Activitățile simple care pot reduce riscul de demență cu aproape 40%: studiu
Persoanele cu predispoziție de a dezvolta boala Alzheimer pot întârzia diagnosticul de cu până la cinci ani, potrivit unui studiu de amploare realizat de cercetători de la Rush University Medical Center din Chicago și publicat în revista Neurology, revista medicală a Academiei Americane de Neurologie. Iar anumite activități susținute pe tot parcursul vieții scad cu 38% riscul de demență Alzheimer.
Cercetarea, coordonată de dr. Andrea Zammit, a urmărit aproape 2.000 de persoane, dintre care 75% femei, cu o vârstă medie de aproape 80 de ani la momentul includerii în studiu. Niciun participant nu avea demență la începutul cercetării. Oamenii au fost monitorizați aproximativ opt ani, perioadă în care 551 dintre ei au dezvoltat boala Alzheimer, iar 719 au fost diagnosticați cu deficit cognitiv ușor.
Datele provin din Rush Memory and Aging Project, un studiu longitudinal din SUA care urmărește relația dintre stilul de viață, îmbătrânirea creierului și riscul de demență. În cadrul proiectului, au fost analizate informații despre activitatea intelectuală și accesul la resurse educaționale în trei etape ale vieții: copilărie și adolescență, vârsta adultă de mijloc și vârsta înaintată, în jurul a 80 de ani.
Ce au analizat cercetătorii în fiecare etapă a vieții
Cercetătorii au evaluat nivelul de stimulare intelectuală din copilărie și adolescență, folosind următoarele critrerii: dacă li se citea în primii ani de viață, cât de des citeau cărți, ce tip de materiale existau în casă (ziare, enciclopedii, globuri, atlase) și dacă au studiat o limbă străină cel puțin cinci ani. A fost luată în calcul și educația părinților.
Pentru vârsta adultă de mijloc, analiza a inclus situația financiară în jurul vârstei de 40 de ani, accesul la resurse culturale (abonamente la reviste, dicționare, permis de bibliotecă) și frecvența activităților culturale, precum vizitele la muzee sau biblioteci.
În etapa vârstei înaintate, evaluată în jurul vârstei de 80 de ani, au contat obiceiuri precum cititul, scrisul și jocurile care solicită gândirea, alături de veniturile provenite din pensii, asigurări sociale și alte surse.
Pe baza acestor informații, cercetătorii au construit un scor care descrie nivelul de activitate intelectuală menținut de-a lungul vieții.
Activitatea intelectuală influențează riscul de boala Alzheimer
Analiza a comparat persoanele cu cel mai ridicat nivel de activitate intelectuală pe parcursul vieții și cele aflate la polul opus, primele și ultimele 10 procente din eșantion.
În rândul celor cu un nivel ridicat de activitate intelectuală, 21% au dezvoltat boala Alzheimer. În grupul cu nivel scăzut, proporția a urcat la 34%. Chiar și când au fost luate în calcul vârsta, sexul și nivelul de educație, scorurile ridicate de activitate intelectuală au fost asociate cu un risc cu 38% mai mic de Alzheimer și cu un risc cu 36% mai mic de deficit cognitiv ușor.
Diagnostic întârziat cu 5 ani
Poate cel mai impresionant rezultat al studiului are legătură cu vârsta la care a apărut boala. Persoanele cu cel mai ridicat nivel de stimulare cognitivă de-a lungul vieții au dezvoltat demența Alzheimer, în medie, la 94 de ani, comparativ cu 88 de ani la cele cu cel mai scăzut nivel. Acest lucru înseamnă o întârziere cu mai mult de cinci ani a simptomelor.
Un decalaj similar apare și în cazul deficitului cognitiv ușor. În grupul cu activitate intelectuală intensă, diagnosticul a fost pus, în medie, la 85 de ani. În grupul cu activitate redusă, la aproximativ 78 de ani.
Așadar, vorbim despre câțiva ani în care funcțiile cognitive rămân suficient de bune pentru autonomie și o viață independentă, cu efecte directe asupra calității vieții și asupra presiunii exercitate asupra sistemelor de îngrijire.
Performanță cognitivă mai bună chiar și atunci când boala este deja instalată
O parte dintre persoanele incluse în studiu au decedat pe parcursul urmăririi și au fost evaluate post-mortem. Analiza acestui subgrup, care a inclus 948 de cazuri, a scos la iveală că cei care au avut o activitate intelectuală constantă de-a lungul vieții și-au menținut funcțiile cognitive mai bine și au înregistrat un declin mai lent înainte de deces, chiar și atunci când în creier erau deja prezente modificări timpurii asociate bolii Alzheimer.
Cu alte cuvinte, activitatea intelectuală susținută nu pare să oprească apariția leziunilor caracteristice bolii. Plăcile și celelalte modificări patologice apar în continuare. Diferența apare în felul în care creierul face față acestor schimbări. Funcționează mai eficient și pentru mai mult timp, în ciuda lor.
Această legătură dintre activitatea intelectuală și o performanță cognitivă mai bună spre finalul vieții a rămas solidă din punct de vedere statistic. La fel și asocierea cu un ritm mai lent de deteriorare cognitivă, chiar după ce au fost luate în calcul leziunile cerebrale specifice demențelor de tip Alzheimer.
Sănătatea cognitivă la bătrânețe depinde de stimularea intelectuală
„Rezultatele arată că implicarea constantă în activități care solicită mintea, de-a lungul vieții, este asociată cu o funcție cognitivă mai bună. Accesul la resurse educaționale, biblioteci și programe de educație timpurie poate conta la nivel populational”, a declarat dr. Andrea Zammit, autorul principal al studiului de la Rush University Medical Center din Chicago.
De altfel, concluzia generală a studiului este că sănătatea cognitivă de la bătrânețe este, cel puțin parțial, produsul expunerii pe parcursul vieții la un mediu intelectual stimulant.
Demența nu este o consecință a îmbătrânirii
Rezultatele au fost comentate și de Isolde Radford, senior policy manager în cadrul Alzheimer’s Research UK, care nu a fost implicată în studiu. „Datele se adaugă unui corp tot mai consistent de cercetări care arată că activitatea mentală susținută este asociată cu un risc mai mic de forme avansae ale bolii Alzheimer. Există lucruri concrete pe care oamenii le pot face pentru a-și reduce riscul”, a precizat Radford, pentru The Guardian.
Specialista a adăugat că demența nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii și că sănătatea creierului se construiește în timp.
„Protejarea sănătății cerebrale ține și de politici publice. Educația timpurie, accesul la alimente sănătoase, reducerea poluării și a inegalităților sociale sunt intervenții care influențează direct riscul de demență”, a mai spus Isolde Radford.
Limitările studiului
Ca orice cercetare observațională, studiul are limitări pe care specialiștii le-au recunoscut deschis. O parte dintre date provin din relatările participanților despre experiențe din copilărie și viața adultă de mijloc, furnizate la vârste înaintate, cu riscul unor erori de memorie.
În plus, analiza identifică o asociere, nu o relație directă de cauză și efect. Datele nu pot demonstra că activitatea intelectuală previne în mod direct demența, fiind posibil ca alți factori să influențeze simultan atât stilul de viață, cât și riscul de declin cognitiv.
Numărul persoanelor care trăiesc cu demență este în creștere accelerată. Estimările indică peste 150 de milioane de cazuri la nivel global până în 2050, de aproape trei ori mai multe decât în prezent. Boala Alzheimer rămâne cea mai frecventă formă de demență. Asocierea dintre activitatea intelectuală menținută de-a lungul vieții și o reducere de peste o treime a riscului de Alzheimer este una dintre puținele relații identificate care țin de comportamente modificabile, cu implicații clare pentru prevenție la nivel individual și populațional.
