După 44 de ani de suferință, a scăpat de dureri prin stimulare magnetică: „Sunt alt om”

Ana Andrei are 66 de ani. Primele dureri de cap au început la 22 de ani, iar în scurt timp au apărut și problemele de coloană. În cei 44 de ani care s-au scurs de atunci, a avut o mulțime de diagnostice, printre care scleroză multiplă și boala Parkinson. Toate s-au infirmat, iar rezolvarea a venit după multă vreme de chin, la Policlinica Cluj Observatorului, parte a rețelei private de sănătate REGINA MARIA. Salvarea Anei a fost întâlnirea cu dr. Dana Slăvoacă, medic specialist în neurologie, care a folosit procedurile de stimulare magnetică transcraninană și periferică pentru durerea cronică.

„La început mă durea capul poate o dată sau de două ori pe an, dar dureri puternice. Toți medicii pe la care am fost au zis că sunt migrene”, povestește Ana Andrei, o femeie de 66 de ani din Reșița. Durerile de cap au început la 22 de ani, iar în curând alte probleme au urmat – dureri de coloană, la nivel lombar și cervical.

Lucra în industria ușoară, iar treaba ei era să coasă la mașină, așa că atunci când a început să o doară și spatele n-a mai amânat vizita la medic. Atunci a început, pentru Ana, un lung șir de plimbări pe la tot felul de doctori, de la care a primit tot felul de diagnostice și tratamente – pastile, proceduri, injecții și exerciții.

Lungul drum al pacientului către diagnostic

Prima dată i s-a spus că suferă de lombosciatică, apoi că are hernie de disc. Pentru că a continuat să lucreze la mașina de cusut, durerile s-au accentuat și au început să apară și mai des, astfel că, la 36 de ani, după ce a stat aproape un an internată la Timișoara la neurologie, a primit diagnosticul de scleroză multiplă.

Ana a trăit 20 de ani crezând că are scleroză multiplă, după care, spre 50 de ani i s-a spus că nu are această boală neurodegenerativă, dar că are boala Parkinson. În tot acest timp, durerile ei au continuat. Ba mai acute, ba mai suportabile, ba mai dese, ba mai rare, dar tot timpul au fost cu ea, de la 22 la 65 de ani.

În cei mai bine de 40 de ani de căutare a unei explicații și a unei soluții pentru durerile ei de cap și de coloană, Ana a fost la mulți medici și a încercat absolut toate tipurile de tratament care i-au fost propuse.

„Am făcut tot felul de tratamente în ambulatoriu sau internată în spital la intervale de doi-trei ani, mergeam de două ori pe an în stațiune, am fost la toate stațiunile din țară, unde făceam fizioterapie, kinetoterapie, laser, elongații. Am dormit un an și jumătate pe scândură. Și acupunctură am făcut, de nu știu câte ori, și injecții cu venin de albine, am făcut tot ce era posibil.”

Ana Andrei, pacientă tratată prin stimulare magnetică

„În Timișoara am fost la vreo șapte profesori de neurologie, și am fost și aici, la noi în județ. Pe unde am auzit, acolo am mers la medici. În total, cred că am fost la 12 profesori, majoritatea neurologi. Dar nimic nu a mers decât pe moment, mi-au dat medicamente de durere, antiinflamatoare și cam atât”, mai spune ea.

Viața profesională, afectată de dureri

Câțiva ani după debutul durerilor, Ana avea perioade în care își lua concedii medicale și perioade când lucra. A reușit să-și prelungească perioada cât a fost angajată mutându-se, la un moment dat, într-un alt departament, de control tehnic. Totuși, la 36 de ani, după un an de internări, s-a pensionat pe caz de boală.

„Nu mai puteam. Am schimbat locuri de muncă, dar situația a început să se îngreuneze și deplasările mi-au devenit din ce în ce mai grele. Nu puteam să merg prea mult pe stradă, mergeam pe stradă un kilometru și mi se punea ceva în spate. Zilnic trebuia să am repaus la pat din cauza durerilor de spate, așa că a trebuit să renunț la serviciu”, spune ea.

