsesc pe cineva care să facă operația asta, mai ales la copii. Cred că am fost în al nouălea cer când am găsit un medic care să spună că poate să-i facă ligamentoplastie.”

Robert Domocos, tatăl Claudiei

Și dr. Daniel Albu își amintește prima întâlnire cu Claudia și tatăl ei. „Claudia avea instabilitate, senzația că-i fuge genunchiul. Amândoi erau îngrijorați. Fata având, cel puțin teoretic, un viitor sportiv bun – din câte am înțeles e chiar bună la acest sport –, o accidentare de acest fel e o problemă care poate încheia cariera unui sportiv, indiferent că e pacient minor sau adult”, spune dr. Albu, care are o vastă experiență în traumatologia sportivă.

Încă de la prima întâlnire, dr. Daniel Albu, Robert Domocos și Claudia au discutat atât beneficiile, cât și riscurile ligamentoplastiei și au decis să facă operația. 

„Am pus în balanță beneficiile și riscurile operației, precum și modificările legate de calitatea vieții care ar fi putut să apară în cazul în care nu ar fi optat pentru tratamentul chirurgical – și anume faptul că, având un genunchi instabil, probabilitatea să nu poată continua activitățile sportive la nivel de performanță era foarte mare. Deci am decis că cea mai bună variantă pentru fată ar fi intervenția chirurgicală”, spune dr. Albu.

Ligamentoplastia, o operație complexă

Ligamentoplastia este în sine o intervenție chirurgicală complexă, dar, atunci când ea este făcută unor pacienți minori, care au o configurație diferită a sistemului osteoarticular decât a adulților, e cu atât mai delicată.

Din acest motiv, în cazul Claudiei s-a ales o abordare multidisciplinară. A fost nevoie de munca în echipă  a unui chirurg de adulți și a unui chirurg pediatru, iar cel care a stat alături de dr. Daniel Albu pe toată durata intervenției a fost dr. Stelian Banciu, medic primar în ortopedie și traumatologie pediatrică.

Chiar dacă evoluția tehnică medicală din ultimii ani permite ca aceste operații să fie realizate cu riscuri mai mici asupra copiilor, acestea sunt explicate de fiecare dată părinților. „La copii, pentru că încă este cartilaj de creștere, există riscul ca, în timpul intervenției chirurgicale, acel cartilaj să fie distrus. La fete apare mult mai repede osificarea permenentă, dar, chiar și așa, există în continuare cartilaj de creștere. Și-atunci, indicația chinurgicală trebuie foarte bine pusă”, spune dr. Albu.

„Ligamentoplastia este în sine o intervenție chirurgicală complexă și în rândul pacienților adulți, dar acum, pacientul fiind minor, având în continuare cartilaj de creștere prezent, tehnica este mai dificilă decât cea standard, dar poate fi adaptată pentru pacienții minori.”

„În momentul în care se face operația de ligamentoplastie, există riscul ca daunele făcute cartilajului de creștere, prin poziționarea tunelurilor, să ducă la deficit în formarea osoasă ulterioară. Nu s-a întâmplat până acum, dar din această cauză operația este mai dificilă și e nevoie de o atenție mult mai mare decât în rândul pacienților maturi din punct de vedere al dezvoltării scheletale”, completează dr. Albu.

Ligamentoplastia e o intervenție rară la copii, dar care în ultima vreme se face din ce în ce mai des, spune și dr. Stelian Banciu:

„Metodele de intervenție chirurgicală, care sunt artroscopice, plus o mare experiență medicală în rezolvarea chirurgicală de reconstrucție chirurgicală a ligamentelor, atât la adulți, cât și la copii, fac ca, încet-încet, ligamentoplastia să devină o intervenție obișnuită, de rutină, și la copii, și să nu mai fie una de excepție.”

