Cancerul nu apare peste noapte. Testele care îl pot depista cu zeci de ani înainte
Rata de supraviețuire la cinci ani pentru toate tipurile de cancer luate împreună a atins, în Statele Unite, pragul istoric de 70%, potrivit celui mai recent raport anual al Societății Americane de Cancer. Cifra pare încurajatoare, mai ales dacă o raportăm la datele din anii 1970, când doar jumătate dintre pacienții diagnosticați mai erau în viață după cinci ani. Dar cercetătorii consideră că se poate face mai mult în zona prevenției.
În paralel cu tratamentele tot mai performante, o parte dintre oamenii de știință specializați în tratarea și prevenția cancerului lucrează la o abordare diferită: să oprească boala cu mult înainte să se manifeste.
Cancerul nu apare peste noapte
În oncologie, tratamentul începe, de regulă, după ce boala a fost deja diagnosticată, de prea multe ori – în stadii avansate.
Cercetările din ultimii ani arată însă că tumorile nu apar brusc, chiar dacă aceasta este percepția generală. „A fost perfect sănătos, nu a avut niciodată nevoie să meargă la doctor” – este o frază pe care o auzim de multe ori despre oameni care nu au avut simptome de boală și nici nu au făcut investigații până când a fost prea târziu.
Boala se dezvoltă, de regulă, lent, în etape succesive, iar modificările moleculare pot fi identificate cu mult timp înainte ca o tumoră să devină detectabilă clinic. Mutațiile genetice care se acumulează treptat în celule, leziunile precanceroase precum polipii sau alunițele atipice, dar și schimbările discrete ale structurii tisulare apar cu ani, uneori chiar cu decenii înainte de manifestarea bolii, au explicat Ahmed Elbediwy și Nadine Wehida, lectori la Kingston University, într-o analiză publicată în The Conversation.
Din această perspectivă s-a conturat conceptul de „interceptare a cancerului”, care propune identificarea și controlul proceselor biologice implicate în carcinogeneză înainte de formarea tumorilor invazive.
Termenul a fost formulat academic în 2017, într-un articol de referință publicat în The Lancet Oncology de Jennifer Beane, Joshua D. Campbell și Avrum Spira, cercetători la Universitatea Boston, din SUA. Autorii arătau că progresele din genomică și biologia computațională permit analiza celor mai timpurii evenimente moleculare asociate carcinogenezei și deschid direcții noi pentru intervenții înainte de apariția cancerului invaziv.
- Citește și: Ora tratamentului poate schimba supraviețuirea în cancerul pulmonar. Studiu: cronoterapia contează
Ce se întâmplă cu sângele odată cu îmbătrânirea
Odată cu înaintarea în vârstă, în sânge poate apărea un fenomen despre care cercetătorii vorbesc tot mai des. Unele celule stem din măduva osoasă acumulează mici erori genetice și încep să producă grupuri de celule sanguine ușor diferite de restul. Aceste grupuri, numite clone, se pot extinde lent, de obicei fără să provoace simptome.
Fenomenul este rar la persoanele tinere, dar devine tot mai frecvent odată cu vârsta. Apare la mai puțin de 1% dintre persoanele sub 40 de ani, ajunge la aproximativ 10-15% la cei între 50 și 70 de ani și este prezent la mai mult de jumătate dintre persoanele trecute de 85 de ani.
Un studiu amplu publicat în 2025 a urmărit, timp de aproape16 ani, 7.000 de femei aflate în postmenopauză din Statele Unite. Cercetătorii au analizat ADN-ul participantelor la începutul studiului și apoi, din nou, după mai bine de un deceniu, pentru a vedea cum evoluează aceste modificări în timp.
Rezultatele au scos la iveală că nu toate aceste modificări genetice se comportă la fel. Unele dispar de la sine, altele rămân mici și stabile, iar aproximativ jumătate cresc în timp și ajung să ocupe o parte mai mare din populația de celule sanguine. Ritmul de creștere depinde de mărimea inițială a acestor grupuri de celule și de tipul exact de modificare genetică implicată.
Cercetătorii au observat și că moștenirea genetică are un rol. Anumite variații genetice prezente încă de la naștere pot accelera sau încetini creșterea acestor clone. De exemplu, o variantă a unei gene implicate în inflamație pare să limiteze extinderea unor tipuri de celule modificate, un efect confirmat prin analize biologice directe.
Lungimea telomerilor leucocitari (capetele protectoare ale cromozomilor din leucocite) s-a dovedit, de asemenea, relevantă, dar cu efecte diferite în funcție de gena implicată. Telomerii mai scurți au fost asociați cu anumite tipuri de modificări genetice, în timp ce telomerii mai lungi au favorizat altele.