Ana a fost mereu o fire luptătoare și, deși rezultatele nu au fost cele dorite, nu a încetat să facă gimnastică și exerciții de kinetoterapie așa cum învățase prin stațiunile în care fusese, cu tot cu dureri. „Și plângând făceam gimnastică. Am luptat. Dacă nu eram o fire atât de puternică și dacă n-aș fi avut sprijin din partea familiei, nu cred că acum aș mai fi mers în picioare. Și nu am stat, mereu am făcut activități în grădină. Niciodată nu am zis că nu mai pot, doar atunci când îmi era foarte rău, o zi stăteam în pat, de durerea aia care mă usca”, spune ea.

„Aveam în orice haină pastile pentru durere.” Agravarea

Atunci când antiinflamatoarele și analgezicele obișnuite n-au mai avut efect asupra ei și intra într-o perioadă de acutizare a durerilor, soțul Anei o urca în mașină și o ducea la Urgențe, unde primea perfuzii cu mai multe tipuri de substanțe, combinate. Durerea se mai calma pe loc, dar în scurt timp, uneori chiar a doua zi, reapărea.

„În ultimul an (n.r. – înainte de tratamentul de stimulare magnetică), dacă mă aplecam, amețeam, mă durea capul, uneori mai și vomitam de durere. Aveam în orice haină pastile pentru durere. Uneori mă apuca noaptea, în somn. Depinde cum puteam să administrez situația. Câteodată mă ținea două zile, altădată mă ducea soțul la spital să-mi mai facă o perfuzie, să-mi treacă pe moment. Dar diagnosticul adevărat nu s-a găsit și nici un tratament potrivit”, spune ea.

A trăit așa, cu crize inexplicabile de durere, peste 40 de ani. În urmă cu aproximativ doi ani, a apărut și un tremor la nivelul capului și, tot cam pe-atunci, durerile de cap au început să fie, în unele perioade, aproape insuportabile.

În 22 decembrie 2021, ține minte Ana, era prin grădina casei de la țară și își făcea de lucru. Atunci a început una din durerile mari de cap. La început, n-a fost ceva neobișnuit, așa că a început să ia zilnic pastile pentru durere, în speranța că o să treacă peste perioada sărbătorilor de iarnă, când știa că e complicat să ajungi la un medic.

A rezistat până pe 5 ianuarie 2022, când a decis să meargă la spitalul din Reșița. Acolo i-au făcut investigații imagistice și i-au pus perfuzii care au ajutat la scăderea durerii, însă numai până a doua zi, când a plecat acasă: „Au zis că știu ce boală am, Parkinson, și că asta e”. Tot în ianuarie 2022, peste câteva zile, s-a internat din nou, de data aceasta la Timișoara, unde a stat internată două săptămâni.

„Mi-au făcut în fiecare zi perfuzii cu tot felul de medicamente. Acolo mi-au scris 15 diagnostice și 16 feluri de medicamente. Ad litteram 16 diagnostice. Nu știu să le spun pe toate, dar Parkinson, tulburări de somn, tulburări neurologice, discopatie lombară, cervicală, obezitate de gradul 1 și multe altele, nici nu le pot enumera. Cât am stat în spital, mi-am pierdut echilibrul, nu puteam să mai stau în picioare și mă duceam în partea dreaptă. Când curgeau perfuziile, eu vedeam numai stele. Odată cu durerile, aveam și o senzație de vomă. Nu m-am simțit bine până la externare. Am venit acasă o zi și a doua zi a chemat soțul salvarea”, spune ea. Ambulanța însă nu a luat-o, motivând că Ana e în depresie.

„Nu ai cum să-ți imaginezi – nimeni nu poate să-și imagineze – cum e să te doară capul zilnic două luni, zi și noapte. Nici nu știu cum am supraviețuit. Când te doare două luni și jumătate capul să nu știi cum te cheamă sau să nu poți să vezi e strigător la cer. Nu se poate descrie în cuvinte ce am simțit eu.”

Ana Andrei, pacientă tratată prin stimulare magnetică

Pentru că durerile tot nu treceau, în februarie 2022, într-o zi de duminică, Ana și soțul ei au decis să caute soluții și mai departe de casă, așa că au plecat la Cluj. N-au găsit o soluție în acea zi, așa că seara s-au cazat la o pensiune: „Soțul meu a întrebat-o pe doamna de la pensiune dacă știe vreun neurolog și dumneaei ne-a spus de doamna doctor. A doua zi, la ora 11.00, am mers la doamna doctor”.

