„Era agresivă cu pacienții, țipa la ei“ – 3 ani de închisoare pentru o terapeută falsă. La ce riscuri sunt expuse victimele? Cum îți dai seama că psihoterapia nu funcționează

La începutul lunii aprilie, după 20 de ani în care a profesat ca psiholog într-un spital din România, o femeie a fost condamnată la 3 ani de închisoare. De fapt, nu era psiholog. Prejudiciul a fost evaluat la 500.000 de lei, potrivit Hotnews.ro. Dar suferința pacienților care au fost păcăliți și nu au beneficiat de terapia de care ar fi avut nevoie poate fi măsurată?

„Eu mă gândesc cu groază câte destine a afectat (n.r. – falsa terapeută), iar 3 ani (n.r. – de închisoare) este praf în ochi.“ Așa sună unul dintre comentariile de la știrea care anunța pedeapsa cu închisoarea pentru Sorinela Paraschiv, o falsă psihologă care a profesat timp de 20 de ani în cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, în baza unor documente obținute într-un bar.

Timp de 20 de ani, nimeni din conducerea spitalului nu a verificat dacă femeia avea sau nu competența de a oferi consiliere specializată pacienților, chiar dacă sănătatea lor mintală era în mâinile ei și chiar dacă „nu avea profil psihologic potrivit pentru meseria de psiholog, în sensul că nu manifesta empatie față de pacienți, adesea era agresivă, țipa la ei“, după cum a declarat anchetatorilor unul dintre medicii audiați, colegi ai falsei terapeute.

Doar în urma unor sesizări făcute de alți psihologi din secție, în 2019, după 20 de ani de la angajarea în spital, șeful Secției Psihiatrie a verificat atestatul de liberă practică al angajatei sale. A constatat că numele său nu figurează în Registrul Unic al Psihologilor din România, i-a semnalat acest lucru managerului spitalului și a fost deschisă o anchetă.

Doar în intervalul 2016-2018, falsa terapeută a examinat aproximativ 6.000 de pacienți.

Am vrut să ne dăm seama ce impact poate să aibă asupra pacienților o intervenție după ureche în cazul problemelor de sănătate emoțională și mintală și cum ne putem asigura noi, atunci când apelăm la terapie, că alegem un terapeut acreditat și că metoda de lucru ni se potrivește. De asemenea, am vrut să știm care sunt semnele că psihoterapia nu funcționează și că e cazul să facem o schimbare.

Ca să ne facem o idee, am discutat cu Iulia Barca, psiholog clinician și psihoterapeut cu formare cognitiv comportamentală, acreditat de Colegiul Psihologilor din România și specializat în metoda de lucru numită „Compassionate Inquiry” dezvoltată de Gabor Mate.

Servicii de consiliere, coaching, chiar și psihoterapie, alunecând pe panta pseudoștiinței

Trăim într-o țară cu un nivel de stres ridicat, care nu prioritizează sănătatea mintală la nivelul politicilor de stat, cu un nivel paradoxal scăzut al depresiei – doar 1% din populație a raportat că ar suferi de depresie cronică în 2019, cea mai mică proporție din toată Europa, potrivit Eurostat. De fapt, cam tot atâția sunt românii de peste 15 ani care au fost la psiholog, psihoterapeut sau psihiatru în ultimele 12 luni (0,9%), după cum arată statisticile.

Motivele le putem intui cu ușurință. În primul rând, ședințele de psihoterapie costă: tariful pentru o ședință cu un terapeut – fie că e față în față sau online – variază între 100 și 300 de lei, dar poate ajunge și la 450 de lei, atunci când psihologul este unul foarte experimentat și cu multe studii în domeniu. Dacă vrei să beneficiezi de ședințe decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, parcursul este anevoios și presupune mai multe drumuri și bilete de trimitere (găsești detalii despre procedura de decontare aici). În plus, deși s-a mai disipat în ultimii ani, încă mai există stigma persoanelor care apelează la psihoterapeut sau la psihiatru, mai ales în afara marilor aglomerări urbane.

De partea cealaltă a actului terapeutic, a crescut și numărul celor care sunt dispuși să ofere consiliere, în contextul în care în ultimii ani se vorbește mai mult despre sănătatea emoțională și despre importanța terapiei. Este vorba despre psihologi acreditați și psihiatri (la acest capitol, România rămâne încă una dintre țările cu cel mai mic număr de psihiatri pe cap de locuitor), dar și despre coach, consilieri, specialiști în wellbeing, poate chiar despre falși psihologi, care își arogă calitatea de specialiști, dar nu sunt acreditați de Colegiul Psihologilor, cum a fost cazul Sorinelei Paraschiv.

„În prezent întâlnim foarte multe persoane care, după diferite experiențe personale, fie din sfera psihoterapiei sau a altor forme de terapie menite să contribuie la dezvoltarea personală, consideră că au abilitățile necesare pentru a oferi servicii de consiliere, coaching, chiar și psihoterapie altora, alunecând pe panta pseudoștiinței. Este una să vorbim despre experiența noastră personală și altceva să organizăm grupuri în cadrul cărora luăm rolul unor specialiști care îi educă pe alții, adesea ajungând să dăm sfaturi neadecvate și să considerăm că ceea ce ne-a servit nouă este potrivit și celorlalți“, atrage atenția psihoterapeuta Iulia Barca.

EXTRA INFO

Psiholog, psihoterapeut, consilier pentru dezvoltare personală/life coach, psihiatru

Pentru ca o persoană să-și atribuie calitatea de life coach sau de consilier de dezvoltare personală, nu are nevoie de facultate, nici de acreditare din partea Colegiului Psihologilor sau a altei autorități din România. De aceea, un consilier nu ar trebui să lucreze cu persoane care au depresie, adicții sau boli psihice, pentru că nu este un specialist în sănătate mintală. Diferența dintre toate aceste noțiuni, după cum se arată aici, este că:

‣ spre deosebire de consilier, care poate dobândi această specializare după un curs cu o durată de câteva zile sau săptămâni, psihologul a terminat cel puțin o facultate de psihologie. După ce obține un atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor, psihologul devine clinician și poate să facă evaluări psihologice și consiliere psihologică inclusiv cu persoane care suferă de depresie, anxietate sau alte tulburări psihice, folosind metode non-farmaceutice. Ședințele de consiliere psihologică sunt asemănătoare cu cele de psihoterapie, dar se întind, de obicei, pe o perioadă mai scurtă de timp.

‣ psihologul și psihoterapeutul nu sunt unul și același lucru. Pentru a fi psihoterapeut, un specialist trebuie să facă o școală de formare în psihoterapie acreditată de Colegiul Psihologilor. El poate să fie absolvent de facultate de psihologie, dar nu neapărat. Poate să fie absolvent și de Medicină, Teologie, Filosofie sau Asistență socială. Pentru a putea profesa, psihoterapeutul trebuie să obțină un atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România.

‣ psihiatrul este medic, a făcut o facultate de medicină, pune diagnostice și dă rețete. El poate include în planul de tratament pentru pacienții săi și ședințe de psihoterapie.

Ce se poate întâmpla dacă problemele de sănătate psiho-emoțională sunt tratate de nespecialiști

„Dacă o persoană cu probleme de ordin psiho-emoțional ajunge la un pseudo-specialist, riscurile sunt numeroase: de la agravarea problemelor cu care se confruntă (în absența unui sprijin ghidat coerent, bazat pe știință și teorii valide), la mai multă confuzie în privința acestora, la auto-învinuire (când procesul terapeutic miraculos nu «funcționează»), la declanșarea altor probleme de fond, poate chiar mai serioase, sau la pierderea încrederii în specialiști sau în ajutorul pe care l-ar putea primi din partea acestora. Este ca și cum ai vrea să înveți să conduci de la cineva care nu a învățat să conducă, dar s-a plimbat de câteva ori cu mașina“, explică psihoterapeuta Iulia Barca.

În spațiul public se discută tot mai mult despre beneficiile psihoterapiei, ale ajutorului specializat pentru probleme psiho-emoționale, dar prea puțin despre modul în care unii autoproclamați specialiști aplică tehnici pe care nu le stăpânesc și cât de mult pot dăuna persoanelor care apelează la ei, după cum arată și acest articol al publicației britanice The Guardian. Cercetătoarea Glenys Parry, profesoară de cercetare în domeniul serviciilor psihologice la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, citată de publicație, consideră că „cel mai des, pot produce daune cu cele mai bune intenții terapeuții care ies din zona lor de expertiză și încearcă să gestioneze probleme dintre cele mai complexe și severe, pe care nu sunt abilitați să le trateze. (…) Un alt motiv pentru care terapia poate fi nocivă îl reprezintă terapeuții psihotoxici – adică aceia care manifestă un comportament abuziv față de client. De exemplu, le subminează încrederea și stima de sine sau le cultivă o dependență nesănătoasă“.

• Despre o relație toxică cu psihoterapeutul, în care clienta a ajuns la o relație sexuală cu acesta, SmartLiving.ro a scris aici.

Dacă am fost victime ale unui abuz în psihoterapie sau în consilierea psihologică, putem reclama acest lucru la Colegiul Psihologilor din România. Totuși, Colegiul Psihologilor nu poate aplica sancțiuni decât persoanelor acreditate să profeseze meseria de psiholog sau psihoterapeut. Așadar, nu își poate exercita competența dacă abuzul a fost comis de un coach, un consilier, un autoproclamat specialist etc.

Ce este retraumatizarea

Dacă o persoană care a suferit o traumă ajunge la ședințe de terapie cu un nespecialist sau chiar cu un psihoterapeut care nu este specializat în lucrul cu trauma, poate suferi ceea ce psihologii numesc retraumatizare.

„Retraumatizarea implică retrăirea suferinței, panicii, șocului, copleșirii emoționale resimțite în timpul evenimentului traumatic. Aceasta poate fi declanșată de anumiți stimuli minori precum un miros, o lumină, gestul sau cuvintele unei persoane sau poate fi accidental declanșată de proceduri menite să ajute la vindecare“, explică psihologul Iulia Barca aici. Specialista oferă exemplul tehnicilor de inducție hipnotică și imagerie care sunt instrumente adesea folosite în lucrul cu trauma. Dar folosite în mod nepotrivit ori de persoane fără suficiente cunoștințe și antrenament, acestea pot deveni arme care rănesc, retraumatizează.  

„Soluția nu este să nu vorbim despre evenimentul traumatic, ci să căutăm persoanele specializate în astfel de procese pentru a beneficia de ghidajul unui profesionist și a obține rezultatele dorite. În plus, să nu uităm că nu există metodă magică, să ne ferim de cei care promit rezultate spectaculoase într-un timp scurt, de cei care vin cu „metode magice” de vindecare“, recomandă psihoterapeutul.

Psihologul Iulia Barca: „Cei care mizează pe mesaje pozitive, motivaționale, frecvent toxice nu ne oferă instrumente ca ulterior să ne putem ajuta singuri“

SmartLiving.ro: Cum ne dăm seama că terapia nu funcționează?

Psihologul Iulia Barca: În primul rând, este important să ne dăm seama în ce fel de relație suntem cu terapeutul. Relația terapeutică este una care nu depășește pragul cabinetului, terapeutul nu este nici prieten, nici în orice altă relație cu noi decât una terapeutică. Limitele sunt foarte clare, iar dacă relația va evolua în altă direcție, este necesar să treacă un timp (până la un an) de la încheierea procesului terapeutic înainte ca noua relație să se contureze.

Psihoterapia nu funcționează atunci când terapeutul:

• este invaziv, critic,
• își judecă clienții,
• împărtășește prea des problemele lui clienților,
• pare să nu accepte ritmul clientului și să îi inducă vinovăția față de ritmul în care progresează,
• devine mult prea interesat de alte aspecte ale vieții clientului decât cele cu care dorește acesta să lucreze,
• se abate de la obiectivele pe care clientul le stabilește sau încearcă alte tipuri de relații.

Terapia nu funcționează nici atunci când simțim că nu putem discuta cu terapeutul anumite situații inconfortabile din cadrul relației terapeutice. Indiferent cât de priceput este un specialist în psihoterapie, acest lucru nu înseamnă că va fi un psihoterapeut potrivit oricărui client. Este recomandat să fim atenți dacă nu ne este potrivită metoda de lucru a terapeutului nostru sau să observăm că nu s-a construit o relație terapeutică așa cum am avea nevoie. Putem încheia relația aceea și căuta un alt specialist cu care să prindem încredere că putem obține ceea ce ne-am propus pentru noi.

• Citește aici despre mai multe tipuri de psihoterapie.

SmartLiving.ro: Cum ne putem asigura că terapeutul la care apelăm chiar este psiholog?

Psihologul Iulia Barca: Din păcate, adesea campaniile de marketing ale unor pseudo-specialiști ajung la publicul larg, iar încrederea cu care își prezintă oferta de servicii și garanțiile pe care le oferă sunt atrăgătoare pentru multe persoane în căutarea vindecării personale. Suntem vulnerabili în fața asaltului de informații (adesea agresive ca frecvență și promisiuni) despre vindecători-minune și garanția de a ajunge să avem tot ce ne dorim simplu, ușor și rapid. 

Suntem atrași de vindecări rapide și miraculoase, însă munca cu sine reprezintă un drum pe care îl urmăm întreaga noastră viață, iar adesea nu este nici simplu, nici ușor, și cu certitudine nu este rapid. Acest lucru nu înseamnă că vom sta o viață într-un proces psihoterapeutic, dar că, ajungând la un specialist acreditat să practice această meserie, învățăm diferite metode prin care, ulterior, ne putem ajuta singuri.

Nu vom primi aceste instrumente de la cei care mizează pe mesaje pozitive, motivaționale, frecvent toxice.

Aș recomanda ca atunci când mergem la un psihoterapeut să întrebăm ce formări are, ce studii a urmat și, eventual, să întrebăm și care este codul de parafă pentru a-l identifica la Colegiul Psihologilor (n.r. – sau să-i căutăm, pur și simplu, numele în Registrul Unic al Psihologilor din România, folosind diacritice).

Formarea în psihoterapie presupune anumiți pași, de la o facultate de profil, un master, o formare (sau mai multe), ani de zile petrecuți în supervizare profesională, împreună cu ore de dezvoltare personală și, preferabil, o terapie individuală. Nu este o meserie în care să te poți opri din învățat și nici din lucrul cu tine. Suntem oameni, avem la rândul nostru probleme și dificultăți, iar meseria de psiholog sau psihoterapeut nu ne scutește de problemele cu care se confruntă și restul oamenilor.

Având în vedere că activăm ca specialiști în acest domeniu sensibil, este cu atât mai important să ne asigurăm că noi suntem echilibrați în așa fel încât să fim capabili să menținem un cadru terapeutic sănătos, vindecător, pentru cei care apelează la serviciile noastre.