Ficatul gras, o boală banală care se poate transforma în cancer

Ficatul gras reprezintă o acumulare de grăsimi în celulele hepatice. Această suferință a ficatului nu este indusă doar de consumul de alcool. Un număr tot mai mare de persoane sunt afectate de ficatul gras non-alcoolic. De altfel, prevalența acestei afecțiuni depășește boala hepatică alcoolică. Din păcate, ficatul gras este o suferință silențioasă la început, iar când încep să apară simptome, ficatul este deja afectat serios. Mai grav este că ficatul gras poate evolua în ciroză și chiar cancer hepatic. 

Al doilea organ ca dimensiune din corpul nostru, ficatul procesează nutrienții din alimente și băuturi. Totodată, el filtrează substanțele dăunătoare din sânge. O dietă dezechilibrată duce la perturbarea funcțiilor acestuia și la un metabolism deficitar.

Una dintre suferințele frecvente ale ficatului apărute pe fondul unei diete dezechilibrate este ficatul gras. „Primul stadiu al acestei boli este steatoza hepatică. Aceasta se instalează atunci când cantitatea de grăsime din celulele hepatice depășește 5% din volumul ficatului (încărcarea grasă a hepatocitelor)”, explică dr. Mihail Palade, medic primar medicină internă.  

Ficat gras alcoolic și non-alcoolic

În funcție de cauza de apariție, ficatul gras poate fi de două tipuri: alcoolic și non-alcoolic. După cum o arată și numele, ficatul gras alcoolic apare pe fondul consumului de alcool în exces. De altfel, este cea mai frecventă afecțiune hepatică asociată consumului de alcool. Când steatoza hepatică apare la persoane care nu obișnuiesc să consume alcool, vorbim despre ficatul gras non-alcoolic. Acesta are o prevalență atât de mare, încât a fost comparată cu o boală pandemică.

În Europa și SUA, ficatul gras non-alcoolic afectează între 25% și 30% din populație, potrivit unor date publicate în 2017 în World Journal of Gastroenterology. Prevalența este în creștere la nivel mondial, odată cu incidența tot mai mare a obezității, diabetului zaharat de tip 2 și sindromului metabolic, susțin autorii unjui articol publicat în revista de specialitate Clinical Medicine. Medicii estimează că, în următorul deceniu, această afecțiune va deveni cauza principală de ciroză care necesită transplant.

Cum apare ficatul gras non-alcoolic

Principala cauză a ficatului gras non-alcoolic este alimentația bogată în grăsimi și carbohidrați, situație frecvent asociată cu obezitatea și diabetul zaharat de tip 2. La apariția acestei suferințe hepatice contribuie, de asemenea, sedentarismul și consumul excesiv de fructoză, despre care s-a demonstrat că este nocivă pentru ficat.

„Boala survine și pe terenul unei predispoziții genetice către obezitate. Există o strânsă legătură între această afecțiune și diabetul zaharat de tip 2. Se pare că, din cauza genei PNP3A, unele persoane au o predispoziție genetică pentru acumularea de grăsimi la nivelul ficatului”, adaugă medicul internist Mihail Palade.

Nivelul crescut al colesterolului „rău” (LDL colesterol), respectiv scăzut al colesterolului „bun” (HDL colesterol) reprezintă doi dintre cei mai importanți factori de risc pentru un ficat cu depuneri excesive de grăsime. Ficatul gras este asociat și cu hipertensiunea arterială și trigliceridele crescute în sânge. 

Sarcina reprezintă, de asemenea, un factor ce poate predispune la ficatul gras. Există și boli metabolice caracterizate print deficite ale enzimelor ce intervin în reglarea metabolismului grăsimilor, ducând astfel la acumularea lor la nivelul ficatului: rezistență la insulină, abetalipoproteinemie, hipobetalipoproteinemie, boala Wilson. 

Înfometarea și dietele extreme declanșează ficatul gras

Printre cauzele mai rare care pot duce la apariția ficatului gras este menționat și sindromul de realimentare. Acesta se dezvoltă atunci când o persoană care suferă de malnutriție începe să mănânce din nou și reintroduce glucoza sau zahărul în alimentație. Nutriția parenterală completă (administrată pe cale intravenoasă) poate fi și ea o cauză de suferință hepatică.

