INTERVIU Stresul de la locul de muncă a crescut în vremea COVID-19. Psiholog: „Lucrează la întărirea psihicului!“

    Stresul de la locul de muncă a crescut în intensitate de la începutul pandemiei de Covid-19. Odată cu relaxarea măsurilor, mulți dintre noi s-au reîntors la birou, însă pericolul nu a trecut. Unele profesii presupun contactul zilnic cu foarte mulți oameni, unele chiar cu persoane bolnave, așa că riscul de infectare este mare, în ciuda măsurilor de protecție.

    În unele cazuri, e necesar chiar să ne izolăm de cei dragi, pentru a-i proteja. În plus, chiar siguranța locului de muncă este pusă sub semnul întrebării în această perioadă. Nu e de mirare că stresul, anxietatea, furia ating cote alarmante. Ce măsuri putem lua ca să ținem în frâu aceste emoții care nu fac decât să ne scadă imunitatea, ne-a explicat psihologul Andra Tănăsescu.

    Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este psiholog, trainer NLP și consultant Panorama Socială

    Stresul de la locul de muncă. E normal să ne fie frică

    Smartliving.ro: Ce facem în situația în care jobul nostru presupune să ne expunem unui risc crescut de infectare cu Covid-19?

    Andra Tănăsescu: În această situație nu sunt multe de făcut. Ce poți face, dacă încă mergi la muncă în această perioadă, este, evident, să îți iei toate măsurile care țin de tine pentru a te proteja.

    Este totuși important să-ți menții psihicul tare. Știm foarte bine că stresul scade imunitatea și ne poate face mai sensibili în fața oricărei boli. Fiecare alege varianta care îi este cel mai la îndemână și cu care se simte confortabil. Unele dintre variante ar fi: sportul, meditația, psihoterapia, pictatul, dansul, muzica etc.

    Smartliving.ro: Cum ținem sub control frica de o eventuală infectare? E eficient să o ignorăm?

    Andra Tănăsescu: Dacă o ignorăm, nu rezolvăm nimic. Important este să fim conștienți că ne este frică. Majoritatea simțim frica, mai ales atunci când zi de zi ne punem în situația de a contracta virusul. 

    Chiar și așa, situația este dincolo de puterile noastre ca să o controlăm. Așadar, rămâne să te întrebi: ai făcut tot ce puteai pentru a te proteja? Ar mai fi ceva ce poți face suplimentar? Dacă da, detașează-te.

    Pentru ce nu poți controla, are sens să îți concentrezi atenția pe asta? Are sens să îți crești starea de panică și să riști să îți slăbești organismul? 

    Dacă alegi să-ți ajuți corpul să fie puternic, atunci lucrează la a-ți întări psihicul. Și dacă nu reușești de unul singur, apelează la un specialist.

    Exercițiu pentru gestionarea fricilor 

    Ia două boluri asemănătoare. (Sau 2 cutii, sau orice altceva. Fii creativ!) 

    Primul bol va conține toate sursele/motivele fricii scrise separat, pe bilețele. 

    Al doilea bol va conține toate sursele/motivele sentimentelor de siguranță, bucurie, oportunitățile și posibilitățile de evoluție. 

    Din primul bol extrage, pe rând, câte o frică și pune-ți două întrebări la care să-ți răspunzi: 

    1. Pot controla în vreun fel această situație/acest eveniment?

    2. Când poate fi utilă această frică și cum mă ajută ea, în viața de zi cu zi? 

    Notează-ți răspunsurile si fă acest lucru pentru fiecare frică. 

    Din al doilea bol, extrage pe rând câte un bilețel și citește-l cu voce tare! 

    Vizualizează fiecare lucru citit ca și când te-ai afla acolo, conectat/ă cu starea, momentul și emoțiile respective. Fă acest lucru pentru fiecare dintre bilețele și poți să adaugi și altele care apar pe parcurs. 

    Exemplu: „Am în viața mea oameni care mă iubesc!“ – vizualizează pe rând fiecare persoană, ca și când ar fi în aceeași încăpere cu tine. Gândește-te la lucrurile făcute împreună, modul în care persoana respectivă te face să te simți și ce ți-ai dori să știe acea persoană, ce nu i-ai spus sau i-ai spune din nou. Poți chiar suna persoanele respective, în cazul acestui exemplu. 

    În final, din primul bol, împarte bilețelele cu fricile în două: 

    • Un teanc cu cele la care ești dispus/ă să renunți și pune-le deoparte. 

    • Un teanc cu cele pe care nu vrei să le dai la o parte deocamdată. 

    Pe cele la care vrei să renunți le poți rupe sau arunca. Recomand să o faci cu un sentiment de recunoștință și de bucurie, pentru că acele frici ți-au fost utile cândva. 

