Intoleranța la gluten: simptome, analize și alimente permise?

Intoleranța la gluten sau boala celiacă – cum și cât ne afectează?

    Intoleranța la gluten, cunoscută medical cu numele de boala celiacă sau celiachie, este una dintre maladiile despre care se vorbește tot mai mult în ultimii ani. Dincolo de moda dietelor alimentare fără gluten, medicii descriu o boală profund invalidantă, ale cărei efecte se resimt la nivelul întregului corp. 

    Deși este o intoleranță alimentară, boala celiacă este și o maladie cronică, autoimună. Conform Organizației Mondiale pentru Gastroenterologie, aceasta afectează mai multe organe ale corpului, în urma ingestiei de gluten.

    În Europa, o persoană din 100 suferă de celiachie, însă aproximativ 20% din cazuri sunt cu adevărat diagnosticate, arată datele Asociației Europene pentru Boala Celiacă. Intoleranța la gluten este mai prezentă în rândul femeilor, al celor care deja suferă de o boală autoimună sau al celor care au în familie cazuri de boală celiacă.

    Un risc crescut de a suferi de intoleranță la gluten au persoanele cu una dintre următoarele afecțiuni:

    • un membru al familiei cu boala celiacă sau cu dermatită herpetiformă,
    • diabet de tip 1,
    • sindrom Down sau sindrom Turner,
    • o boală autoimună tiroidiană, cum este tiroidita Hashimoto,
    • colită microscopică,
    • boala Addison (insuficiență suprarenală).

    Boala celiacă nu este o intoleranță alimentară clasică, așa cum este intoleranța la lactoză. Boala celiacă este o boală autoimună, în timp ce intoleranța la lactoză este caracterizată prin lipsa unei enzime numite lactază, necesară pentru a procesa zahărul din lapte (lactoza).

    Mai multe informații despre intoleranța la lactoză citiți aici.

    Complicații

    Netratată sau incorect tratată, intoleranța la gluten are consecințe importante asupra sănătății. Printre problemele pe care le poate provoca boala celiacă necontrolată se numără:

    • osteoporoza,
    • infertilitatea,
    • avorturile repetate (pot fi singura manifestare a bolii la femei),
    • anemia prin deficit de fier,
    • anumite forme de cancer.

    Un studiu al Fundației pentru Boala Celiacă arată că riscurile de a dezvolta o altă boală autoimună cresc substanțial dacă intoleranța la gluten este descoperită târziu.

    Boala celiacă nu se vindecă niciodată, dar poate fi ținută sub control printr-o dietă strictă fără gluten. 

    Ce este boala celiacă

    Când vilii sunt distruși, pe fondul intoleranței la gluten, organismul nu mai poate absorbi substanțele nutritive din alimente, ca să funcționeze optim GRAFIC: Shutterstock

    Glutenul este o proteină conținută în cereale precum grâul, orzul, ovăzul, secara, kamut. Cu alte cuvinte, este prezent în alimentele pe care le consumăm zilnic:

    • pâine,
    • diferite produse de patiserie sau de cofetărie,
    • paste făinoase etc.

    În cazul persoanelor cu intoleranță, glutenul activează sistemul imunitar la nivelul mucoasei intestinale. Drept consecință, are loc o distrugere progresivă a vililor intestinali. Aceștia sunt mici proeminențe ce au aspectul firelor de păr și căptușesc intestinul subțire. Vilii cresc suprafața intestinului subțire, ușurând absorbția în sânge a substanțelor nutritive.

    Din cauza distrugerilor de la nivelul intestinului subțire, intoleranța la gluten duce la malabsorbția unor substanțelor nutritive importante din alimente:

    • fier,
    • calciu,
    • acid folic.

    Cauza exactă a acestei disfuncții nu este cunoscută, fiind suspectate predispoziții genetice. Pe de altă parte, trebuie analizate și condițiile pe fondul cărora s-a activat sistemul imunitar:

    • infecții,
    • terapii cu antibiotice,
    • chimio- sau radioterapie,
    • stres. 

    Boala celiacă: simptome digestive, dar nu numai

    Intoleranța la gluten poate fi foarte greu de diagnosticat deoarece poate da simptome diferite de la un pacient la altul. Manifestările cele mai întâlnite sunt în sfera digestivă:

    • diaree,
    • balonare și gaze intestinale,
    • dureri abdominale,
    • stare de greață și vomă,
    • constipație.