„Medicamente precum tamoxifenul, clorochina sau glucocorticoizii pot contribui la apariția steatozei hepatice. Anumite intervenții chirurgicale asupra tubului digestiv, cum sunt sleeve-ul gastric, bypass-ul jejunoileal sau jejunocolic, rezecții extinse ale intestinului subțire pot fi alte cauze ale ficatului gras,” potrivit specialistului gastroenterolog Adelina Popescu. 

De asemenea, înfometarea prelungită sau dietele hipocalorice severe pot induce apariția steatozei hepatice. Pentru a face față necesităților bazale, organismul se adaptează prin eliberarea unei cantități mari de grăsimi din depozitele periferice, depășind capacitatea ficatului de metabolizare. 

Cum evoluează ficatul gras

Deși pare o boală banală și frecvent diagnosticată, steatoza hepatică poate duce afectarea gravă a ficatului dacă nu este stopată.

Alcoolic sau non-alcoolic, ficatul gras are patru stadii evolutive:

1. Ficatul gras simplu sau steatoza hepatică. Reprezintă o acumulare de grăsimi în celulele hepatice (hepatocite, în termeni medicali), care nu afectează funcționarea ficatului;
2. Steatohepatita. Grăsimile în exces produc o inflamație la nivelul ficatului;
3. Fibroza. Inflamația care persistă în ficat duce la formarea unui țesut cicatricial (fibrozat) care înlocuiește celulele hepatice normale;
4. Ciroza. Este o formă accentuată de fibroză. Ciroza se instalează atunci când țesutul cicatricial se extinde pe o suprafață mare și ficatul nu mai funcționează optim. Riscul de evoluție către fibroză este estimat între 10% și 50% atunci când inflamația hepatică persistă. În acest stadiu, pot apărea complicații severe precum insuficiența hepatică.

Persoanele care au ajuns la stadiul de ciroză pot avea nevoie de transplant hepatic – dacă îndeplinesc anumite criterii și dacă, în cazul cirozei alcoolice, a fost oprit consumul de alcool.

Indiferent de cauza sa, ciroza hepatică este asociată cu un risc crescut de a dezvolta cancer hepatic.

Cum se manifestă ficatul gras non-alcoolic

De cele mai multe ori, ficatul gras nu are niciun simptom și este descoperit întâmplător, în timpul unei ecografii abdominale, de exemplu. „Majoritatea pacienților sunt asimptomatici sau pot prezenta simptome nespecifice, precum oboseala și/sau disconfortul abdominal. Ficatul gras non-alcoolic poate fi depistat în condițiile existenței unor factori de risc: obezitate, diabet zaharat de tip 2 sau sindrom metabolic”, detaliază medicul gastroenterolog Adelina Popescu.

În cazul ficatului gras non-alcoolic, semnele la care trebuie să fim atenți sunt:

• oboseala excesivă necorelată cu odihna cotidiană;
• pierderea nejustificată a poftei de mâncare și, implicit, în greutate;
• durerile abdominale.

„În formele severe ale bolii, atunci când se instalează insuficiența hepatică, pot apărea simptome precum oboseala, îngălbenirea pielii, mărirea în volum a abdomenului, durerea în partea dreapta a abdomenului și/sau umflarea picioarelor”.

Dr. Adelina Popescu, medic specialist gastroenterolog Clinica DigestMed

Cum se manifestă ficatul gras alcoolic

Steatoza hepatică apărută pe fondul consumul cronic de alcool reprezintă, de asemenea, un exces caloric. Din metabolizarea alcoolului rezultă produși care se combină cu acizi grași și duc la formarea unor grăsimi ce se acumulează în ficat. În plus, alcoolul are și efect toxic asupra ficatului, producând lezarea directă a celulei hepatice. Astfel, apar daune permanente la nivelul ficatului.

Alcoolul poate fi considerat factor declanșator al ficatului gras alcoolic în momentul în care consumul zilnic de alcool pur depășește 20 de grame la femei și 30 de grame la bărbați. Când ficatul este supus zilnic acestui efort de a procesa o cantitate mare de alcool, funcțiile sale au de suferit.

În cazul ficatului gras non-alcoolic, semnele la care trebuie să fim atenți sunt:

• pierderea rapidă în greutate;

• malnutriția;

• senzația de oboseală permanentă.

Hepatita alcoolică, următorul stadiu al bolii, determină următoarele simptome:

• stare generală proastă;
• icter (îngălbenirea pielii cauzată de creșterea nivelului bilirubinei);
• uneori, durere în zona ficatului.

Cum se depistează ficatul gras

De cele mai multe ori, ficatul gras poate fi diagnosticat în urma unei ecografii abdominale. Aceasta evidențiază un ficat de dimensiuni crescute și cu o nuanță mai deschisă decât în mod normal. Diagnosticul complet al ficatului gras se stabilește coroborând datele examinării clinice cu analizele de sânge și cu ecografia abdominală, potrivit medicului gastroenterolog Adelina Popescu.  

La examinarea clinică, se poate observa un ficat de dimensiuni crescute, de consistență moale, asociat sau nu cu obezitate. Analizele de sânge uzuale pot fi normale sau pot arăta o creștere ușoară a enzimelor hepatice (AST, ALT), de obicei de până în 200 UI/ml, sau a celor de colestază (GGT, fosfatază alcalină).

Când se observă modificarea analizelor hepatice, este obligatorie testarea pentru hepatitele B și C. Dacă se infirmă suspiciunea unei hepatite virale și se exclud și alte cauze ale creșterii enzimelor hepatice (medicamente, alcool, boli autoimune etc.), se pune diagnosticul de steatoză hepatică. 

În general, afecțiunea duce și la modificări ale profilului lipidic – colesterol și trigliceride crescute.

Tratament pentru ficatul gras

Din păcate, nu există medicamente care să vindece ficatul gras. Diversele tratamente medicamentoase aflate în stadiu de testare nu au avut rezultate în scăderea progresiei bolii. Hepatoprotectoarele au rolul de a ameliora funcția hepatică, dar nu pot vindeca steatoza hepatică.

În tratamentul ficatului gras alcoolic, abstinența de la alcool este cea mai importantă măsură pe care o pot lua cei afectați. Oprirea consumului de alcool poate duce la dispariția steatozei hepatice în numai 6-8 săptămâni. Această măsură poate duce chiar la o regresie a fibrozei hepatice în cazul bolnavilor cu ciroză, astfel că funcția hepatică va avea o îmbunătățire.

În tratamentul ficatului gras non-alcoolic, primul pas spre vindecare este modificarea alimentației, astfel încât corpul să metabolizeze rapid grăsimile ingerate. Diverse studii care au evaluat efectele dietei și ale activității fizice au arătat că asemenea modificări ale stilului de viață reduceau complet grăsimea hepatică. 

„Majoritatea pacienților cu ficat gras au în dieta zilnică un aport ridicat de carne, grăsimi, zaharuri și un consum redus de cereale, fructe, produse lactate și pește bogat în Omega 3. Aportul scăzut de vitamina C, vitamina K, acid folic, Omega 3, nuci și semințe a fost asociat cu un risc crescut pentru dezvoltarea ficatului gras,” atenționează dr. Mihail Palade, medic primar medicină internă.  

Restricția calorică, cu reducerea cantității de carbohidrați și grăsimi saturate, asociată cu exercițiul fizic poate reduce încărcătura grasă a ficatului.

Regimul alimentar în ficatul gras

„Alimentele interzise sunt dulciurile, sucurile, grăsimile de origine animală, alcoolul și excesul de produse de panificație. Scăderea în greutate trebuie să fie graduală și susținută. O scădere bruscă în greutate poate avea efectul contrar: o acumulare rapidă de grăsimi în ficat, cu agravarea steatozei. Rezultatele unei diete echilibrate nu vor întârzia să apară. Rezoluția steatozei și normalizarea analizelor hepatice se produc chiar după primele 3 luni”, completează dr. Adelina Popescu.

În concluzie, cele mai importante măsuri prin care putem ține în frâu evoluția steatozei către boli hepatice cu evoluție severă sunt:

• reducerea nivelului ridicat de grăsimi din sânge (dislipidemia);
• menținerea unei greutăți normale;
• evitarea consumului excesiv de alcool;
• mișcare practicată regulat.