În societatea contemporană nu mai este o excepție să ai o familie mixtă lingvistic și cultural. Fie că vorbim despre doi parteneri de naționalitate diferită care își învață copilul ambele limbi materne, fie că vorbim de parteneri de aceeași naționalitate, dar care aleg să trăiască și să își educe copilul într-o altă țară, folosind limba maternă și a țării adoptive, cei mici vor lua contact cu aceste influențe. Să nu uităm că sunt țări în care este normal să ai 2-3 limbi materne, deoarece sunt mai multe limbi oficiale, precum Elveția, Belgia sau Canada. Din păcate, în țările monolingve, familiile bilingve sunt văzute ca fiind atipice, diferite, doar prin prisma majorității.
Ce înseamnă a fi bilingv
Bilingvismul are nenumărate forme și mărimi. Anumite persoane bilingve înțeleg ambele limbi și vorbesc doar una dintre ele, altele le cunosc pe ambele, dar folosesc doar una dintre ele. Unele vorbesc una dintre limbi cu accent, altele au un vocabular mai dezvoltat într-o limbă sau pot scrie doar într-una dintre cele două limbi. Este important să reținem că două limbi nu sunt niciodată asimilate în circumstanțe identice.
Prin urmare, abilitățile copiilor bilingvi nu sunt, în mod firesc, la același nivel în ambele limbi. Doar un număr mic de persoane bilingve au cunoștințe la fel de avansate în cele două limbi. Recomand în acest sens: „Cum să crești un copil bilingv – ghidul pentru părinții care cresc copii bilingvi, PEaCH – Păstrarea și promovarea patrimoniului cultural și lingvistic european”.
Cum creștem copiii bilingvi
La întrebarea „Cum să creștem corect copiii bilingvi?”, răspunsul poate fi relativ simplu: „La fel ca pe orice copil – cu multă dragoste”. Limba maternă de care se va simți mai apropiat va fi limba afecțiunii primite. Părinții au un rol foarte important, deoarece ei sunt cei care dau un sens învățării celei de-a doua limbi pentru ca cel mic să-și dorească să o învețe. Mediul familial trebuie să fie unul echilibrat, calm, cu atenție și afecțiune pentru copil, iar dezvoltarea lingvistică a copilului va fi normală, bilingvă.
Experții recomandă să creștem copiii bilingvi folosind metoda „un părinte – o limbă”, adică fiecare părinte să își vorbească propria limbă cu copilul. Desigur, trebuie să ținem cont de faptul că fiecare copil este unic, prin urmare pot fi copii care să refuze folosirea uneia din limbi dacă se simt forțați sau au un alt beneficiu din acest comportament. De asemenea, specialiștii consideră că nu este nevoie să păstrăm o limbă pentru fiecare mediu, deoarece expunerea este cea care îi ajută pe copii să învețe facil.
Copilul care de la naștere aude două sau mai multe limbi în jurul lui, nu devine confuz în legătură cu folosirea cuvintelor, însă în vorbirea sa poate „amesteca” anumite cuvinte.
De ce copilul poate învăță fără dificultăți două limbi
Pentru copiii bilingvi este ideal dacă asimilarea celor două limbi are loc concomitent, până în vârsta de 7 ani, întrucât dezvoltarea creierului le permite acest lucru. Cele două limbi nu vor „concura” pentru a ocupa același loc în creierul copilului ba dimpotrivă, asimilarea lor dezvoltă zone diferite ale creierului.
După vârsta de 7 ani, creierul copilului ajunge la o oarecare maturitate care nu îi va mai permite să învețe o limbă străină în mod intuitiv așa cum face până la această vârstă.
Psiholingviștii spun că limba străină învățată ulterior, nu o va afecta pe cea maternă. Dar, dacă până la vârsta de 7 ani a învățat două limbi, iar după această vârstă nu mai folosește deloc una dintre ele, sunt șanse mari ca limba nefolosită să fie uitată.
Legătura emoțională ușurează asimilarea limbilor de la naștere
Copiii bilingvi mici asociază unui obiect în mod intuitiv, natural, cuvântul ambelor limbi. Limbajul copiilor se dezvoltă dacă aceștia sunt expuși unei limbi în diferite circumstanțe cu cât mai multe persoane distincte (bunici, mătuși), încă de la naștere. Dacă cei mici sunt expuși la două limbi și au nevoie de ambele pentru a comunica cu cei din jur, atunci le vor învăța pe amândouă.
Dacă unul din membrii familiei petrece mult timp plăcut, de calitate cu copilul, acesta va asimila limba cu ușurință. Acest lucru se întâmplă pentru că legătura emoțională dintre mama, tata, mătușă sau bunica și copil este mare, iar copiii vor face cu ușurință legătura mentală dintre cuvânt și obiectele/situațiile din mediu.