    De asemenea, persoanele cu intoleranță la gluten care nu țin regim special pot pierde în greutate și resimți o stare de oboseală aparent inexplicabilă.

    Peste jumătate din adulții cu boala celiacă au simptome care nu țin de sfera digestivă:

    Intoleranța la gluten poate provoca dermatită herpetiformă, manifestată prin vezicule însoțite de mâncărime la nivelul antebrațelor și coatelor, genunchilor și de la genunchi în jos, pe trunchi, pe scalp sau pe fese FOTO: Shutterstock
    • anemie (de obicei, prin deficit de fier),
    • reducerea denstității osoase (osteoporoză) sau oase fragile (osteomalacie),
    • o iritație a pielii manifestată prin pustule însoțite de mâncărime (dermatită herpetiformă),
    • ulcere la nivelul cavității bucale,
    • dureri de cap,
    • afectarea sistemului nervos: senzație de amorțeală la nivelul extremităților, posibile probleme de echilibru și tulburări cognitive,
    • o funcționare alterată a splinei.

    Alte intoleranțe alimentare pot avea manifestări similare intoleranței la gluten, dar și alte simptome cutanate și respiratorii.

    Informații complete despre intoleranțele alimentare găsiți aici.

    Intoleranța la gluten la copii

    În cazul sugarilor, intoleranța la gluten apare după introducerea cerealelor în procesul de diversificare. Bebelușul prezintă scaune diareice, pierde din greutate, nu mai are poftă de mâncare. Procesul de creștere este alterat.

    „La copilul mic, debutul bolii celiace este insidios, prin scaune de tip steatoric, păstoase, lucioase, decolorate, voluminoase, cu resturi alimentare nedigerate.”

    Dr. Laura Mihaela Trandafir, de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sf. Maria“, Iaşi, într-un articol apărut în „Revista Română de Pediatrie“

    Copiii mai mari cu boala celiacă au scaune diareice, greață și vărsături care se cronicizează. „La copilul mare, intoleranța la gluten este una dintre principalele cauze de hipotrofie staturo-ponderală prin anorexie, malabsorbţie şi pierderi intestinale de nutrienţi”, spune dr. Laura Mihaela Trandafir.

    Pe scurt, la copii, intoleranța la gluten provoacă simptome aproape exclusiv la nivel digestiv:

    • stare de greață,
    • vomă,
    • diaree cronică,
    • abdomen proeminent,
    • constipație,
    • gaze,
    • scaune deschise la culoare și urât mirositoare.

    În lipsa tratamentului aplicat corect, la copii, complicațiile date de intoleranța la gluten sunt serioase:

    • afectarea smalțului dentar,
    • pierdere în greutate,
    • dezvoltare deficitară,
    • anemie,
    • iritabilitate,
    • probleme la creșterea în înălțime,
    • pubertate întârziată,
    • simptome neurologice, printre care deficit de atenție cu hiperactivitate (ADHD), dificultăți de învățare, dureri de cap, lipsa coordonării musculare și convulsii.

    Intoleranță sau alergie la gluten?

    Intoleranța la gluten este diferită de alergia la gluten, atrage atenția Societatea europeană pentru studiul bolii celiace. Este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar al pacientului atacă celulele tubului digestiv.

    Și alergia implică sistemul imunitar, asemenea bolii celiace, dar mecanismul este diferit. În primul rând, răspunsul imun se declanșează de la mai multe substanțe din grâu, nu doar la gluten. Astfel că mai corect ar fi să o numim alergie la grâu, în loc de alergie la gluten. Este mai comună la copii, dar în general, la majoritatea dispare de la sine până la 12 ani.

    Simptomele alergiei la grâu includ:

    • stare de greață,
    • diaree,
    • o iritație persistentă la nivelul gurii și all gâtului,
    • urticarie sau iritații cutanate,
    • nas înfundat,
    • iritații oculare,
    • dificultăți de respirație.

    Manifestările de alergie la gluten apar, de obicei, la câteva minute după ce ai consumat produse cu făină de grâu. Dar sunt cazuri în care au debutat și la două ore după ingestie.

    Spre deosebire de intoleranța la gluten, ale cărei efecte negative apar în timp, în caz de alergie la gluten, poate fi pusă în pericol viața. Dificultățile grave de respirație și șocul anafilactic sunt cele mai periculoase complicații.

    O persoană alergică la grâu poate manifesta simptome și la consumul de orz sau secară.

    Intoleranța la gluten, o boală străveche, studiată în timpurile moderne

    Într-un articol publicat de Centrul pentru Studiul Bolii Celiace al Universității din Chicago, Dr. Stefano Guandalini reface istoria bolii celiace, de la cele dintâi mențiuni despre această boală până la eforturile actuale de identificare a mecanismului dezvoltării intoleranței la gluten și de găsire a unui tratament.

    Deși este considerată o boală a lumii moderne, primele scrieri despre intoleranța la gluten vin din secolul I î.Hr., de la Arataeus din Cappadochia. Acesta a și dat numele bolii, de la grecescul „koelia” – abdomen. El descria boala astfel:  „Dacă stomacul este iritat de mâncare și dacă aceasta trece nedigerată și crudă, iar nimic nu intră în corp, vom numi acea persoană celiacă“.

    Mult mai târziu, în 1888, pediatrul Samuel Gee a studiat intoleranța la gluten la copii mici, între 1 și 5 ani. Atunci, medicii credeau că simptomele sunt cauzate de o eroare în dieta copiilor și nu au constatat o legătură cu ingestia de gluten. 

    Dieta cu banane

    În anii ‘20, apare dieta cu banane pentru celiaci. Medicul Sidney Haas declara că a aplicat această dietă la câțiva pacienți ai săi celiaci, salvându-le viața. În 1924, Haas a publicat cercetările sale, arătând cum a reușit să salveze viața copiilor care au urmat dieta ce excludea pâinea, biscuiții și celelalte cereale.

    Abia în 1940, Willem Karen Dicke a observat rolul grâului în declanșarea bolii celiace. De atunci a fost stabilit și unicul tratament, regimul fără gluten. 

    După 1990, boala celiacă a fost acceptată de toată comunitatea medicală ca fiind o maladie autoimună, asociată unei anumite gene (genele DG2 sau DQ8), fiind identificat antigenul lipsă, enzima transglutaminază tisulară. Totodată, ESPGHAN (European Society for Paediatric Gastroenterology Hepatology and Nutrition) stabilește un nou protocol pentru boala celiacă și publică ghidul care este valabil și astăzi.

    8.000 de copii români, în evidențe cu boala celiacă

    Simptomele foarte variate, care se pot asocia cu o mulțime de afecțiuni,  fac ca intoleranța la gluten să fie o boală destul de rar diagnosticată.

    În România, aproximativ 8.000 de copii se află în evidență ca având boala celiacă, conform datelor înregistrate de Consiliul Economic și Social al Camerei Deputaților. Specialiștii consideră că numărul acestora este însă mai mare. De altfel, Centrul de Management pentru Boala Celiacă din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alfred Russescu“ estimează că până la 200.000 de români au intoleranță la gluten. 

    La nivel european, în medie, 1 din 100 de persoane are boală celiacă. Cele mai puține persoane cu intoleranță la gluten sunt în Germania (0,3%) și cei mai mulți în Finlanda (2,4%). În Europa, 12%-15% dintre persoanele cu boala celiacă ajung să fie diagnosticate. Raportul bărbați-femei cu boala celiacă este de 1:2, la un bărbat cu intoleranță la gluten, cel puțin două femei suferă de aceeași patologie, au identificat gastroenterologii Institutului Dr. Schar.

    Test intoleranță la gluten

    În general, traseul diagnosticării este același, atât în cazul copiilor cât și în cel al adulților. Pacienții se prezintă în mod repetat la medic acuzând probleme digestive devenite cronice. Specialistul va lua în calcul în acest caz trimiterea pacientului către testările specifice celiachiei.

    Boala celiacă se manifestă de la vârste fragede, apar simptome la copii încă din faza de sugar. Dar diagnosticarea se face și la vârsta adultă sau chiar la persoanele în vârstă.

    Pe de altă parte, conform Fundației pentru Boala Celiacă din SUA, unii pacienți dezvoltă această boală în copilărie, în timp ce alții la vârsta adultă. Nu se cunosc încă motivele acestui fenomen.

    Înainte de a stabili un tratament, diagnosticul trebuie să fie corect pus. În primul rând, este important de stabilit dacă este vorba de celiachie sau de o alergie la gluten.