Ruptura de ligament încrucișat la copii, din ce în ce mai des întâlnită

Dincolo de riscuri, un alt motiv pentru care ligamentoplastia se face mai rar la copii este acela că ruptura de ligament încrucișat nu este ceva ce se întâmplă în mod frecvent la vârste mici. Dr. Stelian Banciu spune că aparatul osteoarticular al copiilor diferă, prin unele caracteristici, de cel al adulților. Una dintre aceste caracteristici este elasticitatea ligametelor articulare, care, la copii, este mult mai bună, motiv pentru care leziunile la nivelul genunchiului sunt mai rare.

„Leziunile ligamentului încrucișat anterior apar în situații de accidente de înaltă energie, mai ales în sporturile de performanță și apar, de obicei, la schimbări bruște de direcție, de accelerație, știindu-se că ligamentul încrucișat anterior este cel mai important stabilizator al genunchiului la mișcările de rotație și pivotare.”

„(N.r. – Ruptura de ligament încrucișat) E mai rar întâlnită la copii decât la adulți, însă, în ultima vreme, pentru că sunt tot mai mulți cei care practică diferite sporturi, deja a crescut procentul pacienților minori cu acest tip de accidentare”, spune și dr. Albu, iar spusele lui sunt întărite de dr. Banciu.  

„De multe ori, atunci când fac sport, copiii nu fac antrenamente sub îndrumarea unor profesori bine pregătiți și care să pună accent pe pregătirea fizică, chiar în sportul organizat. În fotbal, de exemplu, pregătirea fizică a copiilor e destul de precară și-atunci apar accidentele. Cred că primul accent trebuie pus pe o bună pregătire fizică, în același timp pe o bună pregătire psihologică și cultivarea spiritului de fair play. Din păcate, multe accidente se întâmplă pentru că copechipierii nu se menajează”, spune medicul ortoped pediatru.

Când e indicată ligamentoplastia și când tratamentul conservator

În general, dacă un minor suferă o ruptură de ligament, medicii oprtopezi recomandă un tratament conservator, care înseamnă kinetoterapie, fizioterapie și reducerea mișcărilor de forță înaltă. Aceste proceduri sunt recomandate până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru că, până atunci, ligamentoplastia prezintă unele riscuri.

Dr. Stelian Banciu detaliază felul în care se decide metoda de tratament: conservator sau chirurgical. În primul rând, contează vârsta: „Copilul, în perioada de creștere, deci până la maturitate, parcurge niște etape de dezvoltare la nivelul oaselor. La extremitățile oaselor sunt cartilajele de creștere, care realizează creșterea în lungime și dezvoltarea oaselor.  Aceste cartilaje de creștere la nivelul genunchiului sunt foarte aproape de articulație, cam la un centimetru, și-atunci tehnicile chirurgicale care încearcă să reconstituie cât mai anatomic ligamentul încrucișat sunt foarte aproape de ligamentul de creștere. Practic, la adolescentul de peste 16-17 ani sau la adult, traiectul tunelelor prin care se trece grefa tendinoasă traversează zona cartilajului de creștere. La copiii mici, sub 10 ani, tehnicile chirurgicale trebuie să ocolească, să evite lezarea cartilajului de creștere, și-atunci nu se poate realiza un ligament încrucișat pe un traiect anatomic. De aceea, în general, se evită intervențiile chirurgicale la copiii mai mici, dacă situația nu o cere”.

Dincolo de vârstă, un alt criteriu de indicație chirurgicală sau de tratament conservator se referă la gravitatea leziunii ligamentului, care poate fi ruptură parțială sau totală. „Evident, la un copil mic cu o leziune parțială preferi să recomanzi tratamentul de recuperare conservator cu urmărire și, la un moment dat, dacă sunt alte elemente, se face intervenția chirurgicală. Dacă, în schimb, leziunea este completă și asociată cu alte leziuni, ale menisciurilor, ale cartilajului articular, atunci se recomandă intervenția chirurgicală chiar la copiii cu o vârstă mai mică de 10 ani. Dar, în general, se evită”, mai spune dr. Banciu, care subliniază că astfel de accidentări nu apar la copiii sub 10 ani decât în situații extreme.

Situația e diferită în cazul celor carte practică un sport, mai ales un sport de contact cum este taekwondo, pentru că activitatea sportivă nu poate continua cu instabilitate la nivelul genunchiului.

„În cazul Claudiei, fiind și mai mare, intervenția chirurgicală avea indicație absolută, mai ales că făcea sport de performanță. Pentru un sport de performanță care implică o solicitare la maximum a articulației genunchiului este absolut obligatorie prezența ligamentului încrucișat anterior. Altfel, pentru o activitate normală, mers, nu este neapărat obligatorie reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.”

De altfel, spune și dr. Albu, tipul de activitate sportivă practicată de pacientul minor este printre principalele criterii, alături de vârstă și gravitatea leziunii, care duce la decizia de operație. „Una dintre indicațiile pentru intervenție chirurgicală de ligamentoplastie la pacienții minori este aceasta, că este sportiv de performanță, cu atât mai mult cu e vorba despre un copil care are potențial să devină foarte bun la sportul pe care îl practică. În cazul Claudiei, accidentarea ar fi dat-o mult înapoi”, spune dr. Daniel Albu.

„Mult timp, s-a pus în balanță tratamentul conservator și cel chirurgical, mai ales la pacienții tineri, datorită faptului că există niște riscuri mai mari în rândul copiilor când vine vorba de operații de ligamentoplastie. Însă, cum în cazul celor care au o activitate sportivă peste medie, adică nu practică sport doar de plăcere, este imposibil să continue această activitate, pentru că li se modifică mult calitatea vieții adoptând tratament conservator chiar și până la vârsta de 18 ani, se recomandă ligamentoplastia”, mai spune dr. Albu.

Operația minim invazivă

În mod obișnuit, dacă între momentul accidentării și operația de ligamentoplastie e o distanță mai mare, pacientul are nevoie de kinetoterapie, ca să-și întărească musculatura, pentru a se recupera mai rapid în perioada post-operatorie. Claudia însă a făcut constant exerciții pentru menținerea masei musculare, chiar dacă a avut o pauză de un an de la antrenamente, așa că n-au mai fost motive de amânare.

La două săptămâni de la discuția cu dr. Albu, în mai 2022, Claudia și tatăl ei s-au dus la Spitalul Regina Maria din Cluj, unde s-a internat, urmând ca, în aceeași zi să se opereze. 

Robert își amintește că fiica lui a fost curajoasă chiar și înainte de operație și că nu s-a temut de operație în sine, cât mai degrabă de faptul că, altfel, nu ar mai fi putut să practice taekwondo la același nivel: „I-a fost mai degrabă teamă că i-ar putea fi afectată cariera sportivă dacă nu se operează. La început îi era teamă că nu o să găsim un medic care să o opereze, după care s-a temut că, poate, după operație nu va mai putea face sport. Pentru ea, era mai puternică teama că nu va mai putea să facă sport, nu de operație în sine”.

Și dr. Daniel Albu își amintește curajul Claudiei: „Majoritatea pacienților sunt măcar puțin îngrijorați când vine vorba de această operație. Ea în sine este o operație destul de pretențioasă, pe care puțini medici o fac, însă nu asta îl îngrijoarează pe pacienți, ci perioada lungă de recuperare care urmează. Însă, comparativ cu alți pacienți, Claudia s-a descurcat destul de bine psihologic. Practicând acest sport de contact, care este un sport mai agresiv din anumite puncte de vedere, psihic și mental a fost foarte bine pregătită, unul dintre pacienții cooperanți și complianți”.

„Claudia era o fire puternică și optimistă, cum sunt toți sportivii. A intrat cu încredere în intervenția chirurgicală”, spune și dr. Stelian Banciu, care a văzut-o pe fată înainte de a intra în operație.

În a doua parte a zilei în care s-a internat, Claudia a intrat în operație sub anestezie generală.

