Toane, stres și izolare la pubertate. Semne care pot indica ceva mai mult decât o pasă proastă

Suntem din ce în ce mai conștienți de importanța sănătății mintale și, ca părinți de adolescenți sau preadolescenți, suntem numai ochi și urechi la orice semn care ne-ar putea duce cu gândul la aceste pericole subtile: anxietatea și depresia. Cum îți dai seama că toanele, stresul și izolarea prin care trece copilul tău aflat la pubertate sunt potrivite vârstei și când, dimpotrivă, e cazul să te îngrijorezi și să cauți ajutor specializat?

Părinții care au astăzi copii cu vârste între 8 și 18 ani pot fi bulversați de felul în care se manifestă pubertatea, pentru că ea nu seamănă foarte mult cu felul în care au experimentat-o ei înșiși. În primul rând, pubertatea, așa cum e ea azi, acoperă o perioadă mai extinsă de timp decât se întâmpla în urmă cu 30 de ani, spun dr. Cara Natterson, medic pediatru, și Vanessa Kroll Bennett, expertă în pubertate, autoarele cărții „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile”.

Deși e definită drept calea către maturizarea sexuală a unui individ și deși toanele, stresul și izolarea nu intră deloc în această definiție, pubertatea înseamnă – aproape fără excepție – și aceste lucruri. Plus multe altele.

Odată cu extinderea internetului și a accesului la informații, atât părinții, cât și copiii, află detalii despre ce înseamnă sănătatea mintală și, mai ales, despre ce înseamnă problemele de sănătate mintală. Acest lucru are, ca multe altele, două tăișuri. Sigur că e bine să ne familiarizăm cu noțiuni legate de stres bun, stres rău, anxietate și depresie, dar accesul la astfel de informații poate duce, în unele cazuri, la o hipervigilență și chiar la o autodiagnosticare.

„Din cauza social media și a internetului, adolescenții de azi își atribuie singuri patologii de parcă ar fi ultimul răcnet. De câte ori n‑ați auzit în ultima săptămână un preadolescent sau un adolescent spunând că ar avea un atac de panică sau vorbind despre un prieten care ar suferi de anxietate? Pe de o parte, salutăm normalizarea unor sentimente profunde, dificile, care erau, în mod tradițional, ascunse (…) Susținem din inimă scoaterea la lumină a întregului spectru de emoții umane. Dar copiii au nevoie de ajutor pentru a face diferența între diagnosticele clinice și trăirile obișnuite‑dar‑complicate. Să te simți stresat nu înseamnă că ai o tulburare anxioasă. Palmele asudate și inima care o ia la galop nu înseamnă neapărat că ai un atac de panică”, spun dr. Cara Natterson și Vanessa Kroll Bennett.

Iar ceea ce spun autoarele despre copiii aflați la pubertate se poate extinde și la părinții lor. Adulții își fac griji non‑stop pentru copiii lor, și pe bună dreptate. Nu e nimic mai greu de suportat decât să-ți privești copilul cum suferă.

Dar cum îți dai seama că lucrurile se înscriu în sfera normalului vârstei sau că, dimpotrivă, sunt mai serioase decât atât și că e cazul să cauți ajutor specializat?

Aici, găsești semnele depresiei la adolescenți și ce trebuie să știi ca să-i înțelegi pe cei care le au.

Semnele subtile sunt cel mai greu de diferențiat la pubertate

În unele cazuri, lucrurile sunt cu adevărat grave și necesită o intervenție de urgență. Dacă sesizezi că preadolescentul sau adolescentul tău se automutilează, dacă îți mărturisește că are gânduri suicidare, dacă suspectezi că are un consum problematic de alcool sau de substanțe psihoactive, dacă observi că se abține de la mâncare și a slăbit îngrijorător, nu mai sta pe gânduri. Deschide o discuție și căutați ajutor de specialitate.

De cele mai multe ori însă, schimbările sunt subtile, ceea ce face dificil de înțeles gravitatea situației. Comportamentul lui face parte din „tsunamiul adolescentin” specific pubertății sau e momentul să te adresezi unui profesionist în domeniu?

Unele schimbări de dispoziție, pe care adulții le numesc toane, sunt absolut firești la pubertate. Când hormonii își fac de cap, copiii pot să râdă când ție ți se pare că nu e cazul, să plângă incontrolabil, să se teamă aparent nejustificat, să aibă o atitudine foarte agresivă față de părinți sau să se închidă în sine.

Echilibrul emoțional nu este foarte stabil la aceste vârste, pentru că creierul unui copil aflat la pubertate e doar parțial maturizat. Ca și cum nu ar fi de ajuns, are de gestionat relațiile cu prietenii sau lipsa relațiilor, presiunea din partea profesorilor și, nu în ultimul rând, presiunea din partea părinților care, deși bine intenționați, îi trag la răspundere.

Ca adult părinte al unui astfel de copil, ești încurajat din toate direcțiile să ai o răbdare infinită în fața schimbărilor de dispoziție ale copiilor. Și, da, e foarte important să ai răbdare. Dar sunt și situații care nu se rezolvă numai cu răbdare. Uneori, comportamentele copiilor arată că mai e și altceva la mijloc, dincolo de pubertate.

Stres, depresie, anxietate la pubertate. Ce sunt ele „la carte”

Regula numărul 1, înainte de a intra în detalii, este ca, dacă ai îndoieli, să ceri ajutor. Uneori nu e timp să stai pe gânduri. Dacă te îngrijorează stările copilului tău foarte mult, nu aștepta să vezi dacă e doar o fază trecătoare.

Cei mai populari termeni legați de sănătatea mintală – și care sunt valabili atât pentru adulți, cât și pentru cei aflați la pubertate, indiferent că sunt la începutul sau la sfârșitul intervalului cuprins între 8 și 18 ani – sunt următorii: stres, anxietate și depresie.

Iată cum îi explică dr. Cara Natterson și Vanessa Kroll Bennett:

• Stresul este apăsarea (sau încordarea) mintală sau emoțională care rezultă din gestionarea unor situații nefavorabile sau solicitante. Un test poate fi stresant. Să te desparți de persoana iubită e stresant. Războiul, oamenii fără adăpost și abuzul sunt stresante. Pierderea cheilor – tot stresantă. Felul în care „arată” stresul poate varia de la o persoană la alta, acesta fiind motivul pentru care nu toate persoanele sunt vădit stresate.
• Anxietatea este verișoara primară a stresului. Au numitorul comun al presiunii mintale sau emoționale, dar diferența este că anxietatea nu vine dintr‑o circumstanță activă, ci din unele care se apropie, pândesc, sunt teoretice sau de‑a dreptul imaginare. Un test cauzează stres; starea de îngrijorare resimțită înaintea unui test sau după ce acesta a fost dat, dar nu a fost primită încă nota, e rodul anxietății. Anxietatea are ca rezultat îngrijorarea persistentă, excesivă, chiar și atunci când factorul de stres dispare (sau nu a apărut încă).
• Depresia, în schimb, este un fenomen cu totul diferit. E complet normal ca oricare dintre noi să se simtă trist, istovit de griji sau fără valoare din când în când. Diagnosticul de depresie presupune o tulburare de dispoziție marcată de o combinație de stare de spirit proastă permanentă, energie scăzută și activitate, interes sau stimă de sine reduse, adesea afectând somnul, apetitul sau concentrarea. Depresia este clasificată, după intensitate, de la ușoară, la moderată sau severă, persoanele de la limita cea mai îndepărtată adesea luând în calcul sinuciderea sau chiar încercând să se sinucidă.

În timpul preadolesccenței și adolescenței, anxietatea tinde să apară prima, foarte adesea sub forma anxietății sociale care se manifestă, în mod obișnuit, în gimnaziu. Peste câțiva ani, anxietatea socială poate fi urmată de depresie.

Semne care pot indica ceva mai mult decât o pasă proastă sau toane specifice pubertății

Specialiștii din domeniul sănătății mintale îi încurajează pe părinții copiilor aflați la pubertate să urmărească dacă apar schimbări bruște de dispoziție care, ulterior, persistă. De exemplu, dacă ai un copil care, de obicei, e vesel, dar care se retrage și devine foarte abătut timp de o săptămână sau chiar mai mult, lucrurile pot fi destul de serioase.

Nu e ușor să faci diferența între o schimbare de dispoziție și o afecțiune psihică, de aceea recomandarea celor două autoare este ca, dacă unul dintre următoarele simptome apare și persistă mai mult de o săptămână sau două, să ceri ajutorul unui cadru medical specializat sau al unui psiholog, pentru că ar putea fi vorba despre mai mult decât o pasă proastă:

• tristețe profundă sau îngrijorare, lacrimi de neoprit;
• apatie (indiferență);
• letargie (epuizare), inclusiv dormit prea mult;
• incapacitatea de a dormi;
• pierderea interesului pentru igienă, grijă de sine sau aspect (nu face duș sau nu‑și schimbă hainele);
• evitarea interacțiunilor sociale (nu vorbește cu prietenii, nu pleacă de acasă sau nu interacționează deloc cu cei din jur);
• schimbarea obiceiurilor alimentare (mănâncă mult mai puțin sau mult mai mult decât de obicei);
• iritabilitate sau furie permanentă, inclusiv răbufniri din senin;
• consum de alcool sau droguri observat sau dezvăluit.

Cartea „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, care tratează și alte subiecte de interes pentru părinții de preadolescenți și adolescenți, va fi lansată marți, 21 noiembrie, ora 18.00, la librăria Humanitas Cișmigiu. La eveniment vor fi prezenți Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, Laurențiu Staicu, consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, și Alex Zamfir, creatorul jocurilor The Funny Brand.