Te simți neglijat sau neînțeles? 5 pași ca să ne vindecăm de deprivarea emoțională 

Anumite tipare după care funcționăm în relația cu noi înșine și cu ceilalți s-au format în copilărie, altele de-a lungul experiențelor de viață care ne-au determinat să ne adaptăm diferit situațiilor cu care ne-am confruntat. Deprivarea emoțională se referă la așteptarea negativă că nevoile noastre emoționale nu pot fi împlinite de ceilalți. Ce se află în spatele ei și cum schimbăm acest filtru prin care privim relațiile?

Nevoile emoționale

Dacă tot vorbim despre nevoile emoționale, ar fi util să enumerăm câteva dintre acestea: acceptare, apreciere, susținere, clarificare, iertare, libertate, ajutor, iubire, intimitate, respect, siguranță, protecție etc. Deși am numit numai câteva dintre nevoile noastre, putem avea o imagine de ansamblu asupra lucrurilor pe care merităm să le primim din partea celorlalți.

Dacă avem ceva de înțeles despre nevoile emoționale, este că acestea sunt comune nouă tuturor, iar dreptul de a fi împlinite nu este negociabil și nu ține de performanță sau de ce facem pentru a le obține. Le merităm pentru că suntem, nu pentru ce facem. 

Când aceste nevoi nu sunt împlinite, mintea noastră adesea alege explicații pentru acest lucru. Dacă părinții sunt cei care ne neglijează emoțional, rezultă că nevoile noastre emoționale nu au fost împlinite în copilărie, perioadă a vieții în care nu suntem astfel construiți încât să ne alegem pe noi înșine și nevoile noastre, ci relația cu părinții.

Așadar, cum pot supraviețui într-o relație în care nevoile mele nu sunt importante? Deconectându-mă de ele, spunându-mi că nu merit, că nu sunt suficient de bun/ă, că nu sunt așa cum „trebuie să fiu” sau cum își doresc ceilalți.

Ceilalți nu ne pot oferi ce avem nevoie

Cam așa sună așteptările noastre când vine vorba despre împlinirea nevoilor noastre. Desigur, ne referim aici la așteptări realiste, nu exagerate privind rolul și implicarea celorlalți. 

Atunci când funcționăm cu o schemă de deprivare emoțională, foarte probabil părinții sau îngrijitorii noștri nu au fost suficient de capabili să audă, valideze, oglindească și răspundă corespunzător la nevoile noastre. La maturitate, creierul nostru va păstra aceleași reacții din copilărie, reacționând în alte relații după reguli care nu se mai aplică în prezent, nu mai au rolul de adaptare la mediu pe care îl aveau în copilărie.

Elementul cheie pentru vindecarea unui astfel de tipar sau schemă de funcționare este conectarea cu propriul trecut și dezvoltarea compasiunii față de copilul care eram odată și nevoile sale.

Comportamentele pe care le putem dezvolta având o schemă de deprivare emoțională sunt de retragere din relații, de a nu ne comunica emoțiile tocmai pentru că trăim cu impresia că celorlalți nu le pasă sau că nu înțeleg. Interesant este că această convingere în relație cu ceilalți apare în mintea noastră și atunci când nu suntem neglijați emoțional (în prezent). 

Ne putem imagina propriul creier spunând „Ai nevoi reale și ești ignorat, iar acest lucru este îngrozitor! Ar trebui să fii furios! Și totuși, nu este prima dată când ți se întâmplă astfel… așa că nu are sens să mai încerci, mai bine nu spune nimic și fii revoltat.” Destul de dificil de trăit cu astfel de gânduri care, deși apar pentru a ne „apăra” de dezamăgiri, întrețin convingerea că ceilalți nu ne pot oferi sprijinul emoțional necesar.

6 semne că poți avea o schemă de deprivare emoțională

Există trei forme de deprivare emoțională și le putem manifesta pe toate, sau doar o parte dintre ele. Prima formă se referă la hrana emoțională de care ne simțim lipsiți, iar aici includem:  absența atenției, afecțiunii, căldurii sau a prezenței celorlalți. A doua formă este privarea de empatie: absența înțelegerii, ascultării, dezvăluirii sau împărtășirii acelorași sentimente cu ceilalți. Iar cea de-a treia formă este deprivarea de protecție, iar aici includem lipsa încrederii, direcționării sau ghidării din partea celorlalți. 

Iată șase comportamente în care putem identifica deprivarea emoțională:

• Gândul că suntem neglijați însoțit de tristețe, frustrare, nemulțumire, deși realitatea nu confirmă o neglijare.
• Suntem adesea îmbufnați și nemulțumiți de ceilalți și felul în care suntem tratați.
• Ne simțim singuri și neînțeleși. 
• Ne simțim adesea revoltați sau furioși în relație cu ceilalți
• Apelăm la un comportament pasiv-agresiv, neadresând direct supărările sau nemulțumirile noastre în relații
• Îi tratăm pe ceilalți cu răceală atunci când încearcă să se apropie de noi considerând că le aplicăm „propriul lor tratament”

Cum vindecăm deprivarea emoțională

Primul și cel mai util lucru pe care îl putem face în înțelegerea și vindecarea acestei răni este să apelăm la psihoterapie, iar în acest caz ne este utilă forma de terapie numită Schema Therapy care se ocupă cu aceste tipare după care funcționăm și sunt dezadaptative în prezent.

Iată ce altceva putem face pentru a ne ajuta:

1. Să ne înțelegem propriul trecut, gândindu-ne la contextul de familie în care am crescut. Care era tonul emoțional din casă? Când te-ai simțit neglijat emoțional în copilărie? Ce se întâmpla atunci? Un astfel de exercițiu nu are ca scop demonizarea părinților, ci înțelegerea contextului în care ai simțit neglijarea.
2. Învață despre nevoile emoționale. Gândește-te ce nevoi aveai când erai copil și petrece câteva momente cu acea versiune a ta. Poate aveai nevoie de un părinte care stătea cu tine când veneai de la școală și era interesat despre cum a fost ziua ta. Poate neglijarea a fost una substanțială și ai fi avut nevoie de un alt adult din afara familiei care să îți ofere sprijin.
3. Observă modurile în care te sabotezi în prezent. Fii atent/ă la acele momente în care reacționezi exagerat în relație cu ceilalți, când ai așteptări nerezonabile sau ești foarte judicativ/ă. Dă-le oamenilor o șansă.
4. Vorbește! Gândește-te la moduri în care îți poți exprima nevoile fără să apelezi la furie sau resentimente. Este posibil să îți spui nevoile fără să intri într-un conflict.
5. Verifică ce oameni alegi în jurul tău. Uneori, fără să realizăm, atunci când avem o schemă de deprivare emoțională, suntem atrași de oameni care nu sunt capabili să ne ofere împlinirea acestor nevoi dintr-un sentiment de familiaritate. Practic, încercăm să rescriem povestea copilăriei în speranța că îi putem da un alt final. S-ar putea să fie o provocare pentru partenerul/partenera tău/ta de cuplu să fie mai cald/ă, dar puteți discuta despre acest lucru. 

Important în depășirea acestor suferințe din copilărie este conectarea cu versiunea noastră de copil și abordarea empatică a dificultăților resimțite atunci. Odată ce ne putem privi din această perspectivă, putem reveni în prezent, oferindu-ne aceeași compasiune și acum.