Cea mai frumoasă perioadă a vieții. La ce vârstă ești cel mai împlinit din toate punctele de vedere
Tinerețea nu este cea mai frumoasă perioadă a vieții, la fel cum nici bătrânețea nu aduce un declin pe toate planurile. Foto: Shutterstock
Privești cu îngrijorare înainte și te întrebi dacă nu cumva cei mai buni ani ai tăi au trecut deja? Există o vârstă anume despre care putem spune că este cea mai frumoasă perioadă a vieții? Îmbătrânirea nu este sinonimă cu declinul, la fel cum nici în tinerețe nu excelăm în toate, așa cum ai putea crede. Iată ce spun datele din literatura medicală despre cum ni se schimbă de-a lungul vieții performanțele fizice, memoria, abilitățile intelectuale și dorința sexuală.
Viața începe la 40 de ani, spune un citat atribuit pe internet lui Carl Jung. (În realitate, acesta a fost titlul unei cărți americane de dezvoltare personală scrisă de Walter B. Pitkin, în 1932. Într-o perioadă în care speranța de viață creștea foarte rapid în Statele Unite, Pitkin spunea că, datorită condițiilor tot mai bune de viață, o persoană se poate aștepta la o existență fericită și împlinită mult după vârsta de 40 de ani. Cu o condiție: să aibă o atitudine pozitivă.)
La ce vârstă atingem cele mai bune performanțe fizice?
Sigur că o atitudine pozitivă ajută întotdeauna, dar cât de mult ne ajută și biologia? Este tinerețea cea mai frumoasă perioadă a vieții, etapa în care excelăm în toate și ne atingem potențialul maxim? Înaintarea în vârstă vine cu semne vizibile ale unui declin, dar are și câteva atuuri în fața anilor de tinerețe. Le aflăm în continuare.
La aniversarea vârstei de 61 de ani, americanca Sunny McKee participa la o competiție de triatlon de tip Ironman. Într-o singură zi, ea a mers cu bicicleta 180 de kilometri, a terminat un maraton de 195 de kilometri și a înotat aproape 4 km.
În România, Vasile Hârjoc este o adevărată legendă în comunitatea alergătorilor. El este multiplu campion național la atletism, la categoria 65+ ani și deține câteva recorduri naționale ale categoriei sale de vârstă. Vasile Hârjoc nu a făcut atletism. La primul maraton a participat când avea 39 de ani, iar acum, la 69 de ani, continuă să-și testeze limitele și să uimească prin rezultatele sale.
Citește aici despre beneficiile alergatului și cum practici acest sport în siguranță.
Cu câteva decenii în urmă, părea de neconceput ca o persoană trecută de prima tinerețe să mai participe la competiții de anduranță, cum ar fi un triatlon. Cele două exemple pot părea excepții de la regulă, dar ne demonstrează că înaintarea în vârstă nu ne limitează performanțele fizice, iar medicina o confirmă.
Speranța de viață sănătoasă, adică numărul de ani de care oamenii se bucură fără a avea probleme de sănătate, crește de la o generație la alta. Între anii 2000 și 2019, acest indicator a crescut la nivel global cu 8%, de la 58,3 ani la 63,7 ani, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Pandemia produs o stagnare sau chiar o ușoară scădere în unele state, însă avem toate șansele unei speranțe de viață sănătoasă mai lungi și mai active decât a bunicilor noștri.
Performanțele sportive, în funcție de vârstă
În ultimele decenii, chiar și sportivii olimpici au devenit mai „bătrâni”. Din 1992 și până la Jocurile Olimpice de la Tokyo, vârsta medie a concurenților a crescut cu 2 ani, de la 25 la 27 de ani, potrivit unei analize realizate de Centre of Excellence in Population Ageing Research (CEPAR), organizație care adună cercetători de top în domeniul îmbătrânirii populației. Per ansamblu, vârsta sportivilor de sex masculin a fost mai mare decât a femeilor la cea mai recentă Olimpiadă: 27 de ani, respectiv 26 de ani.
Aceeași analiză arată că, în sporturile care necesită forță și viteză, deci un consum scurt și intens de energie și oxigen, nivelul maxim de performanță se atinge în jurul vârstei de 25 de ani. Astfel de sporturi sunt natația, sprintul de 100 de metri, boxul, ridicarea de greutăți, taekwondo, aruncarea greutății sau aruncarea suliței. Ulterior, apare un declin rapid al performanțelor fizice.