Cel mai important rezultat al studiului este legătura cu sănătatea. Persoanele la care aceste grupuri de celule modificate cresc mai rapid prezintă un risc mai mare de probleme ale sângelui, de leucemie și de mortalitate generală. Cu alte cuvinte, nu doar prezența acestor modificări contează, ci mai ales viteza cu care ele se extind în timp.
Analize de sânge care detectează cancerul înainte de testele imagistice
Există, de asemenea, analize de sânge concepute pentru depistarea timpurie a mai multor tipuri de cancer. Cunoscute sub numele de MCED – Multi-Cancer Early Detection, acestea caută în sânge fragmente foarte mici de ADN provenite din celule canceroase sau aflate în stadii incipiente de transformare – biopsie lichidă.
Și cancerele incipiente eliberează astfel de fragmente, lucru care permite detectarea bolii cu mult înainte ca o tumoră să fie vizibilă la investigații precum tomografia sau ecografia.
Rezultatele de până acum sunt promițătoare, mai ales pentru cancerul colorectal. Când acesta este diagnosticat în stadiul I, rata de supraviețuire la cinci ani ajunge la 92%. Când e descoperit abia în stadiul IV, scade la 18%. Diferența este uriașă, iar detecția precoce prin teste sanguine ar putea salva un număr mare de vieți.
Testele au însă limite clare. Nu identifică toate tipurile de cancer, iar un rezultat pozitiv trebuie confirmat prin investigații suplimentare, precum imagistica medicală sau biopsia.
- Citește și: Cum îți scazi riscul de cancer? Aproape 4 din 10 diagnostice pornesc de la aceleași trei cauze
Modelul din cardiologie, adaptat pentru oncologie
În cardiologie, prevenția bazată pe risc este deja o practică standard. Medicii estimează probabilitatea unui infarct folosind date precum vârsta, tensiunea arterială, nivelul colesterolului și istoricul familial, apoi intervin preventiv, uneori cu câțiva ani înainte de un eveniment cardiac. În oncologie, cercetătorii încearcă să aplice o logică similară, folosind informații genetice, factori de mediu și rezultatele testelor de sânge de tip MCED pentru a ghida prevenția.
Spre deosebire de bolile cardiovasculare, evoluția cancerului este însă mult mai puțin previzibilă. Unele leziuni precanceroase pot regresa de la sine sau pot rămâne stabile toată viața. În acest caz apare riscul supradiagnosticului. A spune unei persoane aparent sănătoase că are un risc crescut de cancer poate genera anxietate, iar investigațiile ulterioare aduc costuri, disconfort și proceduri invazive care nu sunt întotdeauna necesare.
Ahmed Elbediwy și Nadine Wehida atrag atenția că, în practică, beneficiile pot fi uneori supraestimate, iar riscurile subevaluate, mai ales în cazul persoanelor în vârstă. Iar testele MCED presupun dileme etice, de exemplu, atunci când semnalează un cancer care nu există în realitate, pacientul ajunge să treacă prin biopsii și investigații inutile.
Rămâne și problema accesului. Dacă testele sunt costisitoare sau disponibile doar în sistemul privat, ele vor fi folosite în principal de cei care și le permit, iar restul vor rămâne în afara screeningului, mai ales în țările mai sărace.
Ce se întâmplă în SUA și Marea Britanie
În Statele Unite, FDA (autoritatea de reglementare a medicamentelor) analizează deja criteriile pe care testele MCED ar trebui să le îndeplinească, în special în privința fiabilității și a procedurilor de urmărire ulterioară.
Marea Britanie avansează, de asemenea, în această direcție. Planul Național pentru Cancer al Angliei, publicat pe 4 februarie 2026, de Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului, este primul de acest gen din ultimul deceniu. Documentul prevede o investiție de 2,3 miliarde de lire sterline pentru diagnosticare și angajamentul de a oferi 9,5 milioane de teste diagnostice suplimentare prin NHS în fiecare an, până în martie 2029. Totodată, testarea biomarkerilor ctDNA va continua în cazul cancerului pulmonar și al celui mamar, urmând a fi extinsă la alte tipuri de cancer în funcție de rezultatele clinice și de raportul cost-beneficiu.
România se află printre țările europene cu cele mai mari provocări în materie de detecție precoce. Deși incidența cancerului este ușor sub media UE, mortalitatea este mult mai ridicată, semn al diagnosticării tardive și al accesului limitat la investigații și tratament, conform Profilului de țară privind cancerul: România 2025, publicat de OECD și Comisia Europeană.