„Doamna doctor mi-a tăiat toate bolile.” Prima întâlnire cu medicul

Pe 28 februarie 2022, după aproape două luni și jumătate de dureri continue, zi și noapte, Ana a ajuns în cabinetul dr. Dana Slăvoacă, medic specialist neurolog cu competențe în terapia durerii, de la Policlinica Observatorului din Cluj.

Dr. Slăvoacă își amintește prima întâlnire cu Ana. „Era foarte deznădăjduită, pentru că avea dureri de foarte mulți ani, mai ales cefalee asociată cu o stare de amețeală, care o împiedica să-și vadă de activitățile zilnice. Clar, calitatea vieții era foarte mult scăzută. Fusese evaluată de foarte multe ori și fusese trecută prin foarte multe diagnostice care au fost infirmate ulterior”, spune dr. Slăvoacă.

Medicul a consultat-o, a stat de vorbă cu Ana și, pe baza investigațiilor recente pe care deja le avea, i-a stabilit direct un plan de tratament.

„Durerile erau destul de puternice și erau cvasicontinue, cu perioade de acutizare, în care erau aproape insuportabile. Când a venit la mine, se infirmase diagnosticul de scleroză multiplă, încercase tratamentul de Parkinson, dar acesta nu avusese niciun fel de efect. Simptomatologia pacientei se potrivea cu tabloul clinic al sindromului de durere nociplastică – durere cronică la care, pe lângă dezechilibrele periferice, se asociază și modificări funcționale ale circuitelor cerebrale. Cu alte cuvinte, creierul se obișnuiește cu durerea și ajunge să o perceapă și în lipsa unui factor declanșator. La mine nu a fost atât problema de diagnostic efectiv, cât partea de tratament”, spune medicul neurolog

Evaluare neurologică structurală și funcțională

Înainte de a începe tratamentul, dr. Dana Slăvoacă mai întâi exclude o problemă neurologică structurală sau o boală sistemică, apoi face o evaluare funcțională cu aparatul de stimulare magnetică. Prin această evaluare sunt evidențiate dezechilibrele funcționale neuromusculare.

„Pot evidenția modul în care funcționează rețelele de nervi periferici și rețelele musculare – pentru că mușchii comunică și ei în rețele – și observ acele rețele între care comunicarea este blocată. De asemenea, analizez funcționalitatea miotoamelor – acele lanțuri musculare inervate de același segment verterbal. În funcție de ceea ce observ, știu de unde să încep și pe ce  anume să mă axez în tratament”, explică dr. Slăvoacă.

Pentru că Ana avea toate investigațiile făcute recent, dr. Dana Slăvoacă a putut să acționeze rapid și să stabilească planul terapeutic chiar de la prima întâlnire.

„I-am explicat de unde îi veneau problemele din punct de vedere funcțional. Avea probleme cu coloana, la nivel cervical, probleme care erau puternic interconectate cu problemele emoționale. Faptul că de atâta vreme nu găsea o soluție pentru durerile ei produsese schimbări inclusiv pe plan emoțional, iar aceste schimbări, la rândul lor, exacerbau partea fizică, partea de dureri. Pacienta nu avea o patologie singulară și gravă, dar avea mai multe probleme ce țineau de mai multe dezechilibre la nivel neuromuscular.”

Dr. Dana Slăvoacă, medic specialist neurolog Policlinica Regina Maria Observatorului

După evaluare, medicul neurolog i-a explicat Anei ce presupune aparatul de stimulare magnetică și i-a propus un plan de tratament care înseamnă o serie de ședințe în zile consecutive, pentru o eficiență mai mare.  

Depresie, dureri, recuperare. Ce beneficii are aparatul de stimulare magnetică

Aparatul de stimulare magnetică e folosit nu numai pentru dureri, ci și în tratarea altor afecțiuni, în special psihiatrice, și în recuperarea neuromotorie a persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral (AVC) sau traumatisme craniene, precum și în boala Parkinson.

„Aparatul de stimulare magnetică cu care lucrez este aprobat în Uniunea Europeană și de FDA (n.r. – Food and Drug Administration, agenție de reglementare medicală din Statele Unite) și se folosește transcranian în special pe partea emoțională, psihiatrică, pentru anxietate, depresie, atacuri de panică, tulburări obsesive și așa mai departe. Are, deci, această componentă de a lucra transcranian, prin care se modifică activitatea circuitelor cerebrale”, spune dr. Slăvoacă.

