Diagnostic greșit de demență în 10% din cazuri – studiu. Legătura dintre bolile de ficat și demență
Encefalopatia hepatică provoacă simptome similare cu cele ale demenței, însă afectează și adulți tineri FOTO: Shutterstock
Bolile de ficat și demența pot avea unele simptome comune, precum probleme de memorie, schimbări de comportament și confuzie. În cadrul unui studiu recent, efectuat în rândul veteranilor din Statele Unite, s-a descoperit că 10% dintre cei diagnosticați cu demență sufereau, de fapt, de o boală de ficat numită encefalopatie hepatică.
Ficatul poate fi afectat de o serie de factori, printre care se numără consumul de alcool, acumularea de grăsimi și infecțiile cu virusuri hepatitice. Pe măsură ce leziunile se agravează în timp, ficatul se fibrozează și, la un moment dat, nu-și mai poate îndeplini una dintre funcțiile esențiale: detoxifierea sângelui.
Progresia în timp a fibrozei hepatice poate conduce la apariția cirozei. Substanțele toxice, cum ar fi amoniacul, se pot acumula și pot ajunge în creier, afectând funcția cerebrală prin instalarea encefalopatiei hepatice. Tratamentul encefalopatiei hepatice constă în primul rând în corectarea funcției hepatice și tratament de susținere, precum laxative sau anumite antibiotice menite să reducă o serie de bacterii producătoare de amoniac de la nivelul intestinului.
Simptome comune și deosebiri între bolile de ficat și demență
„Demența și encefalopatia hepatică sunt două entități patologice complet diferite, cu mecanisme de producere diferite și tratamente diferite. Demența reprezintă o pierdere progresivă și ireversibilă a procesului cognitiv, adică tulburări de memorie, de gândire, de raționament logic și, în consecință, și tulburări de comportament și personalitate. Mecanismul producerii demenței este complex și include o serie de factori genetici, istoric de boli infecțioase, consum de alcool, droguri sau afecțiuni vasculare importante.”
– Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
Medicul subliniază că encefalopatia hepatică, pe de altă parte, este o afecțiune neurologică tranzitorie, de regulă reversibilă, instalată abrupt, care apare ca urmare a disfuncției hepatice severe, prin acumularea în creier de produși chimici, produși de degradare metabolică și nu numai, pe care ficatul bolnav nu îi mai poate procesa. Cauza principală este insuficiența hepatică, care poate fi cauzată de diverse afecțiuni hepatice, cum ar fi ciroza hepatică sau hepatita fulminantă.
„Encefalopatia hepatică este o consecință gravă a unor afecțiuni hepatice, caracterizată prin acumularea de produși neurotoxici, ca de exemplu amoniac, în sânge și la nivelul creierului. Encefalopatia hepatică se instalează atunci cand ficatul mult prea bolnav este incapabil să proceseze diferiți produși chimici rezultați în urma degradării metabolice.”
Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
Encefalopatia hepatică se manifestă prin:
- tulburări cognitive fluctuante,
- confuzie,
- somnolență excesivă,
- inversarea ritmului somn-veghe (pacienții dorm mai mult ziua și sunt activi pe timpul nopții);
- comportament anormal, tulburare de personalitate,
- tulburări de vorbire și mișcare,
- comă.
În cazurile severe, se poate ajunge chiar la deces. Tratamentul cauzei, adică al insuficienței hepatice are ca „efect secundar“ corectarea encefalopatiei hepatice. Desigur că astfel de episoade, mai ales atunci când sunt recurente, contribuie la degradarea neuronilor și pot reprezenta un factor de risc suplimentar în dezvoltarea ulterioară a demenței.
„Dacă demența este o afecțiune regăsită cel mai adesea la vârstnici, encefalopatia hepatică poate fi diagnosticată la orice vârstă.”
Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
Diagnosticul diferențial între demență și encefalopatie este esențial, pentru că abordarea terapeutică este diferită, subliniază specialista. Medicul precizează că encefalopatia poate beneficia de un tratament specific care duce la vindecare, în vreme ce pentru demență nu există un tratament curativ în prezent.
Factor de risc pentru demență
Incidența encefalopatiei hepatice variază între 20% și 80% la pacienții cu ciroză, potrivit statisticilor și poate ajunge la aproximativ 23% la pacienții cu șunt transjugular intrahepatic porto-sistemic (o intervenție de inserare a unui stent pentru a conecta vena portă cu vasele de sânge adiacente), arată studiile.
„Encefalopatia hepatică, prin degradarea neuronilor, poate fi în mod indirect un factor de risc pentru dezvoltarea demenței. Este greșit să asociem encefalopatia hepatică cu demența, pentru că, așa cum am explicat anterior, este un proces reversibil asociat întotdeauna cu disfuncție hepatică severă, spre deosebire de demența propriu-zisă, care se instalează progresiv și este ireversibilă.”
Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
De ce apare encefalopatia hepatică
Similaritățile între demență și encefalopatie hepatică constau în sindromul confuzional, tulburări de comportament și de personalitate, dar diagnosticul diferențial este de regulă foarte clar, pentru că encefalopatia hepatică asociază obligatoriu afectare hepatică diagnosticată printr-un examen clinic complet, analize de laborator, precum și examene imagistice – ecografie abdominală sau IRM de abdomen.
Factorii de risc pentru encefalopatia hepatică sunt, potrivit medicului, reprezentați de totalitatea agresorilor pentru funcția hepatică:
- alcool,
- tutun,
- droguri,
- diferite infecții virale (virusuri hepatitice, citomegalovirus, Epstein-Barr),
- intoxicații cu diferite alimente, de exemplu ciupercile sau cu medicamente.
„O serie de complicații medicale, ca de exemplu insuficiența renală, hemoragiile, insuficiența cardiacă severă pot contribui la deteriorarea funcției hepatice și instalarea encefalopatiei hepatice.”
Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
- Citește și: Legătura surprinzătoare dintre somn și demență
Cum poate fi tratată encefalopatia hepatică
Encefalopatia hepatică poate fi tratată în mai multe moduri, în funcție de severitatea afecțiunii și de cauza subiacentă. Metodele de tratament pentru encefalopatia hepatică constau în corectarea funcției hepatice și, în paralel, pot include și tratament adjuvant precum:
- Laxative: administrarea de laxative este foarte importantă în tratamentul encefalopatiei hepatice. Acestea ajută la eliminarea amoniacului și a altor toxine care se acumulează în intestin. Lactuloza, de pildă, este un tip de laxativ care poate fi utilizat pentru a reduce nivelul de amoniac din intestine. Este adesea prescrisă împreună cu antibioticele pentru a maximiza eficacitatea tratamentului.
- Antibiotice: un antibiotic numit rifaximină poate fi prescris pentru a reduce nivelul bacteriilor dăunătoare din intestin, care produc amoniac. Prin reducerea cantității de amoniac produs, ajută la atenuarea simptomelor encefalopatiei hepatice.
- Schimbarea dietei: o dietă echilibrată și controlată poate juca un rol important în gestionarea encefalopatiei hepatice. Limitarea proteinelor în dietă poate ajuta la reducerea nivelului de amoniac din organism.
- Transplantul hepatic: în cazurile severe și rezistente la tratament, transplantul hepatic poate fi o opțiune pentru pacienții cu insuficiență hepatică și encefalopatie.
„Principalul tratament în encefalopatia hepatică este reprezentat de echilibrarea funcției hepatice și tratament suportiv specific. Redresarea activității ficatului va duce automat la ameliorarea și, de regulă, la remisia completă a encefalopatiei.”
Dr. Carmen Cristescu, medic specialist medicină internă
