Românii bolnavi de COVID-19 au riscul cel mai mare din Europa să-și piardă viața din cauza acestei boli. Statisticile arată că numărul deceselor este mai mare în România decât în orice țară europeană și se menține ridicat de multe săptămâni. De tratamente nu ducem lipsă, spun medicii infecționiști, dar sunt multe alte motive care ne-au adus în această situație dezastruoasă. Le-am discutat cu specialiști din mai multe domenii și cu reprezentanți ai pacienților de la noi.
De aproape două luni, mortalitatea prin COVID-19 se menține constant la aproximativ 3 decese la 100.000 de locuitori, cu mult peste cifrele înregistrate în alte state europene, arată datele Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).
Situația prezentată pe 11 septembrie 2020 pentru Europa arată că, în România, mortalitatea cumulată la 14 zile era de 3 decese la 100.000 de locuitori. Următoarele state în acest clasament sumbru au de cel puțin două ori mai puține decese prin coronavirus decât noi: Bulgaria, cu 1,7 decese la 100.000 de locuitori și Spania, cu 1,4 decese la 100.000 de locuitori. Toate celelalte țări europene au mai puțin de un deces la 100.000 de locuitori.
Nu stăm foarte bine nici la numărul total de decese prin coronavirus de la începutul pandemiei și până acum. Datele Worldometers arată că cele 204 decese la un milion de locuitori plasează România pe locul 32 din 215 – numărul țărilor afectate de pandemia de coronavirus și incluse în aceste statistici.
De ce suntem primii în Europa la rata de mortalitate am încercat să aflăm de la specialiști infecționiști, medici de familie, epidemiologi și reprezentanți ai pacienților. Vina se împarte între problemele vechi și noi ale sistemul medical și lipsa de educație sanitară a românilor. Le detaliem pe fiecare în cele ce urmează.
Cum se raportează decesele la noi
În fața acestor date sumbre, prima întrebare firească este cum declară România decesele prin COVID-19. În primele luni de pandemie, a apărut suspiciunea că spitalele au raportat fictiv decese de COVID-19, pentru a primi mai mulți bani de la UE.
În spațiul public a fost vehiculată și informația potrivit căreia familiile celor decedați primesc bani ca să declare că decesul a fost cauzat de COVID-19. Ministrul Nelu Tătaru a infirmat aceste acuzații, explicând la Digi 24 că nu se cere familiei ce să declare. Medicul curant sau cel de gardă declară și își asumă cauza decesului în certificatul constatator, fără a fi nevoie de avizul familiei decedatului. Discuțiile din spațiul public au luat amploare și după rectificările făcute de INSP în rapoartele zilnice care anunțau decesele.
Modul oficial de raportare a deceselor este același în toate statele europene, ne-a spus profesorul Alexandru Rafila, reprezentantul României la OMS. „Metodologia din România este făcută după cea a Organizației Mondiale a Sănătății, nu este diferită”, spune profesorul Rafila.
Ce înseamnă decese prin coronavirus detaliază un document elaborat de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT): „decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, etc.) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului”.
Infecția cu noul coronavirus trebuie raportată drept cauză a decesului chiar dacă cei confirmați pozitiv au suferințe asociate, inclusiv cancer terminal, mai spune metodologia.
Cum stăm cu accesul la tratamente
Protocolul de tratament în COVID-19 nu este diferit în România față de Europa și de restul lumii, spune medicul Adrian Marinescu, de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Capitală. „Aici nu mă refer numai la medicamentele antivirale, ci la tot ce înseamnă tratament care poate fie util în COVID-19. Avem acum și Remdesivir. Este adevărat că nu în cantitate atât de mare pe cum ne-am dori. Îl putem folosi doar în formele severe, dar nu avem suficient și pentru formele moderate, unde ar putea aduce beneficii mari. Dar problema aceasta o au chiar și americanii. Nici la ei nu există Remdesivir pentru toți pacienții”, a explicat specialistul în boli infecțioase pentru Smartliving.ro.
Nici plasma convalescentă nu mai este o problemă atât de mare ca în lunile anterioare, când era aproape inexistentă ca opțiune terapeutică în spitale. În ultimele săptămâni, colectarea de plasmă a crescut cu 50%, după ce metodologia a fost simplificată de Ministerul Sănătății, potrivit Covidplasma.ro.
