Descoperire revoluționară la Harvard: Un supliment poate restabili complet memoria afectată de boala Alzheimer
Oamenii de știință de la Harvard Medical School au făcut o descoperire care ar putea schimba complet modul în care e tratată boala Alzheimer. După șapte ani de cercetări, o echipă coordonată de dr. Bruce Yankner, profesor de genetică și neurologie, a demonstrat că deficitul de litiu din creier declanșează cascada devastatoare a bolii Alzheimer, iar suplimentarea cu o formă specială de litiu poate restabili complet memoria la șoareci.
Studiul publicat la începutul lunii august 2025 în revista Nature a demonstrat, pentru prima dată, că litiul există în mod natural în creier și că celulele cerebrale au nevoie de acest metal pentru a funcționa normal, exact ca de vitamina C sau de fier. În plus, cercetătorii au descoperit că nivelul de litiu scade vizibil chiar de la primele stadii ale declinului cognitiv, când pacienții încep să aibă probleme minore de memorie.
„Ideea că lipsa de litiu ar putea fi o cauză a bolii Alzheimer este nouă și indică o abordare terapeutică diferită”, a precizat Bruce Yankner, primul cercetător care a demonstrat în 1990 că proteina beta-amiloid este toxică pentru creier.
Yankner și echipa sa au analizat sute de probe de țesut cerebral și sânge donate de persoane cu boala Alzheimer în stadiu avansat, cu deficiențe cognitive ușoare și de persoane fără probleme cognitive. Din zeci de metale testate, doar litiul a prezentat diferențe semnificative între aceste grupuri.
Pentru a descoperi mai multe informații, oamenii de știință au hrănit șoareci sănătoși cu o dietă săracă în litiu și au constatat că nivelul de litiu din creierul acestora a scăzut la un nivel similar cu cel găsit la pacienții cu demență Alzheimer. Drept rezultat, șoarecii au dezvoltat rapid depozite masive de plăci beta-amiloid și de proteină tau, cele două semne distinctive ale bolii Alzheimer. Au pierdut sinapse, au prezentat activare microglială pro-inflamatorie și au început să își piardă memoria.
O formă specială de litiu
Cercetătorii au descoperit că plăcile de beta-amiloid care se acumulează în creierul bolnavilor de Alzheimer atrag și rețin litiul disponibil, reducând și mai mult cantitatea pe care neuronii o pot folosi. Această descoperire explică parțial de ce studiile clinice anterioare cu carbonat de litiu, forma folosită pentru tratarea tulburării bipolare, au avut rezultate mixte.
„Am descoperit că atunci când am administrat orotat de litiu șoarecilor îmbătrâniți care începuseră să își piardă memoria, orotatul de litiu le-a readus de fapt memoria la nivelul unui adult tânăr de șase luni”, a explicat Yankner. Orotatul de litiu, spre deosebire de carbonatul de litiu, poate evita atașarea de plăcile amiloide și rămâne disponibil pentru neuroni.
Cantitatea de litiu necesară pentru aceste efecte benefice este extrem de redusă, de aproximativ o mie de ori mai mică decât doza folosită pentru tratarea tulburării bipolare. Șoarecii hrăniți cu aceste cantități minuscule pe parcursul vieții adulte nu au prezentat niciun semn de toxicitate, având în vedere că litiul în doze mari poate fi toxic, mai ales pentru persoanele în vârstă.
Noi opțiuni pentru diagnosticul și tratamentul bolii Alzheimer
Li-Huei Tsai, directoarea Institutului Picower pentru Învățare și Memorie de la MIT, care nu a fost implicată în studiu, descrie rezultatele drept „foarte captivante”. „Există mulți oameni care poartă gene asociate cu un risc mai mare de Alzheimer, dar nu dezvoltă boala. Simt că acest studiu oferă o piesă foarte importantă din puzzle”, a precizat Tsai.
Autorii văd în aceste date o potențială cale spre diagnosticarea timpurie. Dacă rezultatele vor fi confirmate, testele de rutină ar putea include măsurarea nivelului de litiu pentru a identifica persoanele cu risc crescut, care ar putea beneficia de tratamente preventive. Un posibil pas următor ar fi definirea unui nivel optim de litiu în organism, pe care medicii să îl urmărească și să îl mențină la pacienții cu risc, pentru a întârzia sau preveni apariția bolii.
Matt Kaeberlein, fostul director al Institutului de Cercetare pentru Îmbătrânire Sănătoasă și Longevitate de la Universitatea Washington, SUA, care nu a participat la studiu, se declară optimist.
„Prețul scăzut al orotatului de litiu permite demararea rapidă a unor studii clinice randomizate bine controlate”, a subliniat specialistul în longevitate.
Date din studii populaționale
Rezultatele actuale se aliniază unor observații mai vechi privind legătura dintre litiu și sănătatea cerebrală. Un studiu amplu realizat în Danemarca, publicat în 2017, a scos la iveală că persoanele expuse la concentrații mai mari de litiu natural în apa potabilă prezentau un risc mai scăzut de diagnostic de demență, comparativ cu cei care consumau apă cu niveluri mai reduse de litiu. În 2022, o cercetare de mari dimensiuni din Regatul Unit a indicat că pacienții tratați cu litiu aveau un risc de Alzheimer la jumătate față de grupul de control.
Kostas Lyketsos, directorul Centrului de Tratament pentru Memorie și Alzheimer din cadrul Johns Hopkins Medicine, îndeamnă însă la prudență: „Este un medicament pe care îl cunoaștem foarte, foarte bine și știm totodată că poate fi periculos, mai ales pentru vârstnici. Supradozarea este ușor de indus.” Specialistul subliniază că administrarea trebuie monitorizată atent, deoarece litiul poate afecta rinichii, în special în combinație cu antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul.
Cum ar putea litiul să protejeze creierul
Cercetătorii au descoperit că efectele protectoare ale litiului sunt mediate, cel puțin parțial, prin inhibarea unei enzime implicate în multiple procese neurodegenerative, numită GSK3β. Când litiul lipsește, GSK3β devine hiperactivă, accelerând producția de proteine toxice și inflamația creierului.
„Este un candidat potențial pentru un mecanism comun care duce la degenerarea multisistemică a creierului, ce precede demența”, a detaliat Yankner. Cercetătorul a menționat însă că vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă acesta este traseul principal sau doar una dintre căile ce pot conduce spre boala Alzheimer.
În cazul șoarecilor cu deficit de litiu, plăcile de amiloid și agregatele de tip tau au crescut semnificativ, amintind de stadiile avansate ale bolii la oameni. Administrarea unor doze foarte mici de orotat de litiu a redus aproape complet ambele tipuri de depozite patologice.
Bruce Yankner atrage atenția că administrarea pe cont propriu a compușilor pe bază de litiu nu este recomandată, întrucât siguranța și eficiența lor în prevenirea neurodegenerării la oameni nu au fost încă demonstrate. Totuși, cercetătorul își exprimă speranța că orotatul de litiu sau un compus similar ar putea ajunge în curând în etapa studiilor clinice.
„Sper ca litiul să aibă un efect mai profund decât terapiile anti-amiloid sau anti-tau, nu doar să încetinească, ci să inverseze declinul cognitiv și să îmbunătățească viața pacienților”, a precizat coordonatorul studiului, subliniind însă că rezultatele obținute la șoareci nu pot fi automat transpuse la oameni și că validarea lor necesită teste clinice controlate. Chiar și așa, datele actuale sunt, în opinia sa, „foarte încurajatoare”.
