„Mă scoate din minți când cineva se foiește sau ronțăie lângă mine!” Misokinezia și misofonia: disconforturi psihice puțin cunoscute, dar surprinzător de comune

Misokinezia, adică disconfortul extrem pe care o persoană îl simte atunci când altcineva se foiește aparent fără sens, e mai des întâlnită decât am crede. Studii recente arată că una din trei persoane ar putea suferi de așa ceva. De multe ori, e corelată cu misofonia, un alt tip de disconfort psihic puțin cunoscut, care se manifestă atunci când cineva mănâncă zgomotos.

„Nu suport deloc să văd și să aud pe cineva mestecând. Chiar și când îmi văd propria gură mestecând intru în panică. A devenit de nesuportat să trăiesc așa”, spunea recent pe Reddit o persoană cu numele de utilizator Heretotakeyergold.

Un alt utilizator, Enough-Scientist-906, și-a împărtășit experiența: „Îmi place să rămân peste noapte la prieteni, dar când își freacă picioarele în timp ce vorbesc cu mine sau când încearcă să adoarmă, mă enervez atât de tare încât îmi pare rău că petrec timp cu ei”.

Misokinezia este reacția psihologică negativă puternică pe care o persoană o are la observarea unor mișcări mici, repetitive și aparent lipsite de scop făcute de alte persoane. De exemplu, foiala cu mâinile sau picioarele. Termenul provine din greaca veche, de la „miso”, care înseamnă ură și „kinesis”, care înseamnă mișcare.

Ea se poate manifesta prin furie, iritare, anxietate, dificultăți de concentrare, frustrare sau pur și simplu o neliniște psihică la vederea mișcărilor repetitive ale altora.

Mai jos, o jurnalistă BBC oferă detalii despre misokinezie:

@bbcnews Have you got a hatred for fidgeting? #Fidget #Misokinesia #Scientist #Data #Anger #Health #BBCNews ♬ original sound – BBC News

Senzațiile de stres provocate de vederea foielii altora sunt un fenomen psihologic surprinzător de comun. Afectează aproximativ o treime dintre oameni, arată un studiu recent.

Cercetători de la Universitatea din Columbia Britanică (UBC) din Canada au realizat ceea ce ei numesc „prima explorare științifică detaliată” a misokineziei. Rezultatele au arătat că sensibilitatea crescută la mișcările de tip fidgeting (mișcări minore, dar observabile, mai ales cu mâinile și picioarele, ca semn de nerăbdare sau agitație) este o realitate cu care se confruntă un număr mare de oameni.

Pe parcursul mai multor experimente cu peste 4.100 de participanți, cercetătorii au evaluat prevalența misokineziei atât în rândul studenților, cât și în rândul populației generale, analizând impactul și posibilele cauze. „Aproximativ o treime dintre participanți au declarat că resimt un anumit grad de disconfort cauzat de mișcările repetitive ale altora, pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi”, arată studiul, citat de ScienceAlert.

Legătura dintre misokinezie și misofonie

Sensibilitatea față de mișcările altora poate să afecteze, atunci când este severă, funcționarea socială, profesională sau educațională a persoanei prin faptul că poate ajunge să evite anumite contexte.

Uneori, dar nu obligatoriu, misokinezia este asociată cu misofonia, care este aversiunea față de anumite sunete repetitive, cum ar fi mestecatul, gâlgâitul apei sau altor lichide, respirația, clicul unui pix, folosirea unei tastaturi (în special, atingerea tastelor cu unghiile) sau trosnitul degetelor.

Nici misokinezia, nici misofonia, nu sunt diagnostice psihiatrice, dar sunt recunoscute ca fenomene psihologice valide în studii recente – mai mult misofonia decât misokinezia – ambele fiind corelate cu anumite tulburări de reglare emoțională sau neurodivergență, cum sunt anxietatea, ADHD și autismul.

@drhensays Misophonia – Follow for more health-related videos! #drhensays #premed #misophonia #animation #phobia ♬ original sound – Dr Hen Says

Chiar dacă nu reprezintă o condiție medicală în sine, misokinezia și misofonia sunt atât de larg răspândite și de puțin recunoscute, încât afectează o parte considerabilă din populație.

„Ceea ce mă afectează cel mai mult este zgomotul produs atunci când cineva soarbe în timpul mesei, în special în momentele în care ar fi firesc să mestece sau să muște din mâncare. Nu orice zgomot alimentar îmi provoacă disconfort, însă sunetul sorbitului, mai ales când este neașteptat sau repetat, îmi stârnește o reacție intensă – un amestec de repulsie și iritare. Pentru o clipă, orice alt sunet dispare, iar acel zgomot devine insuportabil de prezent. Tot ce vreau să fac atunci e să mă ridic de la masă sau să-l fac pe cel care mănâncă zgomotos să se oprească.