„Ligamentoplastia este o operație de reconstrucție a ligamentului rupt. Se recoltează, din tendoanele pacientului, o grefă tendinoasă și se formează un nou ligament, prin diferite tehnici. Această grefă se poziționează minim invaziv, artroscopic, cu ajutorul anumitor intraturi, în poziția vechiului ligament, cel rupt”, explică dr. Albu.    

După o oră, Claudia a ieșit din operație și a fost dusă în secția de terapie intensivă. Când s-a trezit, a vorbit la telefon cu tatăl ei, care aștepta vești: „Am vorbit cu ea la 1.00-2.00 noaptea, când s-a trezit, și era destul de optimistă”.

A doua zi, Claudia deja se simțea bine. Nu a avut dureri, cu atât mai mult cu cât, la Spitalul Regina Maria din Cluj, pacienții care fac ligamentoplastie trec printr-o procedură specială, numită bloc de ram ecoghidat. „E o procedură pe care o face medicul anestezist post-operator și prin care se infiltrează, ecoghidat, în jurul nervului femural, un anestezic. Deci, din punct de vedere senzitiv, nu simte deloc durere post-operator, ceea ce ajută foarte mult la confortul pacientului și la capacitatea de mobilizare încă din ziua operației”, spune dr. Albu.

A doua zi după operație, fata s-a externat și a plecat acasă.

Recuperare complexă, în mai multe etape

Ruptura de ligament încrucișat e o accidentare serioasă, care necesită un plan terapeutic complex, atât chirurgical, cât și post-operator – o recuperare îndelungată și strictă, în etape.

În primele două săptămâni de la operație, e contraindicat pacientului să pășească cu sprijin pe membrul operat, iar flexia genunchiului este limitată, dar poate face acasă exerciții simple de izometrie. „În cazul Claudiei, am contraindicat complet flexia la nivelul genunchiului timp de două săptămâni. Deci nu a călcat pe piciorul operat și nu a îndoit genunchiul, fiind imobilizat în orteză”, spune dr. Albu.

În a doua etapă, după ce a fost la un prim control post-operator și i s-au scos firele, a reluat mersul cu sprijin total pe picior, precum și flexia până spre 90 de grade.

După acest pas, pentru fiecare pacient urmează aproximativ trei luni în care trece prin diferite etape de recuperare în centre specializate de kinetoterapie, unde se lucrează în funcție de evoluția fiecăruia. „Mai întâi, se lucrează pentru stabilirea unei mobilități la nivelul articulației operate, după care se lucrează la nivelul forței și masei musculare”, explică dr. Albu.

„În cazul unui sportiv de performanță, se recomandă să nu revină la activitățile sportive de contact și de pivotanță mai repede de nouă luni de zile – un an de la operație, iar revenirea are loc după o evaluare repetată făcută atât de kinetoterapeut, cât și de medicul curant.”

După primele două săptămâni, Claudia a început recuperarea prin kinetoterapie și fizioterapie la o clinică specializată din Baia Mare, care lucrează și cu sportivi.

„A lucrat cu kinetoterapeutul cinci-șase luni, până în noiembrie, după care a început să lucreze cu instructorii de la clubul de taekwondo diferite exerciții pentru întărirea masei musculare, dar nu și antrenamente”, spune Robert.

În tot acest timp, Claudia a mai mers la controale la o lună și la trei luni de la operație, după care, pentru că procesul de recuperare a decurs normal, nu s-a mai întâlnit cu echipa medicală.

„Mai rar medici cu care să comunici așa din prima.” Comunicarea medic-pacient

Felul în care se desfășoară comunicarea dintre medic și pacient e extrem de importantă în cazurile în care succesul operației depinde nu numai de intervenție în sine, ci și de recuperarea post-operatorie. Contează foarte mult ca pacientul să respecte întocmai indicațiile medicului și să îl țină la curent cu schimbările prin care trece. Din acest punct de vedere, spune dr. Albu, e mai ușor să lucrezi cu sportivi: „Claudia a fost unul dintre pacienții destul de puternici psihologic. Din punct de vedere al comunicării și al respectării indicațiilor și contraindicațiilor, e mult mai ușor să lucrezi cu sportivi de performanță, pentru că au disciplina necesară să urmeze toate protocoalele.”