În plus, el este folosit și în tratarea durerii și în neuroreabilitare: „Pe partea de sistem nervos periferic, în neuroreabilitare. Adică pentru terapia durerii, fiind foarte eficient în sindroamele cefalalgice, durerile cervicale sau lombare, pentru recuperarea deficitelor neuromotorii după accidentele vasculare cerebrale sau după traumatismele craniocerebrale, însă pentru acestea este folosit mai puțin frecvent”.

Atunci când este folosit pentru probleme psihiatrice sau pentru boala Parkinson, aparatul se conectează la diferite zone de la nivelul scalpului. Când este folosit pentru dureri de spate sau pelvine, se conectează periferic, la nivelul coloanei vertebrale sau la nivel muscular.  

Are vreo legătură cu celebrele electroșocuri, folosite în unele afecțiuni psihiatrice?

Dr. Dana Slăvoacă, medic neurolog: Nu. Aparatul de stimulare magnetică emite un câmp magnetic care este foarte asemănător cu cel care se face în imagistica prin rezonanță magnetică. El nu iradiază, nu este dureros, este însă mult mai focalizat, iar ceea ce se simte, fizic, este o contracție musculară.

Diferența față de stimularea electrică este că stimularea electrică influențează activitatea tuturor țesturilor și este dureroasă, pe când stimularea magnetică merge strict pe sistemul nervos, iar senzația de contracție musculară care se simte în periferie este secundară activării nervilor.   

Avantajul stimulării magnetice transcraniene sau periferice este că, în neuroreabilitare de exemplu, pot să am acces direct la sistemul nervos, este singurul tip de terapie care oferă această posibilitate. Și-atunci, prin modularea activității nervilor, modific schema de contracție musculară.

În general, dr. Dana Slăvoacă nu lucrează doar periferic, ci folosește întotdeauna și stimularea transcraniană, care vizează eliberarea psihicului de suferințe precum depresia sau anxietatea.

„Inclusiv cu doamna Ana am făcut o terapie complexă. Pe lângă modificările emoționale, avea și un tremor esențial, așa că am lucrat transcranian pentru modularea circuitelor cerebrale, cât și periferic, pentru modificările neuromusculare pe care le avea”, explică medicul neurolog.

„S-a simțit mult mai bine după prima ședință de stimulare”

De regulă,ședințele de stimulare magnetică se programează ulterior zilei consultului, dar, în cazul Anei, pentru că situația era disperată, dr. Slăvoacă a decis să folosească timpul cât mai eficient, așa că i-a aplicat din prima zi o parte din procedură.

„Dacă starea de anxietate sau depresie a pacientului e foarte mare, atunci intru direct pe partea emoțională, măcar puțin”, spune medicul neurolog.

Pentru că Ana era epuizată din cauza durerii continue cu care trăia de peste două luni și avea o anxietate crescută, procedura de stimulare magnetică transcraniană a dat rezultate de la început.

„Din prima zi a început să cedeze și durerea”, spune Ana, iar dr. Slăvoacă își amintește același lucru: „Știu că s-a simțit mult mai bine după prima ședință de stimulare magnetică. Era foarte clar că era într-o fază de epuizare, de oboseală cronică, apărută pe fond de nesomn și de durere. Și-atunci, prin modularea componentei emoționale, au apărut deja niște rezultate suficiente, astfel încât să-mi permit ca, ulterior, să pot să lucrez pe partea periferică”.

Frecvența procedurilor de stimulare magentică

Dr. Slăvoacă stabilește un plan terapeutic personalizat, în care ține cont de protocolul medical, dar și de situația în care se află pacientul. Are în vedere problemele de sănătate ale fiecăruia, localizarea durerilor, intensitatea lor și durata de manifestare, dar și alte aspecte cu care se confruntă pacientul, cum ar fi localitatea din care provine.

În cazul Anei, care venise tocmai din Reșița la Cluj, la Policlinica Observatorului, parte a rețelei private de sănătate REGINA MARIA, a preferat să lucreze intensiv, în ședințe programate în zile consecutive, după care să aibă o pauză de câteva luni, urmând o nouă serie de proceduri, la nevoie.

„Prefer să lucrez intensiv o perioadă scurtă de timp, ca să pot să construiesc ceva, apoi să am o pauză, ca să vedem cum s-au modificat lucrurile, după care putem să revenim, dacă e cazul”, spune dr. Slăvoacă.

Medicul menționează că protocolul de tratament presupune un număr diferit de ședințe de stimulare magnetică pentru problemele care țin de durere și un alt număr, mai mare, pentru problemele psihiatrice.

„În general, pentru partea de durere, recomand în general șase ședințe cu o frecvență mai ridicată, ca să am timp să construiesc, pentru ca ceea ce construiesc la o ședință să se păstreze la următoarea și sperând ca de fiecare dată să merg mai departe. Pe partea de depresie este un necesar de mult mai multe ședințe. Oficial, în ghiduri, depășește lejer 20-30, uneori și mai multe, în funcție de severitatea depresiei”, explică medicul neurolog.

O ședință de stimulare magnetică durează o oră, nu presupune o pregătire specială din partea pacientului și nu are efecte adverse. Singurul lucru pe care acesta îl are de făcut e să bea mai multă apă, întrucât stimularea magnetică e solicitantă.

„Când mă ridicam de acolo, simțeam că sunt un om nou.” Procedura de stimulare magnetică

Procedura de stimulare magnetică transcraniană și periferică în durerea cronică se face cu un aparat special, dar, din punctul de vedere al pacientului, lucrurile nu sunt deloc complicate. Pur și simplu stă așezat pe un fotoliu sau întins, în funcție de zona în care se realizează stimularea magnetică, iar medicul se ocupă de restul.

„E un aparat de care se atașează niște bobine prin care se face stimularea. Dacă este stimulare transcraniană, bobina se pune la nivelul scalpului, în mai multe arii, fiecare arie având un anumit specific de activare pentru o anumită patologie. De exemplu, o anumită arie se stimulează în depresie, o altă arie în anxietate și așa mai departe. Pe partea periferică și transcraniană, se folosește inclusiv stimularea spinală, adică stimularea coloanei la intensități mai mari, astfel încât modulez activitatea motoneuronilor care inervează toți mușchii de la nivelul corpului”, explică medicul.

„Procedura se simte ca niște furnicături, iar uneori se simte cald. Când mă ridicam de acolo, simțeam că sunt un om nou, simțeam o stare de bine, că-mi venea să alerg. De la primele trei ședințe deja nu m-a mai durut capul deloc. Un miracol! A trecut un an de zile de când am început și eu nu am mai luat un algocalmin pentru dureri de cap!”

Ana Andrei, pacientă tratată prin stimulare magnetică

Tratamentul de stimulare magnetică poate fi folosit și pentru întreținerea stării de sănătate, deci nu e nevoie să aștepți ca durerile să devină insuportabile ca să-l începi. Inclusiv Ana s-a dus la a doua serie de ședințe ca să prevină, nu ca să trateze.

„Știu că între seriile de ședințe era foarte bine și m-a sunat să-mi spună că vrea să vină din nou, pentru că pur și simplu începuse să simtă ceva contracturi la nivelul spatelui, dar nu erau dureri. Stimularea magnetică poate fi folosită și ca întreținere, decizia depinde de cronicitatea problemei. Cu cât durerea e mai cronică, cu atât e mai greu de rezolvat din prima”, explică medicul.

„Folosit în toată lumea pe partea psihiatrică”

Având în vedere că aparatul de stimulare magnetică se folosește, transcranian, în tratarea unor afecțiuni complicate și tot mai des întâlnite cum sunt depresia și anxietatea, o întrebare care apare în mod firesc este „de ce nu am mai auzit până acum de el?”.

Dr. Dana Slăvoacă are răspunsul: „Pe partea de stimulare transcraniană se folosește de mai bine de 20 de ani la nivel mondial. La ora actuală, e folosit în toată lumea pe partea psihiatrică, dar în România este mai puțin folosit. Pur și simplu a intrat mai greu la noi în țară, întrucât costurile de achiziție ale aparatului sunt destul de ridicate. Una dintre probleme este că nu e un serviciu decontat de Casa de Asigurări de Sănătate, și-atunci rentează mai puțin pentru clinici și spitale să investească în așa ceva”.

Practic, nu există o popularizare în legătură cu existența acestui aparat de stimulare magnetică nici la nivelul pacienților, dar nici al medicilor.

„Sunt foarte puțini medicii din România care practică așa ceva, acesta este un alt motiv pentru care nu e atât de cunoscut nici printre pacienți. Nu există o competență medicală în acest sens, nici în Uniunea Europeană, nici în alte părți ale lumii, cu atât mai puțin la noi, dar există trainiguri pe care medicii le pot face pentru a putea folosi acest aparat. Pe lângă trainingul respectiv, întregul tratament se bazează pe foarte multă fiziologie. Practic, este o neurofiziologie aplicată”, mai spune medicul neurolog.

„Încredere totală de la început.” Comunicarea medic-pacient

Ana a avut încredere în dr. Slăvoacă încă de la prima întâlnire, iar ceea ce a urmat, ședință după ședință, nu a făcut decât să consolideze acest sentiment de siguranță. „Primirea și interesul pe care l-am văzut față de pacient mi-au dat o încredere totală de la început. Am trecut prin multe lucruri, și în spitale private, și în spitale de stat, dar doamna doctor a fost mereu atentă la mine, am avut o comunicare excelentă. E un medic de milioane și are un suflet de om”, spune Ana.

„Când te duci la doamna doctor, de prima dată îți ridică moralul, primești un curaj, o încredere în ceea ce face și în ceea ce ai tu de făcut. Eu am fost la mulți medici în cei peste 40 de ani de dureri – și prin cunoștințe, și la întâmplare, și fără, și pe bani – și mai puțini medici sunt ca dumneaei. Mi-a plăcut din suflet cum m-a tratatat!”

Ana Andrei, pacientă tratată prin stimulare magnetică

Comunicarea a decurs natural, spune și dr. Dana Slăvoacă: „Relația devine din ce în ce mai apropiată pe măsură ce pacientul se simte bine și capătă încredere. Evoluția se vede de la o ședință la alta, atunci când pacientul vede rezultate. Iar încrederea pacientului mă ajută inclusiv pe mine, este un efect bilateral”.

Fără dureri și fără medicamente. Viața, azi

Ana Andrei a făcut, în total, 20 de ședințe de stimulare magnetică transcraniană și periferică pentru a trata durerile de cap și pe cele de coloană, cervicale și lombare. După o primă serie, a făcut o pauză de câteva luni și a revenit la Policlinica Observatorului din Cluj în toamna lui 2022.

Oricum, după prima serie durerile de cap i-au dispărut complet, iar cele de spate s-au diminuat mult. „A fost extrem de încântată când a observat că i-au trecut durerile. A zis că reîncepe să se bucure de viață și a fost chiar la o petrecere la un moment dat”, își amintește dr. Dana Slăvoacă.

În general, rezultatele stimulării magnetice sunt bune, dar în cazul Anei ele au fost spectaculoase. Dr. Slăvoacă e de părere că lucrul în echipă multidisciplinară ajută foarte mult pacienții, indiferent că au probleme psihiatrice sau neurologice, așa că le recomandă întotdeauna celor cu dureri să apeleze și la kinetoterapeut, iar celor cu depresie sau anxietate să caute un psiholog sau psihoterapeut.

De când a început ședințele de stimulare magnetică, Ana a renunțat complet și la medicamentele pentru durere. „A trecut un an de când am început ședințele și eu n-am mai avut dureri de cap. Nici medicamente n-am mai luat. Doamna doctor mi-a scos pastilele, am rămas doar cu tratamentul cardiac, doar cu patru pastile din 16, câte luam înainte”, spune Ana.

„A renunțat complet la analgezice. Acest lucru poate părea miraculous, dar, atunci când se tratează cauza, nu efectul, nu mai pare chiar așa de miraculos. Dacă e doar un tratament simptomatic, atunci automat e nevoie în continuare de el, indiferent ce tratament ai.”

Dr. Dana Slăvoacă, medic specialist neurolog Policlinica Regina Maria Observatorului

Acum, atât Ana, cât și soțul ei, sunt recunoscători pentru șansa pe care au avut-o, aproape întâmplător, de a accesa procedurile de stimulare magnetică.

„După prima serie de ședințe nu am mai avut nimic, nicio durere, până în ziua de azi. A trecut un an, iar eu sunt alt om. Nu am mai avut nici probleme de echilibru, nu am mai văzut nici stele colorate. Acum sunt activă, pot să merg și cinci kilometri fără să am probleme. Doamna doctor m-a salvat, că la mine a fost un caz foarte dificil. Să trăiești 25-30 de ani în nesiguranță, cu un diagnostic neclar, n-a fost ușor. Pentru mine a fost miracolul vieții mele”, mărturisește Ana Andrei.