    Pe cele la care nu vrei să renunți deocamdată reformulează-le pozitiv, la modul: „Îmi este frică de moarte – această frică mă face să fac alegeri conștiente care mă ajută să îmi păstrez mintea, sufletul și corpul sănătoase și în echilibru“.

    Stresul de la locul de muncă. „A accepta că ți-ai atins limita este o dovadă de curaj“

    Smartliving.ro: Dar sentimentul de furie cum îl putem gestiona?

    Andra Tănăsescu: Cu adevărat obligați nu suntem niciodată în viața noastră. Sunt multe persoane care au ales să își dea demisia în această perioadă, din mai multe domenii care cereau ca ele să fie în linia întâi sau care pur și simplu nu au fost pe lista celor trimise să lucreze de acasă.

    Cu toate astea, îi respect din suflet pe toți cei care sunt acolo, zi de zi. Este un efort eroic pe care-l fac acești oameni și nu știu dacă cineva îi va putea recompensa vreodată pe măsură.

    Din păcate, mulți dintre ei au de-a face cu persoane ignorante în fața eforturilor făcute de ei, iar acest lucru poate provoca frustrare și furie. 

    Este important, în această situație, să-și găsească sprijinul moral și emoțional. Orice persoană care este alături de ei va contribui enorm în ridicarea moralului!

    Oricine citește asta și cunoaște măcar un suflet care n-a stat deloc acasă în această perioadă să îi scrie sau să îi dea un telefon. Un cuvânt de încurajare poate face minuni!

    Smartliving.ro: Când stresul de la locul de muncă atinge cote crescute, este normal să mă gândesc să demisionez, fără să fiu învinovățit de lașitate?

    Andra Tănăsescu: Evident că este normal! Cum am zis mai devreme, nu suntem obligați să facem nimic. Fiecare își are scopul și rolul în această viață! Și fiecare își cunoaște limita. Doar pentru că unii aleg să își dea demisia nu înseamnă că nu pot face lucruri deosebite dintr-un alt unghi.

    Fiecare contribuie în felul în care este cel mai confortabil pentru el. Dacă noi nu ne simțim bine și clacăm sub presiune, degeaba rămânem acolo. Toți ajutăm – dacă vrem – în felul nostru și din locul din care putem să oferim cel mai mult un plus de valoare în viața celorlalți.

    Frica o simțim cu toții, doar că trebuie să fim conștienți că fiecare o simte și o gestionează diferit. Este normal să-ți fie frică într-o astfel de situație, iar a accepta că ți-ai atins limita este o dovadă de curaj.

    Sprijinul moral al familiei, extrem de important

    Smartliving.ro: Cum pot împăca jobul cu viața de familie, în cazul în care voi fi nevoit să mă izolez de cei dragi pentru a-i ține în siguranță?

    Andra Tănăsescu: Comunicarea cu cei dragi este crucială! Este foarte important să fim onești cu cei dragi nouă (și viceversa) și să avem răbdare unii cu ceilalți. Cei rămași acasă simt stresul și teama că nu știu când ne vom întoarce. Cei aflați în izolare simt frica, singurătatea și presiunea necunoscutului.

    Cei din familie este important să înțeleagă și să respecte alegerile și motivele pentru care eu merg în continuare la muncă. Cei care aleg să facă asta să fie conștienți de teama cu care stau zi de zi cei de acasă. Aici nimeni nu este mai deștept, mai bun sau mai prost decât altul. Fiecare suferă, fiecare este speriat și fiecare se manifestă și acționează după cum îi este mai firesc.

    Compasiunea și răbdarea cred că sunt cele mai importante virtuți pe care este necesar să ni le dezvoltăm în această perioadă. Acestea și reziliența la stres! 

    Smartliving.ro: Dar copiilor cum pot să le explic că nu ne vom putea vedea, în cazul în care e nevoie să mă izolez?

    Andra Tănăsescu: Asta depinde foarte mult de vârsta copiilor, de etapa de dezvoltare și de tipul de relație pe care o au cu părintele sau părinții lor. Pot fi abordări diferite

    Una ar fi prin jocuri de cuvinte și metafore, povești, prin care copilul, mai ales la vârste mici, să poată înțelege ce face părintele lui și cum se va schimba dinamica relației dintre ei.

    Este, de asemenea, important să înțeleagă că este temporar și, dacă este posibil, să i se spună pentru cât timp nu se vor vedea. 

    În cazul copilului mai mare, trebuie explicat în așa fel încât să înțeleagă motivația părintelui, situația și să se simtă pe cât posibil în siguranță – este vorba atât despre siguranța sa cât și a părintelui.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook