Românii și vaccinarea. Cum îi ajută vaccinurile personalizate în România să scape de infecții

Autovaccinul e un vaccin, doar că personalizat. Puțină lume știe, dar el se poate face și în România, la Institutul Cantacuzino din București. Anul trecut au fost produse în jur de 1.500 de autovaccinuri. Am stat de vorbă cu specialiștii institutului ca să aflăm în ce situații autovaccinul e o soluție, pentru ce afecțiuni medicale e recomandat, cât costă și în ce constă administrarea lui.

Tratamentul cu autovaccin reduce semnificativ numărul episoadelor de infecții urinare, acestea având un efect cumulativ observat după mai multe runde de tratament, arată un studiu publicat în 2024 de mai mulți medici cercetători, printre care și românii Alexandru Ciudin, care lucrează la un spital din Barcelona, Spania, și Răzvan Popescu, de la Spitalul Clinic „Prof. Dr. Th. Burghele” din București.

Eficiența tratamentului cu autovaccin s-a dovedit a fi de lungă durată, cu o nevoie redusă de a repeta tratamentele obișnuite, ceea ce a dus la îmbunătățirea calității vieții, mai spune studiul, care a fost făcut pe bărbați.

În România, autovaccinuri se produc într-un singur loc: la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, de unde am cerut mai multe informații referitoare la ce este această terapie personalizată, ce tipuri de autovaccin există și pentru ce afecțiuni medicale se pot face.

• Citește și: „Bătrânul” Polidin și noul Orostim. Ce efecte are suplimentul pentru imunitate de la Institutul Cantacuzino

Ce e un autovaccin și pentru ce boli se poate face la noi

Un autovaccin este un vaccin personalizat, preparat din microorganisme izolate, recoltate de la o persoană, folosit ulterior pentru a stimula un răspuns imun specific împotriva respectivilor agenți patogeni. „Auto” vine de la faptul că vaccinul este produs din tulpini bacteriene izolate de la pacient, spre deosebire de tulpinile „de colecție” folosite în mod obișnuit în alte vaccinuri.

Practic, este o terapie personalizată, o alternativă de tratament pentru infecțiile bacteriene care nu cedează sau care uneori chiar se agravează, în ciuda tratamentelor cu antibiotice. Altfel spus, când infecția trenează de luni, poate ani întregi, iar tratamentul se dovedește ineficient și infecțiile devin recurente sau când apare rezistența bacteriilor la antibiotice.

Este un preparat personalizat obținut în laborator și care are în componență bacteria sau bacteriile care produc infecția pacientului, inactivate prin căldură. „Mecanismul de acțiune al autovaccinului este reprezentat de stimularea răspunsului sistemului imun față de agentul patogen. Vindecarea sau ameliorarea se produce prin consolidarea propriei imunități”, explică dr. Costin Caracoti, medic specialist microbiologie medicală în cadrul Unității Terapii Personalizate din Institutul Cantacuzino.

„Autovaccinul reprezintă o alternativă în cazul în care agenții bacterieni sunt responsabili de infecții cronice sau recidivante, iar bacteriile au dezvoltat mecanisme de rezistență ce inhibă activitatea antibioticului și prezintă rezistență extinsă la antibiotice și chimioterapice, iar antibioterapia nu mai este eficientă”, spune și Iulian Chireac, biolog la Unitatea Terapii Personalizate din cadrul Institutului.

„Autovaccinul se administrează sub formă buvabilă (n.r. – poate fi băut) sau injectabilă subcutanat pentru pacienții cu infecții bacteriene localizate, cronice sau recidivante, cum ar fi: infecții de tract urinar și urogenital, infecții cutanate și de părți moi, infecții pulmonare, infecții osoase”, mai spune biologul.

De fapt, autovaccinul poate fi preparat pentru afecțiuni precum:

• infecții urinare recurente;
• prostatită cronică;
• infecții osoase cronice;
• incizii/cicatrici postoperatorii infectate;
• infecții ORL recurente (otită, dacriocistită, blefarită etc.);
• infecții recurente ale pielii (furunculoză, foliculită etc.);
• hidradenită (cunoscută și cu denimirea de acnee inversă);
• Acnee.

„Autovaccinul se poate prepara doar pentru bacterii din categoria stafilococilor, enterococilor, enterobacteriilor, bacililor Gram-negativi nefermentativi și doar în urma solicitării ferme a pacientului și a recomandării făcute de către medicul curant al acestuia.”

Iulian Chireac, biolog în cadrul Institutului Cantacuzino

Autovaccinul a fost preparat pentru prima dată de către bacteriologul britanic Almroth Edward Wright, în anul 1903. S-a demonstrat ulterior că a avut rezultate pozitive în tratarea unor infecții cronice ale pielii, ale aparatului respirator, colonului și ale tractului urinar la adulți, copii și sugari. După descoperirea penicilinei, autovaccinul a devenit mai puțin popular.

În România, autovaccinul a fost preparat la Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino” încă din 1930, ulterior producerea lui fiind stopată. Din anul 2006 s-a reluat prepararea autovaccinului în Unitatea de Terapii Personalizate din cadrul Institutului Cantacuzino.

Imunolog: „Dacă o răceală se prelungește mai mult de o săptămână, există o problemă“. Semne că ai putea avea o imunitate scăzută

Cât costă și ce presupune

Practic, orice persoană care suferă din cauza unei infecții care apare în mod repetitiv sau a unei infecții care nu mai cedează la antibiotic poate să meargă la Institutul Cantacuzino din București, să i se recolteze probe și să ceară, având recomandare de la medicul curant, să i se prepare un autovaccin. Alternativ, o persoană poate duce la institut și probe recoltate la un alt laborator de analize medicale.

Probele recoltate pot fi, în funcție de boala pe care persoana vrea să o trateze, diferite: urină, secreție, spută sau puroi, în cazul unor infecții ale pielii.

Producția autovaccinului, indiferent că e buvabil sau injectabil, durează aproximativ 30 de zile calendaristice și costă între 260 și 280 de lei – cel injectabil – și între 360 și 400 de lei – cel buvabil. Aici găsești mai multe detalii despre pașii pe care trebuie să-i faci pentru a obține un autovaccin, însă e recomandat să discuți și direct cu medicul tău curant sau să apelezi numărul de contact al Institutului Cantacuzino pentru informații.

După ce vaccinul este gata, fiecare persoană îl ridică de la institut și intră în etapa de administrare, care se face după un prospect anume.

• Autovaccinul buvabil înseamnă 30 de fiole de suspensie concentrată care se administrează zilnic, timp de 30 de zile, dizolvate în lichid.
• Autovaccinul injectabil înseamnă 20 de fiole care se administrează subcutanat – adică sub piele, nu intramuscular – după o schemă strict stabilită, care presupune creșterea treptată a dozei, și care presupune injectare de 2-3 ori pe săptămână, timp de 10 săptămâni. Injecțiile cu autovaccin pot fi făcute de orice cadru medical, dar Institutul Cantacuzino pune la dispoziție acest serviciu de inoculare a vaccinului cu 10 lei per doză.

De la caz la caz, e posibil să fie nevoie de o repetare a autovaccinului, după o perioadă. „Efectul autovaccinului conferă protecție pentru un timp variabil, de la pacient la pacient, ceea ce poate însemna luni sau ani, în funcție de sistemul imun și comorbiditățile prezente”, spune dr. Costin Caracoti, care este și medicul cu care interacționează cei mai mulți dintre pacienții care ajung să comande autovaccinul.

„Autovaccinul este o terapie care nu trebuie abandonată o dată ce începeți să vă simțiți bine. Creatorii autovaccinului recomandă între două și maxim trei rapeluri după doza inițială. Aceasta, pentru că autovaccinul nu ne face imuni la bacterii, ci ne ajută să le învingem prin forțe proprii. Forțe pe care uneori trebuie să le împrospătăm. Mai trebuie știut și că imunitatea specifică atinge nivelul maxim la circa 15 zile de la încheierea curei.”

Dr. Costin Caracoti, medic specialist microbiologie medicală, Institutul Cantacuzino

În cazul autovaccinului injectabil, la fel ca în cazul oricărui vaccin injectabil, pot să apară reacții adverse locale însemnând roșeață, durere sau edem, însă acestea dispar, de regulă, dacă sunt aplicate comprese reci sau după administrarea de medicamente antiinflamatoare non-steroidiene și antihistaminice. Dacă aceste reacții adverse nu dispar sau dacă apar alte reacții, cum ar fi febră sau frisoane, medicul curant al pacientului este cel care decide dacă e cazul să reducă doza de autovaccin, conform prospectului, cu mențiunea că specialiștii de la Institutul Cantacuzino pot fi contactați pentru clarificări și sugestii.

Sunt și unele cazuri în care autovaccinul este contraindicat: celor cu imunodepresie congenitală ori dobândită și femeilor însărcinate. De asemenea, pacienţii cu boli febrile recurente sau în convalescenţă după aceste boli și cei cu stări de insuficienţă organică gravă – hepatică, renală, cardiacă, respiratorie – nu răspund adecvat acestui tip de tratament.

• Citește și: Legătura surprinzătoare dintre infecții sexuale și dureri articulare: artrita reactivă

Numărul pacienților care cer autovaccin este în creștere

Mai multe studii realizate în țări precum Polonia sau Mexic demonstrează eficacitatea autovaccinului, atât în forma lui injectabilă, cât și buvabilă. Institutul Cantacuzino are ca obiectiv realizarea unor studii asemănătoare și pentru autovaccinul românesc, pentru fiecare patologie în parte, însă, momentan astfel de date nu sunt disponibile.

Totuși, niște cifre există.

În 2023 au fost produse 1.328 de autovaccinuri (639 buvabile și 689 injectabile), iar în anul 2024 au fost produse 1.508 autovaccinuri (600 buvabile și 908 injectabile). Numărul pacienților care cer autovaccin este în creștere.

„Specialiștii institutului sunt contactați de pacienți sau chiar de medicii acestor pacienți care au beneficiat de efectele autovaccinului, după ce au reușit să scape de infecția care i-a deranjat ani de zile. Alții se întorc după doi-trei ani sau chiar după 20 de ani pentru că a reapărut infecția, de multe ori cu o altă tulpină bacteriană”, spune dr. Costin Caracoti.

De regulă, autovaccinul este recomandat de medicii specialiști atunci când aceștia au epuizat majoritatea tratamentelor obișnuite, folosindu-l ca pe „un ultim cartuș” în lupta cu infecțiile bacteriene recidivante.

„Merită menționat faptul că, având în vedere datele disponibile, România pare că ar avea cel mai mare consum de antibiotice cu uz sistemic, pe cap de locuitor, din Europa, conform statisticilor EARSNET (n.r. – The European Antimicrobial Resistance Surveillance Network, cel mai mare organism care se ocupă de supravegherea rezistenței la antimicrobiene din Europa), după cum se poate observa în următorul grafic”, atrage atenția dr. Costin Caracoti.