    Pentru a identifica intoleranța la gluten, se realizează un test de sânge care măsoară nivelul anticorpilor specifici maladiei (anticorpii antitransglutaminază). Dacă nivelul anticorpilor respectivi este mărit, se pune în discuție diagnosticul de boală celiacă. Dar realizarea acestui test nu este suficientă pentru a pune diagnosticul de certitudine de intoleranță la gluten.

    Este esențial ca testul de sânge pentru intoleranța la gluten să se facă înaintea începerii unui regim de renunțare la gluten. Eliminarea glutenului din alimentație poate face ca rezultatul analizelor de sânge să fie normal.

    Intoleranța la gluten: alte analize necesare

    Ghidul Organizației Mondiale pentru Gastroenterologie recomandă ca diagnosticul să țină seama de mai multe elemente cheie:

    • realizarea unei endoscopii și a unei biopsii. Se poate realiza o endoscopie clasică, prin introducerea unui tub cu o cameră video pe cale orală până în tractul digestiv. Dar poate fi efectuată și cu ajutorul unor capsule endoscopice;
    • observarea remisiunii simptomelor după instaurarea regimului fără gluten;
    • investigarea istoricului familial, pentru a observa o eventuală predispoziție genetică (părinți, frați cu intoleranță la gluten).

    Excluderea glutenului din alimentație este singurul tratament viabil

    Diagnosticul de boală celiacă bulveresează adesea viața întregii familii. Dieta drastică de excludere a glutenului implică o reorganizare în cadrul bucătăriei. Și nu vorbim numai de feluri de mâncare fără gluten, de reinventarea celor tradiționale, ci și de evitarea contaminării preparatelor cu gluten. Sprijinul familiei însă face ca viața bolnavilor de celiachie să fie una aproape normală.

    Un ghid complet pentru persoanele cu intoleranță la gluten îl oferă Asociația Română pentru Intoleranță la Gluten. Persoanele cu intoleranță la gluten sau cei apropiați vor afla de aici cum pot accepta mai ușor diagnosticul, cum pot face față provocărilor zilnice privind dieta fără gluten sau cum pot avea o viață socială normală chiar și atunci când nu se pot atinge de multe preparate culinare.

    Este important de știut că forurile europene au introdus ca obligativitate tipărirea pe ambalajele produselor alimentare sau chiar și a celor nealimentare (săpunuri, șampoane etc.) a tuturor ingredientelor care conțin gluten. Din fericire, pe piață există numeroase produse destinate exclusiv celor cu intoleranță la gluten. 

    Intoleranța la gluten: alimente permise și interzise

    Iată regulile recomandate de Association of European Coeliac Societies pentru cei cu intoleranță la gluten:

    1. Eliminarea din alimentație a tuturor cerealelor care conțin gluten și înlocuirea cu cereale fără gluten sau pseudocereale.

    Alimente interzise:

    • grâu (se regăsește și sub alte denumiri: bulgur, durum, semolina, spelta, graham),
    • orz (malț),
    • secară,
    • triticală (cereală rezultată din încrucișarea grâului cu secara).

    Alimente permise:

    • hrișcă,
    • quinoa,
    • amaranth,
    • orez,
    • mei,
    • porumb.

    2. În categoria alimente permise în intoleranța la gluten intră toate legumele și fructele proaspete. Celiacii sunt încurajați să consume o gamă variată de legume pentru a preveni carențele nutriționale produse de boală. 

    3. În stare proaspătă, carnea, peștele sau ouăle nu conțin gluten. Atenție, însă, la glutenul ascuns în anumite produse procesate:

    • salam,
    • șuncă,
    • pateu,
    • cârnați.

    4. Iaurtul simplu este un produs fără gluten. Atenție la cele cu diferite arome care ar putea avea diferite ingrediente care conțin gluten. Iaurtul din soia are șanse mari să prezinte urme de gluten. Untul și laptele sunt produse care nu prezintă un risc. În ceea ce privește brânza, aceasta este recomandată bolnavilor cu intoleranță la gluten datorită aportului mare de calciu. Brânza trebuie să fie, însă, cât mai puțin procesată. Unele brânzeturi moi conțin gluten (cottage cheese sau sortimentele cu mucegai). 

    Dacă regimul fără gluten este instaurat timpuriu și este respectat cu strictețe, simptomele bolii celiace dispar, iar pacientul poate să se bucure de o viață normală. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare