Există vise premonitorii? Când și de ce apar: ce explicații au oamenii de știință
Oamenii sunt fascinați de misterul viselor care par să prevadă viitorul. Dar există cu adevărat vise premonitorii? Ce spun cercetătorii despre această enigmă a minții umane?
Ți s-a întâmplat vreodată să visezi ceva care ulterior s-a adeverit? Poate ai visat un loc pe care nu l-ai mai văzut niciodată, iar peste un timp l-ai văzut în realitate. Sau poate ai visat un accident care s-a întâmplat a doua zi. Există oameni care au mărturisit că visele lor au prezis accidente aviatice, atentate cu bombe sau dezastre naturale. Aceste coincidențe remarcabile ne fac să ne întrebăm: poate mintea noastră să vadă dincolo de granițele timpului? Cum e posibil ca un vis să ne indice ce se va întâmpla în viitor?
Există cu adevărat vise premonitorii?
Visele premonitorii sau visele precognitive au fascinat de-a lungul timpului oamenii care le-au experimentat și pe cei din jurul lor, și o mulțime de cercetători au încercat să înțeleagă ce se întâmplă, de fapt, în mintea noastră atunci când avem o astfel de experiență onirică.
Deși investigațiile acestor tipuri de vise sunt dificil de realizat și rezultatele sunt încă disputate, cele mai comune explicații științifice pentru „visele despre lucruri care se adeveresc“ au de-a face cu probabilitatea și selectivitatea memoriei, natura neclară a memoriei, estimările și predicțiile inconștiente, explică Antonio Zarda, profesor la Universitatea din Montréal și cercetător la Centrul de Cercetare Avansată în Medicina Somnului, și Robert Stickgold, profesor la Facultatea de Medicină Harvard, codirector al Centrului pentru Somn și Cogniție și profesor invitat la MIT Media Lab, în cartea „Când creierul visează. Știința și misterele somnului.“
Memoria selectivă și visele
Prima și probabil cea mai comună explicație pentru visele despre lucruri care se adeveresc are de-a face cu probabilitatea și cu selectivitatea memoriei. „Toți avem câteva vise pe noapte și miliarde de oameni visează în fiecare noapte, astfel încât există probabilitatea ca într-o anumită noapte sute de oameni să viseze despre un accident aviatic, o erupție vulcanică, un tsunami sau despre moartea unei persoane celebre. Dar nimeni nu scrie unui prieten sau unui cercetător al viselor să-i spună: «Am visat acum două luni o explozie industrială gigantică și, ce să vezi? Încă aștept să se întâmple!». Ne amintim și vorbim doar despre vise care par să se fi adeverit. Cei mai mulți le uităm pe cele care nu s-au petrecut și în realitate“, spun cei doi autori. Acesta se mai numește efectul „biasului de confirmare“ – oamenii își amintesc doar visele care par să coincidă cu realitatea și le uită pe celelalte.
Altfel spus, creierul procesează zilnic mii de informații, inclusiv detalii pe care nu le conștientizăm. În timpul somnului, aceste date sunt reorganizate, ceea ce poate duce la vise care par premonitorii sau extrasenzoriale. Intuiția poate juca un rol important: creierul detectează semnale subtile din realitate și creează scenarii posibile.
Percepția extrasenzorială onirică (PES) se referă la capacitatea unei persoane de a primi informații despre evenimente, persoane sau situații prin vise, fără implicarea simțurilor obișnuite sau a proceselor cognitive conștiente. Acest fenomen este asociat adesea cu precogniția (anticiparea evenimentelor viitoare), telepatia (comunicare mentală la distanță) și clarviziunea (perceperea unor informații inaccesibile în mod normal).
Creierul nostru procesează permanent informații din mediul înconjurător, inclusiv detalii pe care le înregistrăm fără să fim conștienți. Neurologii susțin că, uneori, aceste informații subtile sunt integrate în vise, creând impresia unor predicții.