Chiar dacă părintele e cel care ia decizii pentru copilul minor, Claudia a fost de față la toate discuțiile din cabinet, iar medicul a încurajat-o din prima clipă.

„Mai rar medici cu care să comunici așa din prima. Dr. Albu a fost foarte deschis, ne-a explicat din prima despre ce e vorba, ce ar trebui făcut, ce trebuie să facem după operație. Din prima a avut o legătură bună cu Claudia, a încurajat-o și i-a spus că nu vor fi probleme, că o să fie totul bine, că o să poată să continue cu sportul.”

Robert Domocos, tatăl Claudiei

Viața, azi: reluarea antrenamentelor și centura neagră la taekwondo

În ianuarie 2023, Claudia a reînceput antrenamentele de taekwondo, gradual, iar în primul weekend din luna martie a avut și examen pentru grad, care i-a permis să facă trecerea de la centurile colorate la centura neagră. „E un pas foarte mare în acest sport și la examen a fost super, nu mă așteptam să fie așa de bine. Sunt niște probe pe care trebuie să le îndeplinească pentru a trece de la centurile colorate la centura neagră”, spune tatăl fetei.

Probele de examen sunt însă diferite de ceea ce se întâmplă în competiții, iar Claudia mai are de așteptat câteva luni până când va fi gata să concureze. „Până acum, chiar dacă a susținut acel exemen, am lucrat specific pe probele de examen, care sunt diferite de cele de concurs. Ea dă semne că-și revine, dar, chiar și așa, nu va participa la competițiile naționale de luna aceasta (n.r. – martie 2023), pentru că încă este prea riscant, consider eu. Am zis că nu are rost să riscăm, cel puțin până în toamnă, când cred că va avea pregătirea necesară pentru așa ceva”, mai spune Robert, care adaugă că, pentru el, ca tată și antrenor de taekwondo, e o bucurie să vadă că fiica lui revine la normal din punct de vedere al antrenamentelor.

„A fost un accident nefericit, dar nu e imposibil de recuparat. E bine să știe și alții că ruptura de ligement la copii e ceva ce se poate rezolva, nu e imposibil.”

Robert, tatăl Claudiei

Claudia își împarte viața între școală și taekwondo, o artă marțială în care pune mult suflet și care o definește. De aceea, a fost bulversată când s-a accidentat și s-a temut că nu va mai putea continua. De aceea, a simțit că renaște atunci când a aflat că, la Spitalul Regina Maria Cluj, se poate repune pe picioare.

„Pot spune că taekwondo pentru mine înseamnă totul. E locul în care mă regăsesc, locul în care mă duc să mă liniștesc, locul în care îmi găsesc inspirația, locul în care mă simt acasă. Practic sportul acesta de la vârsta de trei ani, fiind o moștenire de care sunt mândră. Oricât de greu ar fi fost și peste orice fel de probleme aș fi dat, sala de antrenament mi-a fost mereu alături. Tocmai de aceea, în momentul în care am aflat că voi avea nevoie de operație pentru ruptură de ligament încrucișat am simțit că totul s-a terminat. Am simțit că nu voi mai găsi ceva care să-mi placă la fel de mult, că nu mă voi recupera niciodată. Însă m-am înșelat. Datorită domnului doctor Daniel Albu și întregii echipe medicale de la Spitalul Regina Maria Cluj, operația a decurs ca la carte și m-a pus pe picioare. Cu toții m-au încurajat și m-au făcut să fiu bine, iar acum am reușit să revin la ceea ce îmi place”, spune Claudia Domocos.