Dar până la 2-3 ani, este bine ca denumirile obiectelor în ambele limbi să fie introduse gradual, după recomandarea psiholingviștilor. Dacă copilul devine confuz sau frustrat de schimbările de limba, este mai bine să rămâneți la o singură limbă, cea de-a doua urmând să fie învățată mai târziu.
Ce nevoi au copiii bilingvi?
Limba maternă are o semnificație specială, de aici se naște și o nevoie importantă a copilului: este limba în care ne naștem, limba prin care cunoaștem lumea, limba în care primim afecțiune și ne simțim iubiți cel mai mult. De multe ori este importantă limba prin care copiii bilingvi vor interacționa cu mediul extins, respectiv alți copii sau grădinița/școala.
Avantaje și dezavantaje pentru copiii bilingvi
Printre avantaje, psiholingviștii includ faptul că apetitul lingvistic al copiilor bilingvi este stimulat de la cele mai mici vârste, iar din acest motiv ei au câteva avantaje în dezvoltare.
Copiii bilingvi devin mai creativi și își dezvoltă o mai bună capacitate de concentrare. Ei sunt considerați a fi mai organizați decât copiii care vorbesc o singură limbă și mult mai receptivi la învățarea unei noi limbi străine. Ei au un talent înnăscut pentru multitasking și gândire abstractă. Aceștia se descurcă mai bine în activități care reclamă gestionarea conflictelor și au premisele necesare pentru a dobândi un nivel mai înalt de conștiință metalingvistică.
În plus, așa cum spuneam, fiecare limbă nou învățată, dezvoltă o nouă zonă de pe creier, așa cum arată studii recente. Deci, copiii bilingvi beneficiază de această stimulare a creierului și menținerea lui activ.
Totodată, studiile arată că persoanele bilingve au tendința de a fi mai tolerante și au un nivel de empatie mai ridicat.
Un dezavantaj (disputat totuși) ar fi faptul că pentru copiii bilingvi vorbirea se poate dezvolta mai târziu decât pentru un copiii care cresc cu o singură limbă, însă această întârziere a vorbirii este considerată a fi în parametri normali de dezvoltare.
De asemenea, uneori, vocabularul pe care îl au copiii bilingvi poate fi mai redus decât cel al celor care vorbesc o singură limbă, iar în conversații se poate ca aceștia să găsească anumite cuvinte cu oarece dificultăți.
7 Mituri despre copiii bilingvi
- Copiii bilingvi au întârzieri în dezvoltarea limbajului – Cu toate că este adevărat că un procent foarte mic de copii mici au dificultăți de limbaj, este important să reținem că bilingvismul nu este niciodată cauza acestor dificultăți. O întârziere în dezvoltarea limbajului nu are nicio legătură cu numărul de limbi pe care le vorbește un copil.
- Copiii devin confuzi auzind mai multe limbi – Copiii bilingvi pot face diferența între limbile pe care le aud, încă de la cea mai fragedă vârstă. Începând cu vârsta de 4-5 ani, copiii încep să dezvolte un anumit nivel de conștiință metalingvistică, ceea ce înseamnă că devin conștienți de cele două limbi și pot reflecta asupra modului în care le folosesc. Deci amestecul cuvintelor din limbi diferite este semn de ingeniozitate, nu confuzie!
- Copiii vor asimila automat limbile pe care le vorbesc părinții – Procesul de învățare a unei limbi este o combinație complexă de factori favorizanți. Expunerea variată și regulată la o anumită limbă reprezintă un aspect important, însă cea mai eficientă metodă de învățare constă în exersarea cât mai frecventă și interacțiunile semnificative, afectuoase din viața reală.
- Copiii bilingvi nu ar trebui să amestece limbile – Acest amestec este o dovadă de ingeniozitate și o evoluție normală în dezvoltarea bilingvă. S-a dovedit că limbile unui copil bilingv se dezvoltă independent una de cealaltă și că acești copii au capacitatea de a le diferenția în mod clar.
- Bilingvismul are efecte negative asupra succesului școlar – bilingvismul este asociat cu beneficii cognitive precum abilități mai bune de multitasking, creativitate și memorie de lucru sporite, ceea ce poate contribui la performanțele școlare la anumite materii pe care le au copiii bilingvi.
- A fi bilingv înseamnă a fi pe deplin și în egală măsură fluent în două limbi – două limbi nu sunt niciodată asimilate în circumstanțe identice și nici vorbite/înțelese în egală măsură.
- După copilărie nu mai poți deveni bilingv fluent – De fapt, nu este niciodată prea târziu să învățăm ceva, chiar o nouă limbă.