„Te trezești de dimineață fără a-ți aminti vreun vis, intri la duș, dai drumul la apă și deodată îți amintești că ai visat că făceai duș“, este unul dintre cele mai comune exemple. „E foarte probabil că, proporțional cu numărul de vise pe care ni le amintim spontan, avem mult mai multe vise stocate în memorie; dar nu avem acces la ele decât dacă ni le reamintește vreun eveniment. Nu știm cât de mult rezistă astfel de vise, gata să fie accesate atunci când are loc un eveniment similar, cum ar fi o catastrofă sau moartea unui părinte. Numărul viselor care prezintă astfel de similitudini din pură întâmplare este probabil mai mare decât realizăm“, spun Antonio Zarda și Robert Stickgold.
Și dr. Michael Schredl, cercetător în domeniul viselor la Institutul Central de Sănătate Mintală din Mannheim, Germania, explică de ce volumul mare de vise face coincidențele să fie inevitabile. Din punct de vedere statistic, având în vedere cantitatea mare de vise pe care le experimentăm de-a lungul vieții, este inevitabil ca unele dintre ele să pară a se potrivi cu evenimente viitoare. Acest tip de fenomen este explicat prin legea numerelor mari: dacă un eveniment are o probabilitate foarte mică de a se întâmpla, dar există un număr suficient de mare de încercări, atunci el va apărea inevitabil la un moment dat. Dacă visăm suficient de mult, coincidențele între vise și realitate vor apărea natural.
Un alt cercetător, dr. Deirdre Barrett, psiholog la Harvard Medical School, a explicat, în repetate rânduri, cum creierul este un excelent detector de tipare. Poate sesiza schimbări subtile în comportamentul cuiva sau în mediul fizic înainte ca conștientul nostru să le observe. Aceste informații pot fi procesate în timpul somnului și pot apărea în vise, creând impresia unei premoniții.
Un exemplu clasic este visul despre boală. Corpul nostru poate detecta schimbări subtile în starea de sănătate înainte de apariția simptomelor evidente. Aceste semnale pot fi prelucrate în timpul somnului, generând vise care par să „prezică“ o boală care era deja în dezvoltare.
Studiile arată că cel mai frecvent tip de vis premonitoriu menționat de oameni este legat de propria sănătate. Multe persoane povestesc că au visat o boală sau o problemă medicală înainte ca aceasta să fie diagnosticată clinic. De asemenea, accidentele, moartea unei persoane dragi sau întâlnirile neașteptate sunt alte teme comune ale viselor considerate premonitorii.
Natura neclară a memoriei
„Parcă era ceva cu un animal…“, „Părea că sunt foarte trist“ sau replici asemănătoare pot să îți sune cunoscute din încercările tale sau ale celor din jur de a-și aminti visele. „N-ar fi surprinzător să aflăm că uneori modificăm în mod subtil și inconștient amintirea visului pentru a se potrivi cu ceea ce s-a întâmplat a doua zi. În măsura în care o astfel de modificare are loc, va duce tot la creșterea probabilității ca un vis să pară a fi corelat în mod semnificativ cu un eveniment viitor, când de fapt nu e decât o coincidență“, meționează autorii cărții „Când creierul visează“.
Acest mecanism este similar cu efectul Barnum (sau efectul Forer), demonstrat științific de pshologul Bertram Forer în 1948, și folosit în horoscoape, teste de personalitate, previziuni astrologice, numerologie, ghicit și alte pseudoștiințe.
Forer a oferit studenților săi un test de personalitate, anunțându-i înainte că fiecare va primi un raport personalizat. În realitate, tuturor le-a trimis aceeași descriere, preluată dintr-un horoscop. Rezultatul a fost că majoritatea studenților au evaluat raportul ca fiind foarte precis (cu o medie de 4,26 din 5). Persoanele tind să accepte descrieri vagi și generale, cum ar fi „Ai un mare potențial de exploatat“ ca fiind aplicabile în mod specific lor. Numele studiului face referire la P.T. Barnum, un showman celebru în America anilor 1800, renumit pentru că spunea „Avem câte ceva pentru toată lumea“ – referindu-se la faptul că declarațiile vagi pot părea personalizate.
Iar visele, prin natura lor simbolică, sunt perfect adaptate pentru astfel de interpretări post-eveniment. Visele sunt adesea vagi și simbolice și permit multiple interpretări. După ce un eveniment se întâmplă, suntem înclinați să reinterpretăm visul pentru a se potrivi cu realitatea, fenomen cunoscut în psihologie ca „raționalizare retrospectivă“.
Predicțiile inconștiente
Sigmund Freud, neurolog și fondatorul psihanalizei a emis poate una dintre cele mai interesante teorii cu privire la visele premonitorii. El spunea că „visătorul face estimări și predicții inconștiente“, ceea ce se poate confunda cu capacitatea de a citi mintea cuiva sau de a prezice viitorul.
Estimările de acest gen pot fi foarte subtile, de exemplu, poate bunica ta îți spune că a cărat niște pungi cu mâncare grele și de atunci o doare umărul, iar tu visezi că bunica ta a făcut infarct și a murit subit. Dacă a doua zi afli că ea chiar a suferit un atac de cord, e foarte posibil să crezi că ai avut un vis premonitoriu. Doar că explicația științifică ți-ar demonstra că nu ai neapărat niște aptitudini supranaturale, ci că durerea de umăr este un simptom clasic de angină și chiar dacă nu te-ai gândit de mult la această informație, ea era stocată în creierul tău.
În astfel de situații, creierul uman se folosește de ceea ce oamenii de știință au denumit NEXTUP.
Visele te ajută să te pregătești pentru amenințări reale
NEXTUP (Explorarea Rețelelor pentru Înțelegerea Posibilităților, în engleză Network Exploration to Understand Possibilities) implică mecanisme cerebrale care prin intermediul viselor simulează experiențe potențiale din viața reală pentru a te ajuta să te pregătești pentru orice amenințări viitoare sau situații sociale pe care le-ai putea întâmpina.
În timpul visării, creierul tău poate crea o mulțime de viitoruri posibile pentru a-ți oferi un avertisment sau un fel de repetiție pentru diverse scenarii. Nu toate scenariile se și adeveresc. Leslie Ellis explică pentru publicația Women’s Health:
„Visarea generează o multitudine de posibile scenarii viitoare, oferindu-ne o perspectivă anticipativă sau o simulare de probă a diverselor situații. Uneori, aceste scenarii sunt corecte și chiar se întâmplă, dar este mai degrabă o abordare aleatorie, în care unele lucruri se potrivesc, iar altele nu; iar atunci când se potrivesc, oamenii sunt convinși că visul lor a prezis viitorul“.
Părinții psihanalizei au avut perspective diferite asupra acestui fenomen. Sigmund Freud, deși mai sceptic în privința aspectelor paranormale, a recunoscut puterea viselor de a procesa informații și emoții subconștiente. El vedea visele mai degrabă ca pe o fereastră spre dorințele și temerile noastre reprimate decât ca pe un portal spre viitor. Carl Jung, în schimb, a fost mai deschis la posibilitatea existenței viselor premonitorii. Conceptul său de „sincronicitate“ – evenimente semnificative care par conectate, dar fără o legătură cauzală evidentă – oferea un cadru pentru înțelegerea unor astfel de experiențe. Jung credea că visele ne conectează cu „inconștientul colectiv“, un rezervor de experiențe și simboluri împărtășite de întreaga umanitate.
Ce înseamnă vise premonitorii
Un vis premonitoriu este o experiență onirică care pare să prezică un eveniment ce se va întâmpla în viitor. Spre deosebire de visele obișnuite, cele premonitorii tind să fie mai precise, mai clare și cu mai puține elemente fantastice sau absurde. Acestea sunt de obicei mai scurte și pot implica propria persoană sau pe cineva apropiat.
Deși înrădăcinate în memoria colectivă ca parte dintr-un fel de gândire magică, ele sunt privite cu scepticism de comunitatea științifică, considerându-le mai degrabă un fenomen psihologic decât unul paranormal. Visele premonitorii nu sunt neapărat despre prezicerea exactă a viitorului, mai spun specialiștii în psihanaliză. Visul, consideră ei, este mai degrabă o experiență intuitivă care te poate ajuta să te înțelegi mai bine pe tine însuți și legăturile tale cu lumea din jur.
Alfred Adler, unul dintre pionierii psihanalizei, a interpretat visele ca instrumente pentru rezolvarea problemelor și pentru dezvoltarea personală. În concepția sa, visele care par premonitorii ar putea fi de fapt rezultatul unei analize subconștiente a situației actuale, proiectând posibile scenarii viitoare.
Un vis poate recunoaște emoțiile și dorințele cele mai profunde ale visătorului. De exemplu, atunci când ești fixat pe cineva sau ceva anume, subconștientul tău ar putea crea un vis care reflectă acele sentimente intense. Și dacă acel vis pare să se alinieze cu realitatea se poate simți ca și cum ar fi premonitoriu.
Când și de ce apar visele aparent premonitorii?
Experții au identificat mai mulți factori care pot influența apariția viselor considerate premonitorii, cum ar fi perioadele de stres și anxietate, tranzițiile majore de viață, sensibilitate crescută, diferite convingeri personale și influențe culturale și chiar medicație și tipare de somn nesănătoase, explică specialiștii de la Sleep Foundation.
În momente de incertitudine sau tensiune, creierul procesează mai intens scenarii potențiale, generând vise care reflectă temerile noastre. Când aceste temeri se materializează, visele par să fi avut o natură premonitorie. Stresul poate amplifica sensibilitatea la semnalele subtile din mediu, fiind hipervigilent.
Apoi, când în viața noastră se produc schimbări importante, cum ar fi căsătoria, nașterea unui copil, moartea unei persoane apropiate sau schimbarea locului de muncă, în astfel de momente de obicei visăm intens. Aceste vise reflectă, de fapt, preocupările subconștiente legate de natura și impactul asupra vieții noastre a acestor evenimente.
Diferite studii sugerează că personalitățile cu sensibilitate crescută sunt mai predispuse să experimenteze vise premonitorii. Persoanele care sunt foarte atente la detalii sau cu intuiție dezvoltată pot procesa informații subtile din exterior care se manifestă în vise și care pot părea predictive.
De asemenea, s-a observat că femeile raportează mai frecvent vise premonitorii decât bărbații, posibil datorită unei mai mari deschideri față de experiențele emoționale și intuitive. Persoanele cu o toleranță ridicată la ambiguitate – capacitatea de a accepta incertitudinea și interpretările multiple – tind să raporteze mai frecvent vise premonitorii.
Un alt motiv pentru apariția viselor precognitive ține de contextul cultural și de credințele personale cu care creștem. De exemplu, o persoană crescută într-o cultură care valorizează visele ca indicii despre viitor va fi mai predispusă să le acorde atenție și să le interpreteze ca premonitorii.
Studiile arată că persoanele cu o credință puternică în fenomene paranormale sunt mai înclinate să trăiască și să raporteze experiențe de vise premonitorii.
Dar și utilizarea anumitor medicamente pentru somn sau tipare de somn neregulate pot influența structura și conținutul viselor. Aceste modificări pot crea experiențe onirice mai intense și mai memorabile, care ulterior pot fi interpretate ca premonitorii.
Busuioc sub pernă, vise despre apă și foc, despre animale etc.
Credința în vise premonitorii este adânc înrădăcinată în istoria umanității, traversând epocile și culturile. În Egiptul antic, preoții interpretau visele faraonilor considerându-le mesaje divine. Templele grecești dedicate lui Asclepios, zeul medicinei, erau locuri unde oamenii mergeau să doarmă special pentru a primi vise vindecătoare și profetice.
În Biblie, episodul în care Iosif interpretează visele Faraonului despre cei șapte ani de belșug urmați de șapte ani de foamete este una dintre cele mai cunoscute relatări de vise premonitorii.
Și în cultura românească tradițională, visele au fost mereu considerate posibile avertismente sau ghidări pentru viitor. De exemplu:
- Punerea busuiocului sub pernă: Fetele nemăritate își pun busuioc sub pernă în anumite nopți, cum ar fi noaptea de Bobotează sau de Sfântul Andrei, pentru a-și visa viitorul soț. Acest obicei este strâns legat de credințele populare privind visele prevestitoare și protecția spirituală.
- Vise despre apă și foc: În cultura populară, visele despre apă sau foc sunt adesea interpretate ca semne premonitorii. De exemplu, visele despre apă pot simboliza schimbări sau evenimente importante, în timp ce focul poate reprezenta pasiune sau pericol.
- Vise despre morți: În unele credințe populare, visele despre morți sunt văzute ca mesaje de la cei decedați, care pot prevesti evenimente viitoare sau oferi sfaturi.
- Vise despre animale: Anumite animale, cum ar fi caii sau păsările, pot apărea în vise ca simboluri premonitorii. De exemplu, un cal alb poate reprezenta noroc sau bunăstare.
Nici în era modernă, fascinația pentru acest fenomen nu a dispărut. Deși știința avansează continuu, mulți oameni continuă să creadă în existența viselor premonitorii, mărturisind că au trăit această experiență cel puțin o dată în viață.
Exemple de vise premonitorii celebre
Au rămas notate în diferite publicații și câteva vise premonitorii celebre, vise care au anunțat evenimente foarte importante. Carl Jung a avut două vise premonitorii înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. În 1913, a visat un potop care acoperă pământurile dintre Marea Nordului și Alpi, iar marea devenea sânge. În 1914, a visat gheață și pustietate în mijlocul verii, indicând distrugerea. Aceste vise au fost interpretate ca o anticipare simbolică a războiului mondial care a început pe 28 iulie 1914. Scriitorul american Mark Twain a visat că fratele său Henry era întins într-un sicriu metalic. Câteva zile mai târziu, Henry a murit într-un accident de vapor, iar sicriul metalic din vis s-a potrivit exact cu realitatea.
Conform unei legende urbane, președintele Abraham Lincoln a visat că se afla la Casa Albă și întreba cine a murit. I s-a spus că președintele fusese ucis. Zece zile mai târziu, Lincoln a fost împușcat de John Wilkes Booth.
Chiar și doi pasageri ai Titanicului, Isaac Fruenthal și Eugene Daly, au avut vise premonitorii despre scufundarea navei înainte ca aceasta să se întâmple.
„Când visează, creierul nostru poate uneori să prezică viitorul sau să ne arate ce se întâmplă în acel moment undeva, departe. El poate face uneori acest lucru deoarece, conștient sau nu, avem informații care permit creierului să caculeze și efectiv să-și imagineze posibilitatea acestor evenimente. Alteori se întâmplă din pură coincidență. Această posibilitate este crescută atât de neclaritatea viselor, cât și de înclinația creierului de a găsi în ele un înțeles. Împreună, acești factori fac mai probabilă găsirea unei conexiuni între un vis și un eveniment de care n-am aflat decât mai târziu – chiar dacă creierul n-a folosit de fapt aceste conexiuni în construirea visului. Din nefericire, nu putem spune cu certitudine că așa ceva s-ar putea întâmpla datorită telepatiei mentale sau precogniției, așa cum simțim adesea.“
Antonio Zadra și Robert Stickgold.
Mai multe despre vise poți afla și din documentarul Mintea pe înțelesul tuturor, episodul Visele, disponibil pe platforma de streaming Netflix.