Un alt tip de zgomot care mă afectează este cel produs atunci când cineva bea apă sau o băutură direct dintr-o sticlă, fără pauză, ținându-și respirația. Sunetul inspiratului adânc, asemănător cu cel al unei persoane epuizate sau aproape sufocate, care apare imediat ce sticla este îndepărtată de la gură, îmi provoacă, de asemenea, o senzație acută de repulsie amestecată cu iritare, iar reacția mea instinctivă este una de disconfort și, uneori, chiar de ușoară furie“, mărturisește Andrei, un bărbat de 40 de ani din București, care s-a autodiagnosticat cu misofonie.

Cum se explică

Prin acest studiu, cercetătorii au testat ipoteza că misokinezia ar putea fi legată de o hipersensibilitate vizuală, adică o dificultate în a ignora stimulii din câmpul vederii periferice, însă rezultatele nu au oferit dovezi clare că această hipersensibilitate ar fi responsabilă pentru sensibilitatea la misokinezie.

O ipoteză promițătoare legată de apariția misokineziei este legată de neuronii oglindă. „Una dintre pistele pe care vrem să le explorăm implică neuronii oglindă. Acești neuroni se activează atât atunci când ne mișcăm, cât și atunci când vedem pe altcineva mișcându-se. De exemplu, când vezi pe cineva rănindu-se, poți tresări instinctiv – durerea lui este reflectată în creierul tău”, spune psihologul Sumeet Jaswal de la Universitatea British Columbia, cel care a condus echipa de cercetători.

Prin urmare, este posibil ca persoanele cu misokinezie să empatizeze involuntar cu starea de agitație a celor care se foiesc, dar nu într-un mod pozitiv. Dacă foiala e asociată cu anxietatea, cei care o observă pot ajunge să „preia” acea neliniște, simțindu-se și ei tensionați.

Neuronii oglindă au fost descoperiți de un grup de cercetători italieni conduși de neurofiziologul Giacomo Rizzolatti, la Universitatea din Parma, în urma unor experimente realizate în anii ‘80-’90 pe maimuțe.

Sunt un tip special de neuroni care se activează atât când o persoană execută o acțiune, cât și când vede pe altcineva făcând aceeași acțiune. Cu alte cuvinte, creierul „oglindește” comportamentul celuilalt, ca și cum l-ar executa el însuși. De exemplu, atunci când vezi pe cineva zâmbind și neuronii tăi oglindă responsabili de zâmbet se activează, motiv pentru care spunem că ești „molipsit” de zâmbet. Sau atunci când tresari dacă vezi pe cineva lovindu-se.

Într-un studiu ulterior, realizat în 2024 pe un grup restrâns de voluntari, același Jaswal a descoperit că misokinezia ar putea fi mai degrabă legată de dificultatea de a se „deconecta” de la un stimul, decât de distragerea inițială.

Excesul de empatie poate avea un cost foarte mare. Ce avem de făcut?

Cum poți să diminuezi disconfortul

Sensibilitatea oamenilor care experimentează misokinezie și misofonie variază. Unii sunt ușor iritați, alții reacționează intens atunci când văd alte persoane că se foiesc sau când aud alte persoane mâncând. „Acești oameni pot resimți emoții negative precum furie, anxietate sau frustrare și pot avea dificultăți în a se bucura de activități sociale, la muncă sau în mediul educațional”, explică psihologul Todd Handy, de la UBC.

Iar unii chiar evită interacțiunile sociale din cauza acestei condiții.

Todd Handy a început să studieze fenomenul după ce partenera lui i-a spus că foiala lui – sau a altora – îi provoacă stres. Ca specialist în neuroștiințe cognitive vizuale, a fost curios să înțeleagă ce se întâmplă în creierul celor afectați.

Un psiholog sau psihoterapeut te poate ajuta să identifici posibilele cauze ale acestor simptome cum sunt misokinezia și misofonia, identificând dacă, la baza lor, stau afecțiuni ca anxietatea sau aspecte care țin de neurodivergență. În plus, te poate ajuta să gestionezi mai bine disconfortul.

• Citește și: Sindromul de ADHD la adulți afectează viața de cuplu și cea socială. Cum se poate remedia

Iată ce poți încerca pentru misofonie (hipersensibilitate la sunete):

• Căști cu anulare a zgomotului sau dopuri de urechi.
• Sunete ambientale, zgomote albe sau muzică liniștitoare.
• Crearea unui „spațiu sonor sigur” acasă, însemnând un colț liniștit cu căști sau difuzoare pentru sunete ambientale.

Iată ce poți face pentru misokinezie (hipersensibilitate la mișcări repetitive):

• Să îți muți privirea în altă parte. Ferește-te să te uiți direct spre mișcarea care îți declanșează starea. Dacă nu poți părăsi spațiul, mută-ți atenția pe o altă zonă sau obiect.
• Citește, uită-te în telefon, poartă ochelari cu filtru ușor colorat (pentru a estompa mișcările periferice) si brațe mai groase, care să reducă vedera periferică.
• Ia-ți anumite ancore vizuale. Ține în apropiere un obiect asupra căruia să-ți concentrezi atenția: o brățară, o bilă antistres, un spinner.