O intervenție salvatoare la genunchi i-a redat mersul

După patru operații nereușite în Italia, o intervenție salvatoare în România i-a redat mersul. „Nu îmi vine să cred. E atât de bine acum încât mi-e frică să o spun!”

    Patru intervenții fără succes la genunchi în Italia, unde a locuit 18 ani, și patru ani de dureri cumplite au adus-o pe Anișoara Stan în pragul depresiei. A scăpat de calvar abia când a revenit definitiv în România și echipa ortopedică formată din dr. George Muntean și medicul Tudor Dumitrescu, de la Spitalul Regina Maria Brașov, a ajutat-o să meargă din nou. Cu noua proteză de genunchi pe care a primit-o, Anișoara a reușit să scape de durerile chinuitoare și îndrăznește să spere acum la o viață normală. 

    Anișoara Stan avea 46 de ani în 2018, când a aflat că are o ruptură de menisc și că trebuie să se opereze la genunchi. Locuia în Italia de 14 ani și lucra ca ospătar în orașul Massa, capitala provinciei Massa-Carrara, din regiunea Toscana. Genunchiul o durea de multă vreme, dar Anișoara a pus-o pe seama meseriei cu ore multe de stat în picioare. 

    „Am căzut la un moment dat și, în timp, la câțiva ani după căzătură, au apărut durerile. La început, erau mai mici, dar apoi au devenit tot mai puternice”, a povestit Anișoara pentru Smart Living. Credea că statul mult în picioare și oboseala erau de vină pentru ele, așa că nu le-a luat prea mult în seamă. Până într-o zi, când a simțit că i-a trosnit ceva în genunchi și nu a mai putut să miște piciorul. Atunci, a fost nevoită să meargă la medic.

    Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvent întâlnite leziuni ale genunchiului. Ea afectează în special persoanele active fizic și vârstnicii. Meniscul este un cartilaj situat între femur și tibie, două dintre cele trei oase care se întâlnesc la nivelul genunchiului (al treilea fiind rotula). El amortizează, stabilizează și protejează articulația genunchiului. Fiecare genunchi are câte două meniscuri: lateral și medial. Cel din urmă este mai puțin flexibil, motiv pentru care rupturile acestuia sunt mai frecvente. Meniscul medial a fost cel afectat și în cazul Anișoarei Stan.

    Operațiile în Italia: „Durerile m-au chinuit în toate felurile posibile”

    Intervenția de reparare a meniscului părea o intervenție relativ ușoară, dar pentru Anișoara, nu a fost cu succes. A făcut operația în orașul în care locuia, dar s-a trezit din anestezie cu dureri cumplite la genunchi. „Nu puteam nici să mișc piciorul, nici să mi-l atingă soțul cât să mă încalțe. El credea că spun asta din cauza anesteziei, dar am simțit că ceva nu este în regulă. Era mult, mult mai rău decât înainte de operație. Nu știam cât ar fi de normal să mă doară, că nu mai trecusem niciodată prin așa ceva, dar mi se părea totuși o durere exagerată”, își amintește femeia.

    Operația prin care a trecut Anișoara Stan se numește artroscopie de genunchi și este o intervenție minim invazivă prin care se poate repara meniscul deteriorat. Ea se realizează prin două sau trei mici incizii în jurul genunchiului afectat (mai mici de un centimetru). O cameră video de mărimea unui creion (artroscop) este introdusă în una dintre aceste incizii pentru a vizualiza interiorul genunchiului, iar prin celelalte incizii sunt introduse instrumente medicale. De obicei, prin această intervenție, recuperarea este mai rapidă decât în cazul chirurgiei clasice, deschise. 

    Durerile au continuat și acasă, în lunile ce au urmat intervenției. A început să facă infiltrații în genunchi cu antiinflamatoare, iar când analgezicele obișnuite nu au mai avut efect, Anișoara a făcut chiar și injecții cu morfină. 

    „Dureri, dureri, dureri! M-au chinuit în toate felurile posibile. De când s-a dus anestezia și până s-a intervenit pe genunchi a doua oară, nu a fost fracțiune de secundă în care să nu am dureri. Trăiam doar cu dureri. De la o zi la alta parcă erau tot mai rele. Nici noaptea nu mă puteam odihni din cauza lor. Privind în urmă, acum mă întreb cum am rezistat așa”, mărturisește Anișoara Stan.

    Între prima și a doua operație a așteptat patru luni, iar când s-a hotărât că nu există altă cale, a mers la un alt medic. Nici de această dată, artroscopia de genunchi nu a avut rezultate mulțumitoare. 

    După intervenție, medicul a venit la patul Anișoarei și i-a spus: „Din păcate, jumate din genunchi s-a pierdut”. „«Cum adică? Ajutați-mă să înțeleg, cum s-a pierdut jumate din genunchi?», l-am întrebat contrariată. Mi-a explicat că genunchiul nu a fost bine curățat la prima operație și am stat părea mult apoi cu el așa. Osul e ca o sticlă care se face cioburi, mi-a explicat pe înțelesul meu – în cuvinte sărace, cum zic italienii. S-a frecat osul acolo și s-a format o gaură, unde ar trebui pusă o proteză”, își amintește femeia.

    De la o căzătură, la proteză de genunchi

    A treia intervenție a fost o protezare parțială a genunchiului, cu o proteză unicompartimentală. Acest tip de proteză de genunchi este indicat atunci când se deteriorează doar unul dintre cele trei compartimente ale genunchiului, celelalte rămânând intacte. Teoretic, după o astfel de operație, recuperarea este mai rapidă și genunchiul rămâne cu o mobilitate bună, aproape de cea naturală. Nu a fost și cazul Anișoarei Stan, fiindcă durerile au revenit când a început să calce din nou pe piciorul afectat. 

    Pentru ea, calvarul a început chiar înaintea operației, când a făcut un atac de panică puternic și a avut nevoie de intubare pentru a trece cu bine peste intervenție. Ulterior, Anișoara a suferit o depresie. „Plângeam încontinuu și mă simțeam obosită și fizic, și psihic. Înainte, eram foarte activă, ca un copil care nu stă locului. A trebuit să renunț la serviciu, pentru că nu mai puteam nici să-mi fac treburile prin casă, dar la restaurant. Să te trezești că nu poți să umbli și nu poți să faci nimic… pentru mine era sfârșitul lumii”, mărturisește femeia. 

    Anișoara a mers la psiholog și apoi la psihiatru, de la care a primit un tratament pentru depresie. Acesta a fost, crede Anișoara, motivul pentru care s-a îngrășat aproape 30 de kilograme într-un timp foarte scurt.  

    A treia operație a fost foarte grea pentru mine. De la 60 de kilograme, am ajuns la 89 după aceea. Și fizic, și psihic eram la pământ. Mă mișcam, dar foarte puțin”.

    Anișoara Stan, pacientă cu proteză de genunchi

    De la proteză de genunchi parțială la totală

    Au urmat alte câteva luni în care a așteptat o ameliorare, dar ea nu a venit. Avea nevoie de o altă proteză de genunchi, totală de data aceasta, i-a spus medicul care a operat-o. Pentru a patra intervenție, a hotărât să meargă la un centru renumit de protezare din Bologna, la recomandarea unei cunoștințe, care știa un medic bun acolo. „Centrul acesta e foarte cunoscut și m-am gândit că ar fi o alegere mai bună. Când am ajuns la doctorul recomandat și m-a investigat, mi-a spus: «Criminalii, măcelarii, ce ți-au făcut! O să fie bine de acum!», mi-a spus, dar nu a fost așa”, spune Anișoara.

    Ajunsă acasă după operație, abia își mai putea mișca piciorul. Îl simțea greu și avea în continuare dureri. A făcut recuperare într-un centru din orașul Massa, dar problemele erau tot mai mari, de la o zi la alta. Ceva nu era în regulă, iar când a ajuns la medicul din Bologna pentru un control, a aflat că mișcarea de flexie prin care se evaluează mobilitatea genunchiului ajunsese la numai 25 de grade. Pentru un picior protezat, o flexie normală ar trebui să ajungă la 110 grade, explică dr. Tudor Dumitrescu, medic specialist ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Brașov.

    Dr. Tudor Dumitrescu este medic specialist ortopedie și traumatologie la Spitalul Regina Maria Brașov

    „Recuperarea a fost făcută foarte prost și nu știu dacă o să mai recuperăm genunchiul ăsta. Încercați să găsiți un alt kinetoterapeut”, i-a spus medicul italian care a operat-o la Bologna. Când a revenit acasă, Anișoara a schimbat clinica și specialistul în recuperare. Pe lângă kinetoterapie, a încercat și gimnastică medicală în apă (hidrokinetoterapie), dar durerile nu i-au dispărut nici așa.