Pe de altă parte, există sporturi care se potrivesc mai bine atleților trecuți de prima tinerețe. Performanțele cele mai bune în competițiile de anduranță se ating în jurul vârstei de 40 de ani. Maratoanele, triatloanele și ciclismul sunt câteva exemple de sporturi în care putem excela și după prima tinerețe. În sporturile tactice, cu impact redus, se pot atinge performanțe chiar și în jurul vârstei de 50 de ani. La competițiile de navigație, tir și echitație, participanții la Olimpiada de la Tokyo au avut cele mai mari vârste dintre toți sportivii – 39 de ani bărbații și 36 de ani femeile.
Un sondaj realizat în România arată că sporturile de anduranță sunt populare printre românii trecuți de 40 de ani. Cei mai mulți sportivi amatori de anduranță au între 30 și 40 de ani, iar aproape un sfert (24%) dintre ei fac parte din grupa de vârstă 40-50 de ani, arată sondajul realizat de Adrenallina Media.
În concluzie, performanțele noastre sportive nu scad pe măsură ce înaintăm în vârstă, ci se modifică – ușor diferit la femei și bărbați, dar, în mare, urmează aceeași tendință. Dacă practici sporturi de forță sau viteză, îți vei atinge potențialul maxim în jurul vârstei de 25 de ani, dar există multe alte sporturi în care poți excela după 30-40 de ani sau chiar mai târziu de atât. Dovadă sunt atleții „veterani” pe care-i întâlnim în tot mai multe competiții sportive.
La ce vârstă avem cea mai bună memorie?
Mulți oameni acuză probleme de memorie pe măsură ce înaintează în vârstă, numai că, la o evaluare obiectivă a capacității de memorare, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Memoria este de mai multe tipuri și doar o parte dintre ele sunt afectate de îmbătrânirea creierului, explică mai mulți specialiști într-un articol publicat în revista științifică Trends in Cognitive Sciences.
Unele tipuri de memorie rezistă mai bine decât altele în fața trecerii timpului, susțin autorii articolului menționat. Nu sunt afectate de vârstă sau sunt influențate foarte puțin:
Memoria semantică
Este un tip de memorie care ne permite să dobândim și să păstrăm cunoștințe generale despre lume – legate de fapte, concepte și limbaj. Memoria semantică ne ajută să reținem țări și capitale, dar și cum să folosim un stilou, ce este o pisică, numele culorilor sau din ce categorie de obiecte face parte un dulap, de exemplu. Ea formează o sumă de concepte pe care le acumulăm de-a lungul vieții.
Memoria procedurală
Ea reprezintă memoria corpului, a gesturilor și ne permite să efectuăm anumite acțiuni în mod automat: mersul, spălatul pe dinți, legarea șireturilor, mersul pe bicicletă sau șofatul. Datorită ei reușim să dobândim obiceiuri zilnice care devin automatisme. Odată ce de deprindem, ele nu mai necesită controlul conștient. De exemplu, ne spălăm pe dinți fără să ne gândim la pașii pe care îi implică această acțiune. Memoria procedurală este o memorie pe termen lung, ultima care dispare la vârstnici.
Citește aici un articol despre cum funcționează memoria.
Două tipuri de memorie se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă:
Memoria episodică
Este tipul de memorie cel mai afectat de îmbătrânirea creierului. Ea ne ajută să ne amintim evenimentele și experiențele specifice, care au legătură cu noi: prima zi de școală, primul sărut, balul de absolvire a liceului sau ce am făcut la aniversarea de 18 ani. Memoria episodică mai este cunoscută sub numele de memorie autobiografică și este foarte importantă pentru identitatea noastră.
Memoria de lucru
Numită și memorie de scurtă durată, ea ne ajută să reținem o cantitate mică de informații pe termen scurt – de exemplu, să memorăm o listă de cumpărături, să reținem până la destinație indicațiile de orientare primite de la cineva, să ținem minte un nume nou în timpul unei conversații, să reținem ideile principale dintr-un text citit sau să facem calcule mentale.
Cele două tipuri de memorie se deteriorează începând din jurul vârstei de 25 de ani, însă treptat. Un declin semnificativ devine evident abia după 60 de ani, susține articolul citat anterior.
La ce vârstă ne atingem nivelul maxim de inteligență?
În jurul vârstei de 40 de ani, creierul începe să-și micșoreze volumul, mai întâi treptat, iar după 60 de ani, într-un ritm accelerat. Îmbătrânirea afectează în special lobul frontal și hipocampul, zone din creier care controlează o bună parte a proceselor cognitive.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, poate că ne vom aminti mai greu numele persoanei cu care tocmai am făcut cunoștință, dar declinul cognitiv nu ne afectează toate abilitățile mentale. Ele au o evoluție diferită pe parcursul vieții și nu putem vorbi despre o vârstă la care ne atingem potențialul intelectual maxim, au observat cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), din SUA.
„La fiecare vârstă, devii mai bun în unele lucruri, performezi mai slab în altele și rămâi constant în câteva. Nu există o vârstă la care îți atingi potențialul maxim în majoritatea lucrurilor, cu atât mai puțin în toate”, spune Joshua Hartshorne, unul dintre autorii studiului, într-un articol publicat pe platforma MIT.
În baza unor date acumulate de la aproape 3 milioane de persoane care au completat teste cognitive, cercetătorii au concluzionat că:
- viteza de procesare a informațiilor atinge un nivel maxim în jurul vârstei de 18-19 ani și intră apoi imediat în declin;
- memoria de scurtă durată se perfecționează până la vârsta de 25 de ani, se menține constantă până la 35 de ani, iar apoi se deteriorează treptat;
- inteligența interpersonală – abilitatea de a conștientiza emoțiile și sentimentele celorlalţi, precum și de a crea sau menține relații sociale – atinge vârful maxim mult mai târziu: după 40-50 de ani;
- inteligența lingvistică – abilitatea de a înțelege și de a utiliza vocabularul în scriere și vorbire – atinge nivelul maxim spre vârsta de 70 de ani, arată studiul MIT, care a fost publicat și în revista de specialitate Psychological Science.
Inteligența fluidă versus inteligența cristalizată
Inteligența lingvistică este cea mai importantă competență care definește inteligența cristalizată. Împreună cu inteligența fluidă, ea compune inteligența generală a unei persoane.
Inteligența cristalizată se referă la cunoștințele și abilitățile pe care oamenii le dobândesc prin învățare pe parcursul vieții. Ea crește pe măsură ce înaintăm în vârstă, așa cum o demonstrează și studiul MIT.
De partea cealaltă, inteligența fluidă se referă la capacitatea de a raționa și a rezolva probleme dependent de cunoștințele acumulate anterior. Ea atinge vârful dezvoltării în perioada adolescenței și scade apoi odată cu îmbătrânirea și deteriorarea creierului.
„Lenea intelectuală”, inamicul inteligenței
Înaintarea în vârstă vine, așadar, cu anumite limitări biologice legate de aptitudinile noastre cognitive, dar ele sunt influențate și de disponibilitatea noastră de a le menține și chiar dezvolta. Învățarea este un proces continuu, care nu ar trebui să ia sfârșit odată ce obținem diploma de licență sau decizia de pensionare.
Delăsarea sau „lenea intelectuală” este cel mai mare inamic al creierului nostru, scrie Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în psihoterapia cognitiv-comportamentală, în cartea „Suntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România“.
„Rigiditatea cognitivă (fixitate) apare atunci când nu mai învățăm lucruri noi și considerăm că nu mai există nimic care să ne surprindă. «Noi știm», adică utilizăm aceleași căi neurale cunoscute și devenite familiare, ce vin ca rezultat al unor traume care ne-au blocat și ne mențin împietriți în tensiune, într-o stare neconștientizată ca răspuns la durerea trăită, dar și a încetării procesului de învățare formală”, spune psihologul, co-autor al cărții amintite, publicată de Editura Humanitas, în 2022.
Rigiditatea cognitivă este reconfortantă, pentru că oferă o viziune simplă despre lume și menține lenea intelectuală, detaliază Cătălina Dumitrescu. „Această însușire explică perfect nivelul scăzut al sănătății psihice a societății noastre. Putem observa cu ușurință, pretutindeni în jurul nostru, inclusiv în meteahna de a prelua cuvintele altora fără a le mai trece prin filtrul propriei gândiri, manifestări ale delăsării și rigidității cognitive.“
La ce vârstă suntem mai creativi?
Dacă ai trecut de prima tinerețe și ai convingerea că ai ratat perioada cea mai creativă din viață, studiile te contrazic. „Mulți oameni au convingerea că tinerețea este asociată cu creativitatea, dar depinde la ce tip de creativitate faci referire”, spune Bruce Weinberg, profesor de economie la Ohio State University și coordonatorul unui studiu despre vârstele creativității.
Analizând activitatea laureaților Premiului Nobel pentru Științe Economice, Weinberg a observat că există două vârste creative. Cum era de așteptat, una dintre ele este în tinerețe, în jurul vârstei de 25 de ani, iar cea de-a doua, în jurul vârstei de 55 de ani. Cercetarea, detaliată pe site-ul universității americane, este confirmată de alte studii care au identificat același tipar în arte și alte domenii.
În tinerețe, creativitatea este spontană. Ideile pe care le generăm în această etapă a vieții sunt rezultatul unei inspirații de moment, a unei gândiri în afara tiparelor și fără a depune un efort mare pentru a obține creații valoroase.
Există însă și un alt tip de creativitate, care apare mai târziu în viață. Ea este rezultatul acumulării de cunoștințe pe parcursul carierei. Ideile creative apar în urma unui efort de analiză, interpretare și sinteză a informației într-o manieră inovatoare și a unor mecanisme diferite de înțelegere, explică Weinberg în cercetarea sa.
La ce vârstă avem cea mai bună viață sexuală?
Am putea fi tentați să credem că în anii tinereții avem cea mai intensă viață sexuală, dar cercetările ne contrazic. Dorința și activitatea sexuală nu scad prea mult până în jurul vârstei de 50 de ani. Declinul nu este rapid nici după această vârstă. Un studiu publicat în British Medical Journal arată că, la 55 de ani, bărbații au înainte încă 15 ani de viață sexuală relativ activă, iar femeile, puțin peste 10 ani. Între 75 și 85 de ani, aproape 40% dintre bărbați și 17% dintre femei au în continuare o viață intimă împlinită.
La vârsta a treia, contactele sexuale nu mai sunt la fel de frecvente ca în tinerețe, dar ele există în continuare. Potrivit aceluiași studiu, 30% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani întrețin relații intime o dată pe săptămână. Condiția esențială pentru a ne bucura de o viață sexuală activă este să avem o stare bună de sănătate. Atâta vreme cât nu avem probleme de natură medicală, ne putem bucura de o viață intimă împlinită până la vârste înaintate.
La ce vârstă ne simțim împliniți?
Poate că libidoul începe să scadă odată cu vârsta, dar avem de câștigat pe altă parte. Satisfacția cu privire la viață este direct proporțională cu vârsta, spune un studiu publicat în revista Social Indicators Research.
Începând cu vârsta de 16 ani, satisfacția cu privire la viață scade, mai întâi treptat, apoi, într-un ritm mai accelerat până spre 45 de ani. Aceasta este etapa din viață în care oamenii își asumă cele mai multe responsabilități și resimt acut stresul generat de ele: își construiesc o carieră, își întemeiază o familie și își cumpără o locuință.
Citește aici despre cum să-ți găsești împlinirea profesională.
După 45 de ani, satisfacția de viață urmează un trend ascendent și atinge nivelul maxim puțin peste 70 de ani. Responsabilitățile mai puține, timpul liber mai mult, echilibrul emoțional pe care mulți îl ating spre bătrânețe și interacțiunile sociale mai bune sunt motivele pentru care oamenii ajung să-și aprecieze mai mult viața pe măsură ce înaintează în vârstă. În plus, cu trecerea anilor, au dorința de a se bucura cât mai mult de zilele rămase.
După vârsta de 70+, apare un declin brusc legat de satisfacția de viață. El se corelează cu problemele de sănătate care devin tot mai numeroase, cu retragerea socială și cu iminența finalului de viață.
Atitudinea dictează cea mai frumoasă perioadă a vieții
Ce ne spun toate aceste studii este că fiecare vârstă vine cu avantaje și dezavantaje. Îmbătrânirea nu este sinonimă cu declinul pe toate planurile, la fel cum nici tinerețea nu este etapa din viață în care excelăm în toate.
Nu toți avem același parcurs în viață și îl putem schimba într-o mare măsură prin stilul nostru de viață. Nu putem opri procesul de îmbătrânire, dar îl putem încetini. Avem șanse mari să rămânem activi fizic până la vârste înaintate dacă practicăm exerciții fizice cu regularitate. Sportul ne ajută și memoria, iar exercițiile pentru creier ne mențin abilitățile cognitive și la bătrânețe. O alimentație sănătoasă, fără excese și evitarea diferitelor vicii precum fumatul și alcoolul ajută corpul și mintea să rămână tinere pentru cât mai mulți ani.
În cele din urmă, vârsta este doar un număr, iar atitudinea pe care o avem în fața ei face diferența când vorbim despre cea mai frumoasă etapă a vieții. Mulți oameni se simt mai tineri decât vârsta cronologică, iar lucrul acesta este benefic pentru sănătatea fizică, după cum spune un studiu publicat în revista JAMA Internal Medicine. Vârstnicii care se simt cu cel puțin 3 ani mai tineri sunt mai activi și trăiesc mai mult decât cei care își percep vârsta reală, arată cercetarea.
Putem deduce de aici că ne autoimpunem unele limitări care nu au legătură cu uzura corpului sau cu deteriorarea creierului. Cu alte cuvinte, dacă avem o atitudine pozitivă, ne putem bucura de o viață împlinită mult după vârsta de 40 de ani, așa cum spunea Walter Pitkin.