Numărul paturilor de terapie intensivă pentru bolnavii cu coronavirus a ajuns la 1.050. Gradul de ocupare din ultimele săptămâni a fost la mai puțin de jumătate. „Este adevărat că, într-o anumită regiune, lucrurile se pot complica. De exemplu, în Capitală crește numărul pacienților nou-infectați din care se selectează multe cazuri severe. Poate să apară astfel o supraaglomerare la ATI. Asta se mai întâmplă”, spune dr. Marinescu.
Spitale suprasolicitate și lipsă de experiență
Chiar și cu tratamente și paturi de terapie intensivă disponibile, capacitatea sistemului de sănătate de a trata aceste cazuri este pusă la îndoială de unii experți. Profesorul Alexandru Rafila, reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), crede că mortalitatea ridicată poate fi explicată prin faptul că unele spitale sunt suprasolicitate, iar unitățile de terapie intensivă din unele localități sunt sub presiune.
„Bănuiesc că astfel de suprasolicitări (n.r. – sunt o cauză) – și ale personalului medical, sunt oameni care lucrează acolo de mult timp, fără concedii, sub presiune foarte mare – și trebuie să găsim o soluție astfel încât să repartizăm această povară și în alte zone, care sunt mai puțin afectate în acest moment. Asta este opinia mea, bineînțeles”, a declarat prof. dr. Alexandru Rafila pentru Digi 24.
Sunt diferențe mari între spitalele din România la rata de mortalitate, chiar și între cele dedicate COVID-19, spune medicul Adrian Marinescu. „De exemplu, noi, la Matei Balș, am avut mereu o rată scăzută de mortalitate. Problema este când luăm România în ansamblu. Cei 100.000 de locuitori la care se raportează statistica ECDC provin din întreaga țară, este o medie națională. Dacă raportarea ar fi pe spitale, diferențele ar fi mari”, potrivit specialistului în boli infecțioase.
De unde aceste diferențe, dr. Marinescu explică în continuare: „din mai multe considerente: o experiență mult mai mare, o terapie intensivă dedicată bolilor infecțioase”.
Bolnavii nu sunt internați și evaluați
O altă explicație pentru rata foarte mare a mortalității prin COVID-19 de la noi are legătură cu reticența românilor de a se interna în spital pentru o evaluare medicală. Internarea pentru 48 de ore a bolnavilor confirmați pozitiv este obligatorie prin lege, dar sistemul medical își dovedește încă o dată limitările.
„Sunt bolnavi care nu ajung la spital după ce primesc diagnosticul de COVID-19. În multe cazuri, nu se face nicio evaluare a stării bolnavului, ceea ce poate fi o problemă pentru evoluția bolii. Această evaluare inițială, care se realizează în cele 48 de ore, înseamnă analize și teste prin care putem depista dacă pacientul are probleme asociate. Dacă nu face evaluarea, el rămâne acasă și poate evolua sever”, explică dr. Adrian Marinescu.
Lista analizelor care se fac la internarea în spital o găsiți în acest articol Smart Living. Problemele care pot fi depistate prin această evaluare inițială dictează tratamentul potrivit pentru fiecare bolnav în parte, astfel încât să poată fi prevenită evoluția severă a infecției.
Toți cei confirmați cu coronavirus ar trebui să facă această primă evaluare medicală, pentru că este foarte importantă, insistă și dr. Virgil Musta, coordonatorul secţiei COVID-19 din cadrul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara. „O evaluare inițială, cum prevede legea, ne ajută să ne dăm seama dacă pacientul are risc de evoluție severă și să intervenim din timp cu tratament unde se impune, înainte să ajungem la o formă severă”, spune specialistul.
DSP-urile nu mai trimit bolnavii la spital
Dr. Sandra Alexiu, medic de familie și președintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov, semnalează o altă problemă: bolnavii sunt îndrumați chiar de direcțiile de sănătate publică să nu meargă la spital, iar spitalele, la rândul lor, întreabă pacienții dacă vor să se interneze.
„Am pacienți care au sunat la DSP să anunțe că au simptome de coronavirus, le-au trimis o ambulanță să recolteze probe pentru test, i-au anunțat că sunt pozitivi și i-au sfătuit să rămână acasă dacă nu se simt rău. Aceasta este informația pe care o primesc în mod eronat de la unele DSP-uri. Sunt și cazuri când bolnavii merg singuri la spital și sunt întrebați dacă doresc internarea. Legea carantinei nu permite acest lucru. Ea spune că toți pacienții confirmați trebuie internați 48 de ore și evaluați”, potrivit medicul Sanda Alexiu.
Internările sunt o provocare pentru spitale
Din ce motiv sunt autoritățile ezitante în aplicarea legii ne-a explicat Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP). „Dacă s-ar întâmpla așa cum spune legea, spitalele ar fi sufocate. Nu am mai avea spitale. În perioada aceasta, ați observat probabil că nu s-a mai pus accent pe internare. Sunt foarte mulți pacienți pe care DSP-urile nu-i mai direcționează către spitale, pentru că nu vor face față. Medicii nu s-ar putea ocupa de pacienți și i-ar trimite în alte spitale, din alte orașe – din București, la Medgidia, de exemplu”, spune Vasile Barbu.
Perioada următoare va aduce provocări și mai multe sistemului medical, crede președintele ANPP. „Vor începe școlile, se vine din vacanțe, urmează câteva sărbători religioase de toamnă care vor genera și ele risc de răspândire a coronavirusului și spitalele vor fi pur și simplu asaltate de cazuri multe. Nu avem medici specialiști să poată îngriji un așa număr mare de pacienți în spital”, spune Vasile Barbu.
Cum ar putea face totuși bolnavii analize fără internare
O soluție există pentru această problemă, spune dr. Virgil Musta. „Eu am propus Ministerului Sănătății un sistem în care pacientul să fie evaluat inițial cu spitalizare de zi, după care monitorizat la domiciliu de către medicul de familie și reevaluat în ziua 5-7, atunci când apare de regulă evoluția severă a bolii. Ei nu trebuie neapărat să stea în spital dacă nu mai avem locuri. O nouă evaluare biologică în ambulatoriu, cum se face în alte țări din Europa, ar foarte eficientă în reducerea mortalității”, potrivit dr. Virgil Musta.
Efectuarea unei consultații și a unor analize în ambulatoriu poate preveni complicațiile și poate reduce numărul deceselor prin COVID-19, crede și președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților. „Nu mi se pare corect ca toate cazurile de COVID-19 să ajungă în spital, pentru că nu putem face față. Avem capacități de 5-6 ori mai mari în ambulatoriu decât în spitale în privința investigațiilor”, spune Vasile Barbu.
Bolnavii de acasă sunt greu de monitorizat
Ce se întâmplă cu bolnavii care nu vor să meargă la spital sau care se externează după 48 de ore este o altă problemă care contribuie la riscul ridicat de mortalitate din România. Legislația prevede ca ei să fie monitorizați zilnic la domiciliu de către medicul de familie. Pentru ca acest lucru să fie posibil, ar trebui mai întâi ca medicii de familie să afle despre pacienții infectați. Acest lucru este dificil, dacă nu imposibil de multe ori, spune președintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov.
„Dacă aflăm de pacienții cu COVID-19, aflăm cu foarte mare întârziere. Acel traseu al pacientului creat de Ministerul Sănătății funcționează doar teoretic, din păcate. El nu se respectă, pentru că sunt multe verigi care nu funcționează. Noi aflăm despre aceste cazuri, în general, de la pacienții noștri. Condiția este să avem relații vechi și cunoscute cu ei, ceea ce nu se întâmplă mereu. Ei ne sună și ne informează că au fost depistați pozitiv”, spune dr. Sandra Alexiu.
Medicii de familie ar trebui să afle într-un timp cât mai scurt dacă au pacienți infectați cu noul coronavirus. Pentru asta, ar trebui să existe un sistem de informare care să le permită inclusiv comunicarea cu medicii din spital, mai spune dr. Alexiu.
Starea bolnavilor nu este urmărită la domiciliu
În România, monitorizarea bolnavilor aflați la domiciliu se face doar telefonic. În țări precum Germania există echipe medicale speciale care se deplasează zilnic la bolnavii aflați la domiciliu pentru a monitoriza anumiți parametri precum saturația de oxigen. „Medicii sunt echipați corespunzător și, pe baza unei liste, merg la bolnavi acasă. În urma consultației, își pot da seama cum evoluează boala și dacă au nevoie de îngrijiri medicale la spital”, ne-a povestit dr. Adrian Marinescu.
Cum se face monitorizarea prin telefon în România ne-a explicat dr. Sandra Alexiu: „Dacă aflăm că un pacient confirmat pozitiv cu COVID-19 este acasă, trebuie să vorbim cu el zilnic, să vedem cum se simte, să-l consiliem, să depistăm dacă evoluează spre o formă severă și să cheme salvarea, când este cazul”.
Deplasarea medicilor de familie la domiciliul bolnavilor ar presupune costuri ridicate și greu de acoperit de sistemul medical românesc. Ar fi greu de pus în practică, spune președintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov. „Ca să putem face vizite la domiciliu, trebuie să ne punem mai întâi pe noi în siguranță. Or, noi nu am primit nici măcar o mască de la statul român. Ne-am dotat cu echipamente din banii proprii. Apoi, nu putem lăsa o comunitate fără medic, mai ales în mediul rural, unde este un singur medic pentru toată comuna”, explică dr. Sanda Alexiu.
Bolnavii ajung prea târziu la spital
Teama de spitale și lipsa unei monitorizări atente a bolii au făcut ca românii să ajungă la spital cu forme severe de COVID-19. „Ei stau prea mult la domiciliu și vin cu forme severe, când deja niște mecanisme patogenice sunt declanșate și este foarte dificil să le mai blochezi sau să le restabilești”, atrage atenția dr. Virgil Musta.
Neîncrederea în spitale și în medici îi determină pe români să amâne pe cât se poate internarea, crede Vasile Barbu. „Cunosc n cazuri de oameni cu COVID-19 care se tem să meargă la spital pentru că au citit că-i încuie într-o cameră și vin din când în când să-i vadă. Se gândesc că acasă sunt îngrijiți mai bine și aleg să se trateze singuri. Este un fenomen social care a scăpat de sub control. Oamenii nu mai au încredere în spitale și în sistem, în general”, potrivit președintelui ANPP.
Medicul Virgil Musta spune că se întâmplă frecvent ca bolnavii să vină la spital cu forme atât de severe de COVID-19, încât să fie internați direct la terapie intensivă. „Cei care ajung pe secție, evoluează mai rar spre forme critice, datorită terapiei care le este administrată în timp optim”, explică specialistul.
Infecțiile nosocomiale rămân o problemă în spitale
Când românii infectați cu virusul SARS-CoV-2 ajung totuși la spital, apare o altă problemă care le reduce șansele de vindecare: infecțiile intraspitalicești, numite și nosocomiale.
„În ultima perioadă, nu s-a mai vorbit despre această problemă veche a spitalelor românești, dar nu înseamnă că ea a dispărut. Infecțiile intraspitalicești nu s-au redus odată cu COVID-19. Până în prezent, niciun epidemiolog nu și-a asumat riscul de a afirma că a scăzut frecvența acestor infecții. De multe ori, acele infecții pulmonare nu sunt provocate numai de virusul SARS-CoV-2, ci și de anumite pneumonii bacteriene”, crede Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.
Pe hârtie, incidența infecțiilor nosocomiale în spitalele din România este extrem de scăzută, sub media europeană. În realitate, vorbim despre o subraportare și o subdiagnosticare a acestor infecții la noi, potrivit unui document publicat de Institutul Național de Sănătate Publică. Un studiu de prevalență efectuat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) în zece spitale din România arăta că infecțiile intraspitalicești sunt, de fapt, de 10 ori mai frecvente decât cifrele raportate oficial. Concluzia studiului a fost că ele sunt subraportate în țara noastră.
Dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București, este singurul medic de până acum care a adus în discuție problema infecțiilor nosocomiale în contextul pandemiei de coronavirus. Într-un interviu la Digi 24, dr. Mahler a declarat că trei pacienți COVID internați la terapie intensivă în spitalul pe care îl conduce au fost aduși cu astfel de infecții, unul de la Spitalul Județean Brașov, iar ceilalți doi de la alte spitale din București.
Și medicul Virgil Musta admite că infecțiile nosocomiale sunt o problemă, mai ales în secțiile de terapie intensivă. „Este posibil ca rata de deces prin COVID-19 să fie ușor influențată în România și de infecțiile intraspitalicești. Noi, pe secția de boli infecțioase, nu am avut infecții nosocomiale pe perioada COVID-ului. La terapie intensivă există acest risc, pentru că secțiile ATI au un potențial foarte mare de infecții nosocomiale”, ne-a explicat dr. Musta.
Românii sunt fruntași la comorbidități
Ultima, dar poate cea mai importantă explicație pentru numărul atât de mare de români care mor din cauza coronavirusului are legătură cu starea de sănătate a populației.
După mai bine de o jumătate de an pandemie, știm că persoanele vulnerabile au suferințe asociate sau comorbidități, cum le numesc medicii: boli cardiovasculare, diabet, obezitate, hipertensiune, afecțiuni renale, boli pulmonare și cancer.
Și la noi, ca și în alte țări, peste 90% dintre cei care mor din cauza coronavirusului au una sau mai multe boli asociate. Raportul săptămânal de supraveghere al Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată că 94,8% dintre românii decedați aveau comorbidități.
La cele mai multe dintre aceste suferințe suntem fruntași în Europa, dacă analizăm profilul de țară publicat în 2019 de Comisia Europeană. Mortalitatea cauzată de boala cardiacă ischemică este de aproape trei ori mai mare în România decât în UE. La numărul de accidente vasculare cerebrale suntem mult peste media UE. În aceste condiții, este explicabil de ce avem una dintre cele mai scăzute speranțe de viață din UE. Ea este cu aproape 6 ani mai mică decât media europeană (75,3 ani versus 80,9 ani).
Populația noastră este mai bolnavă decât multe altele din Europa, unde educația pentru sănătate este mai bună, unde se fac controale medicale periodice anual și unde oamenii sunt educați să facă sport și să mănânce sănătos, crede medicul Virgil Musta.
„Din păcate, noi avem multă obezitate, mult diabet, suntem pe primul loc în Europa la bolile cardiovasculare și aceste trei boli sunt principalii factori de evoluție severă și de mortalitate în COVID-19”, spune specialistul.
Mergem la medic abia când bolile sunt avansate
O problemă este nu doar numărul mare de români cu boli cronice, ci și faptul că suferințele lor sunt în stadii avansate. Consecința este că o infecție precum COVID-19 dezechilibrează foarte ușor bolnavul cu suferințe severe și duce de multe ori la deces. Românii își depistează bolile târziu, când tratamentele se dovedesc limitate, spune dr. Sandra Alexiu.
„Avem un număr mare de boli declarate și pacienți cu o educație sanitară foarte precară, care se prezintă la medic în ultimele stadii ale unor boli cronice. Nu se mai pune problema de prevenție la noi, doar ne chinuim să echilibrăm afecțiunile existente. Dacă depistezi din timp o boală, ai șansa să o ții în frâu. Poți să nu ajungi la complicații grave și să nu mai ai nicio șansă. Sunt o mulțime de boli cu care se poate trăi. Pe noi ne prinde această infecție COVID-19 și ne decompensează (n. r. – dezechilibrează) atât de rău pentru că bolile asociate sunt decompensate”, spune medicul de familie.
Bolile românilor nu sunt nici ținute bine sub control, cu analize periodice și tratamente corecte, mai spun specialiștii. La această problemă a avut o contribuție mare și accesul limitat la consultații pe durata stării de urgență în România. Mulți bonlavi cronic au amânat consultațiile periodice, suferințele lor s-au agravat și starea lor de sănătate s-a dezechilibrat în aceste luni.
Bolnavii care nu se știu bolnavi
La lipsa de educație sanitară a românilor se adaugă și lipsa unor programe de prevenție și depistare precoce ori proasta lor funcționare. Criza sanitară generată de noul coronavirus se adaugă problemelor care existau deja în sistemul sanitar românesc, crede dr. Adrian Marinescu.
„De multe ori, bolnavii nu au diagnostice. Sunt pacienți aparent sănătoși care, de fapt, au afecțiuni despre care nu știau. Alteori, au boli cronice care nu sunt monitorizate cum ar trebui. Este clar că programele de sănătate care vizează afecțiunile cronice nu sunt bine puse la punct”, spune specialistul în boli infecțioase de la „Matei Balș”.
Dr. Sandra Alexiu le recomandă pacienților confirmați cu COVID-19 și aflați la domiciliu să apeleze la medicul lor de familie pentru orice simptom pe care îl simt în neregulă – prin orice mijloc de comunicare. „Împreună, putem stabili o conduită și poate că evităm astfel spitalul sau, din contră, poate așa ajungem la spital mult mai repede, fără să mai pierdem pași importanți”, conchide medicul de familie. Cu atât mai mult în această perioadă, legătura apropiată cu medicul de familie este foarte importantă.