    A cincea operație în România, o nouă proteză de genunchi

    După 18 ani petrecuți în Italia, familia Stan a hotărât să se întoarcă definitiv în România, cum aveau în plan de ceva vreme. Anișoara a continuat kinetoterapia în țară, zi de zi, dar durerile erau din ce în ce mai greu de suportat. La recomandarea kinetoterapeutului, a mers la o consultație la la Spitalul Regina Maria Brașov. 

    „Când a venit la prima consultație, pacienta avea un mers șchiopătat – ceea ce noi numim impotență funcțională parțială -, durere marcată la sprijinul pe picior și un deficit de flexie destul de marcat. Genunchiul făcea mișcarea de flexie la aproximativ 30-40 de grade. Nu putea nicicum să se sprijine pe acel picior. Făcuse nenumărate proceduri de kinetoterapie, dar fără niciun succes”, potrivit specialistului. 

    Pe radiografia Anișoarei, medicul a observat zone în care proteza era desprinsă (decimentată), iar componenta ei tibială migrase din poziția normală și se afundase în os. Aceasta era cauza durerilor, iar flexia atât de limitată era urmarea faptului că rotula lovea cea de-a doua componentă a protezei – insertul de polietilenă. 

    O proteză de genunchi are trei componente: una femurală (care se fixează pe femur), o componentă tibială (care se implantează pe tibie) și un insert din polietilenă (plastic) care înlocuiește zona mobilă a articulației și face pozibile mișcările de flexie și extensie ale genunchiului. Insertul este un distanțier care asigură o suprafață lină de alunecare între cele două componente metalice, realizate de regulă dintr-un aliaj de crom-cobalt. Dacă este afectată și suprafața articulară a rotulei, ea se poate înlocui cu o componentă semisferică ce va aluneca pe suprafața metalică a componentei femurale.

    Componentele unei proteze totale de genunchi Foto: Shutterstock

    O proteză de genunchi bine implantată are o durată de viață de 15-20 ani, explică medicul ortoped. La Anișoara Stan, ea s-a desprins mult mai repede decât ar fi fost normal. „Un deficit de tehnică de implantare a protezei sau o infecție duc, de regulă, la o desprindere. Infecția am infirmat-o prin probele inflamatorii efectuate atât înainte de intervenție, cât și după aceasta, din probele prelevate în timpul operație”, potrivit dr. Tudor Dumitrescu. 

    Proteza de revizie: avantaje și dezavantaje

    În cazul Anișoarei, nu exista decât o soluție: înlocuirea protezei. De data aceasta, era necesară o proteză de revizie, diferită de cea primară, implantată inițial în genunchiul Anișoarei Stan. Cea din urmă este mult mai simplă, în vreme ce proteza de revizie conține mult mai multe componente și elemente care se pot personaliza pentru a permite o modularitate mai mare. 

    „O proteză de genunchi de revizie se poate duce mai mult pe femur și permite inserarea unor componente mici, menite să ajusteze întreaga articulație la o anatomie cât mai apropiată de cea normală. Bineînțeles că un implant nu va fi niciodată mai bun decât genunchiul adevărat, dar trebuie să ajungem la forma cea mai apropiată de cea anatomică și la o funcție cât mai corectă”, explică medicul ortoped Tudor Dumitrescu.

    Proteza de revizie are, însă, și un dezavantaj: este mai puțin fiabilă decât una primară. „Cu cât crește complexitatea unui sistem, cu atât acesta este mai predispus la defecțiuni. Statistic, o proteză de revizie este mai puțin fiabilă decât una primară”, potrivit dr. Dumitrescu. De aceea, asemenea proteze sunt implantate doar persoanelor care au avut o proteză primară și aceasta s-a desprins sau persoanelor care au defecte osoase mari și o proteză primară nu le-ar putea acoperi. De obicei, defectele osoase apar în urma decimentării unei proteze vechi, în cazurile foarte grave de artroză sau în urma unor traumatisme.

    În cazul Anișoarei Stan, distrucția osoasă justifica necesitatea protezei de revizie. „Pentru a putea explanta o proteză veche, trebuie să sacrifici puțin din os. Este imposibil să scoți proteza fără să te atingi de os. Atunci, e previzibil că vei avea un grad de distrucție osoasă. Când vei face o reparație, ea nu va ieși la fel de bine ca atunci când ai făcut un lucru nou, de la început. Așa trebuie văzută o astfel de intervenție și așa le explic mereu pacienților mei”, spune medicul ortoped. 

    Alegem întotdeauna implantul care se potrivește cel mai bine pacientului, nu neapărat dacă este o proteză primară sau de revizie. Soluția trebuie gândită foarte bine, pentru fiecare pacient în parte”. 

    Dr. Tudor Dumitrescu, medic specialist ortopedie și traumatologie, Spitalul Regina Maria Brașov

    Cum a decurs operația

    „Vin să mă operez, dar vă spun sincer că mi-am pierdut toată încrederea și speranța în medici și în kinetoterapeuți”, i-a spus deschis Anișoara medicului cu care urma să facă intervenția. 

    Intervenția de revizie a protezei totale de genunchi a avut loc pe 19 aprilie 2022, iar echipa medicală a fost coordonată de dr. George Muntean, medic primar Ortopedie-Traumatologie.

    Dr. George Muntean, medic primar Ortopedie-Traumatologie

    Din perspectiva Anișoarei, operația a fost ușoară, rapidă și fără complicații. „La a treia și la a patra operație din Italia, am făcut hemoragii și am avut nevoie de transfuzii de sânge. De data asta, nu am avut nevoie de transfuzii. M-am internat luni la prânz, marți am făcut intervenția și vineri dimineața am venit acasă. Foarte puțin am stat internată, față de celelalte operații”, povestește femeia. 

    Nici din perspectiva medicului Tudor Dumitrescu, intervenția în sine nu a avut o complexitate mare, fiindcă a extras ușor proteza primară din articulația genunchiului. O astfel de operație de revizie durează, de regulă, aproximativ 3 ore, așa cum a fost și în cazul Anișoarei, dar ea poate ajunge și la 5-7 ore în cazurile complexe. 

    „Chiar din a doua zi după operație, am încurajat pacienta să calce pe picior. Proteza este concepută pentru a deveni funcțională imediat după implantare, neavând nicio contraindicație de a nu fi utilizată. Astfel, putem restabili funcția articulației cât mai repede”, detaliază specialistul. 

    După numai cinci ședințe de kinetoterapie, Anișoara Stan se putea deplasa cu sprijin în baston Video: Arhiva personală

    Recuperarea: „Nu am avut niciodată o flexie așa de bună”

    A doua zi după operație, Anișoara putea merge deja cu cadrul, iar la o săptămână distanță, folosea doar o cârjă pe partea opusă operației. După nici o lună mergea în baston și ajunsese la o flexie a genunchiului de 90 de grade. Durerile au dispărut, piciorul s-a desumflat, iar cicatricile s-au vindecat foarte bine. Face în continuare kinetoterapie, cu același specialist care i-a recomandat să consulte ortopedul. 

    „Flexia de 90 de grade este mare, foarte mare. De când m-am operat prima dată nu am avut niciodată o flexie atât de bună. Nu puteam să îndoi genunchiul atât de mult. Nu-mi vine să cred, e atât de bine acum, încât mi-e frică să o spun! A fost groaznic ce am trăit. Acum, parcă visez și mi-e frică să nu mă trezesc în coșmarul trăit patru ani de zile”, spune Anișoara Stan. Acum, ea privește cu speranță către o viață normală, activă și fără dureri. 

    La o lună de la operație, Anișoara se bucură de o mobilitate foarte mare a genunchiului protezat

    Medicul Tudor Dumitrescu se așteaptă ca, după cel mult șase luni, Anișoara să meargă fără nicio cârjă. Va putea duce o viață aproape normală, cu restricțiile firești ale unei protezări. „Nu va putea face sporturi de performanță, dar, în rest, nu va avea o contraindicație în a face o activitate anume. După ce va fi recuperată complet, îi este permis să facă alergări ușoare, va putea merge cu bicicleta și înota”, spune ortopedul. Este chiar indicat să rămână activă, pentru că osul este stimulat și își menține o densitate bună cu ajutorul activității fizice. 

    Fiindcă este tânără, Anișoara va mai avea nevoie, probabil, de o proteză de revizie la un moment dat. Durata de viață a acestui dispozitiv medical este de 10-15 ani. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare